unii oameni chiar au probleme reale

“Ai grijă de tine, să nu ţi se-ntîmple ceva” zice Chilian într-una din piese. Dar eu contraatac şi spun: şi cîtă grijă să ai? că cu ochii-n cinci trece viaţa pe lîngă tine şi oricum nu e timp şi poate-ţi cade vreo cărămidă cu chip de leu direct în freză. Şi mori. Acolo. Pe-o bordură. Inutil – c-o viaţă înainte… apoi se aude dintr-un colţişor din gura unei bătrîne: !aşa a vrut Dumnezeu, cu ochii tremurînd… Dumnezeu s-o ierte!” S-o ierte, da! Păi cine-a pus-o să bănănăie pe sub clădirea aia?

Am o nouă obsesie: little black sandals, piesa Siei de pe albumul “Some people have real problems”. Şi mă gîndesc la săndăluţele mele negre luate ieftin din Paris şi apoi în timpan răsună: “We’ll always have Paris”. Oh, yeah!

Şi un vers e chiar aşa: “this little black sandals are walking me away” şi ce mă unge pe suflet că se potriveşte cu dorul meu de ducă. Şi nu oriunde, ci în Dubaiul nostru cel de toate zilele. Mi-a şoptit un prieten că în loc să stau aici şi să alerg de nebună prin parc sau să fac tae bo la domiciuliu mai bine aplic la joburi acolo unde-aş putea cîştiga cît n-o să cîştig aici ever. Mai mult de atît – e plajă non stop! Şi soare. Şi aş putea recupera prostiile făcute aici, financiar vorbind şi poate aş achita creditul inutil pe care l-am făcut… că deh, prostu-i prost pînă la capăt.

Dar ca să iau o decizie ca asta trebuie să-l conving pe Puştiu că e de bine… şi nu cred că o să-l conving vreodată aşa ceva, apoi să renunţ la admiterea la facultate şi la cursurile de media pe care intenţionez să le fac şi la Vama Veche (ce-a mai rămas) şi la vara autohtonă… şi la nah, viaţa mea. Dacă află mama o să mă bocească ca pe mort şi-o să aprindă şi cinzeci de lumînări să nu mă duc. Well, go ahead and make my day! şi poate aprinzi să-mi recuperez banii şi să supravieţuiesc crizei, să mă subţiez în talie, să mă sune cineva şi să-mi ofere un job part time cu 2000 de euro pe lună, doar pentru că-s genială! şi normal să-mi iasă toate cele 6 norocoase… apoi Dubai pentru vacanţă.

Oricum mai e timp de luat decizii de genul ăsta, momentan completez cv-ul în engleză şi mă apuc să aprofundez limba… că, la naiba!  sunt praf la capitolul ăsta, şi nu numai.

Am început să aplic la tot felul de joburi. Am renunţat la media. Că io-s om dăştept şi cult şi cu capul mare şi pot să învăt să fac orice, am făcut eu intermediere de transporturi la 18 ani, am servit la mese la 17, am împărţit şi pliante şi am făcut şi studii de piaţă pe la uşile omilor şi tot aşa. Nici nu-mi mai amintesc. So, persoană adaptabilă şi plină de umor şi sarcasm, capabilă de autoironie, plus că spun nişte bancuri…

Şi intră Iris în Winap şi zice ” să nu crezi nimic”

Păi şi cu mine cum rămîne?

Om vedea.

a. şi într-o zi am avut 653 de omi aici. adică aşa arată graficu ăla. e sus de tot. şi nici măcat nu am folosit cuvîntul sex. mno… vreau mai sus! mai sus!