… port sandale şi calc în toate băltoacele care-mi ies în cale. aşa mi-s. pe dos. un dos croşetat cu aţă roşie. nu cred în uitare. şi nici în iertare. se aşează lucrurile, cel mult le accepţi. le accept. dar mai mult, nu.
nu am curaj. nu mai am. aş fi vrut să vin să te sărut apăsat. pe gură. dar am stat cuminte prefăcîndu-mă că nu te văd. că nu mă vezi. mi-am imaginat gesturi, dar de fiecare dată cînd am simţit un impuls puternic am fugit. la baie. între patru pereţi. ascunsă.
azi a bătut un vînt greu. cea mai crudă senzaţie este de frig în păr. în loc de mîngîere să simţi frig. asta am simţit eu azi. şi nu am grăbit pasul. m-am autopedepsit pentru tot ce am pierdut în mod regretabil în ultimul timp.
nu există balanţe. le-am desfiinţat. am decis să-mi distrug şi conştiinţa şi să trăiesc egoist. cît de egoist pot. pentru că pînă la urma, într-un final, ajung în beznă şi acolo conştiinţa, sentimentele, iertarea… nu vor mai conta.
o să mai vină alte primăveri
februarie 21st, 2010 at 9:19 pm
Iti ador blogul
mai e putin si vine primavara in sufletele noastre… primavara ta sa fie minunata asa ca tine si sa iti aduca liniste si inspiratie 
>:D<
februarie 21st, 2010 at 9:29 pm
iti spun ce mi-a spus mie un politist cu ceva vreme in urma: u r so rong…
stii de ce? pentru ca in mod constient ii vei arunca pe altii, multi si care nu sunt constienti, in bezna
februarie 21st, 2010 at 9:35 pm
[...] aici [...]
februarie 21st, 2010 at 10:19 pm
cu cat tanjim mai mult dupa primavara, cu atat pare mai indepartata… dar va veni clipa in care vei vedea/simti ghiocei impanzandu-ti bezna singuratatii si vei vedea ca a trecut. si durerea. si singuratatea. si vine un nou inceput.
Dumnezeu nu ne da cat putem duce, ci muuuult mai putin. doar ca e mereu putin mai mult decat eram obisnuiti pana in clipa aceea.
februarie 22nd, 2010 at 8:19 am
si cand, in final, ajungi acolo fara toate lucrurile despre care spui cum o sa-ti fie? si cat de crunt e drumul pana acolo? cate renuntari implica? si cata mahnire?