Nemuritoare amintiri…

Ceea ce raneste ramane viu in mine si mi-as dori sa adorm si sa ma trezesc goala , dar nu pot , cand eu ma mutilez cu tot felul de amintiri , cand eu ma ciopartesc , ma uit , ma pierd . Regret profund ca nu sunt in stare sa-mi amintesc lucruri mai putin dureroase … ” unde imi sunt cheile ? “

Cuvinte ca acestea mi-au furat inocenta , persoane ca A. si-au batut joc
de naivitatea mea, eu, credula si visatoare m-am oferit si m-am pierdut… si
cel mai deprimant e ca nu ma regasesc deloc in lumea asta !

Dar cine stie ? Poate intr-o alta viata … poate chiar o sa simt linistea…

Si totusi , dupa atata timp… iti pot povesti totul cu lux de amanunte ,
asta si alte o mie de faze care dor , care ma transforma intr-o bestie ( si nu
ma pot mandri cu o memorie de elefant )… de ce ? De ce nu-mi amintesc ziua in
care am mers acolo cu el ? De ce nu-mi amintesc mesajul de ieri ? Nu am spatiu
suficient ? Tot ce tine de ” acum ” e cumva memoria mea volatila ? Ma scot din
priza si gata ? Si gata…

TU CHIAR NU VEZI CA MOR ?

Explore posts in the same categories: din ungherele unei minti nebune

Tags: amintiri, evergreenstorie, old blog

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.