dacă ar exista medicamentele “sufletcalmin” probabil că în acest moment aş lua o supradoză.
un pumn de pastile şi totul s-ar nărui.
văd că luciditatea nu mai e pansament.
la gară! primul tren spre mare! spre departe.
şi marea poate fi sufletcalminul meu. şi totuşi, mi-e atît de departe.
my memory loves you. sunt plină de furii. pulsează-n mine strigăte oprite în a nuştiucîta bere. îngrop zîmbete printre mucurile de ţigară strivite cu sîrg.
>.<
iunie 26th, 2010 at 10:00 am
uof, mai bine impartim supradoza aia
iunie 26th, 2010 at 4:43 pm
[...] ceea ce gîndim toţi, dar puţini o recunoaştem şi o rostim: cât de curvă e viaţa… La Evergreen găsesc o doză, o supradoză şi nu ştiu dacă să o încerc, dacă nu cumva sunt prea intoxicat [...]