Deja după o vârstă ne putem descurca singuri, ba chiar putem muta niște munți, ba chiar alegem să avem copii a căror existență se învârte în jurul nostru. Se presupune că la 26 de ani ești om în toată firea, deși te mai copilărești tu când ai chef. Și bănuim că ești pregătit să înfrunți orice ți se arată la orizont, de unul singur, cu un curaj de om matur.
Mă descurc singură de câțiva ani buni. Decizii iau de la o vârstă fragedă și m-am bazat pe instinct și pe plăcere. Azi a trebuit să șed cu fundul pe-o bordură, undeva în cucuieții copăceni și să iau în calcul opțiuni, să le analizez și să fac o alegere. Mi s-a părut îngrozitor să nu am cu cine să mă sfătuiesc.
Like this:
One blogger likes this post.
septembrie 13th, 2011 at 6:04 pm
mi-e dor de tine, dar mi-a si prins bine tacerea ta…
Sper ca e soare pe stada ta!
septembrie 13th, 2011 at 6:09 pm
acu vad ca-n noua casa ai scris tone…
f bine pt mine
ca n-am stiut, ca mi-o fost dor, ca acu am vesti
parca vb singura, dar cui ce-i pasa?