Category Archives: Ce filme am văzut

red wine, red carpet, Oscar’s night@Scala

Stiti ca se desfasoara Nextul, nu?

Ei bine, da. N-am ratat niciun film din competitie si pot spune ca mi-a placut selectia, desi am avut preferintele mele. Pe care n-am timp sa le dezvalui acum, azi am avut o zi plina – sase ore de film – si sunt cam obosita.

Ma bucur cel mai tare ca n-am ratat seara Oscarurilor pentru ca am vazut cinci filme de-a dreptul uluitoare. Am ras, m-am emotionat, m-am intristat – am simtit! Deci da, scurtmetrajele de Oscar sunt intr-adevar de mare pret!

Festivalul se incheie duminica.
Ne vedem in wk pe acolo!

Pe langa festival mai am un job de care tre’ sa ma tin. Ahm, si-o scoala. Cu teme. Si filme de facut.
Imi vajaie ideile prin creierasi, dar nu am timp sa le scriu cap-coada. Alerg. Nu dorm. Nopti albe. Vin rosu. Plimbari nocturne. Miros de primavara. Ah! Sunt obosita, dar as mai vrea. Si totusi, tanjesc sa ma asez. Dar am elan! Fac misto de mine! Imi propun sa raman un an celibatara. Poate o sa-mi si iasa.

Ma vad pe o capota. A unei masini. Band bacardi breezer si uitandu-ma la stele. E o imagine care ma bantuie – un cadru din filmul meu.

Over.


Ne vedem la NEXT!

Nu dați banii pe prostii, veniți la filme!
Unul dintre cele mai interesante festivaluri de film de pe la noi isi deschide portile saptamana viitoare.
Eu zic sa ma credeti pe cuvant si sa nu-l ratati!
Pen’ca am avut onoarea sa vaz cateva dintre filmele selectionate, va zic cu degetul pe rosu ca e pacat sa nu veniti.

În perioada 6-10 aprilie 2011 la cinema Scala, Elvira Popescu și Mansarda Cărturești are loc a cincea ediție a festivalului. Secțiuni interesante, pe lângă competiția cea de toate zilele, scurtmetraje de la Oscar, filme necenzurate pentru cei care nu au inhibiții, filme pentru copii sau pentru prieteni…

Pentru că-s un om norocos eu o să fiu acolo mai tot timpul. Ba chiar intenționez să-mi deplasez fiinta și la câteva seminarii. Deci, care vii la Next, da-mi de veste sa-ti dau o imbratisare reala. Ne-am inteles? Si poate prindem si-o cafea in pauze.

Mai multe info acilea.

HugsLovePeace
>.<


A grown up

Well, am reușit să văd și eu până la capăt un film de Lynch. Blue velvet. Și am realizat că singura modalitate să-i văd filmele este să mă deplasez la cinematecă, alminteri acasă cedez încă din primele 20 de minute.

Filmul e ok, în convenția Lynch cu tente de noir și imagine ciudată, apăsătoare. Combinația de lumină rece și caldă într-un singur cadru mi-a atras atenția, câteva detalii (gura și dintele spart) filmate dintr-un anume unghi care parcă surprinde toată esența și senzația de tridimensionalitate.

Spre final am obosit. Mintea mea zburda în altă parte. Pentru că pe tot parcursul filmului mi-am pus întrebări. De ce a filmat așa, de ce prin cadru a trecut un camion cu lemne, de ce se schimonosește atât actrița blondă, de ce e roșu și nu albastru, urechea cu furnici vine de la Bunuel? În fine.

Am râs de trei ori. Puțin, scurt și la obiect. Și asta pentru că am fost atentă la dialogul în engleză, traducerea fiind foarte proastă. Dar pentru cinci lei biletul merge.

 

 

 

 

HugsLovePeace
>.<


Invitatii EXPIFF

Castiga doua invitatii EXPIFF, mai multe detalii aici.


Twin Peaks şi cum oamenii erau mai deştepţi

Mă uit la Twin Peaks şi sunt absolut fascinată de serialul acesta. Îmi amintesc frânturi din el (mai ales cadrul cu Laura Palmer în pungă), dar nu întreaga poveste. Mi-a rămas doar starea de Twin Peaks pe care cred că am simţit-o cu toţii acum o vreme. Şi muzica aia halucinantă.

David Lynch şi cu mine nu rezonăm. Mulholland Drive a fost o provocare pentru mine şi de fiecare dată (3 ori) am văzut primele 20 de minute. Şi atât.

Aici e o altă poveste, deşi câteodată mi se pare ridicol şi tras de păr (cu tot cu lipsa de racord şi problemele de sharf) mă intrigă totul. Nebunia personajelor, misterul din atmosferă şi toate femeile din filmul ăla plus lipsa de real care parcă mai cu patos mă atrage. Când te uiţi la Lynch ştii clar că te uiţi la o convenţie cinematografică.

Acum e acum. Nu-i aşa că părinţii noştri erau oameni inteligenţi de se puteau uita la Twin Peaks? Nu e un film accesibil oricui, dar ei atunci (înapoi în 90) se uitau cu aceeaşi curiozitate cu care mă uit eu acum, doar că eu am avut libertate 20 de ani şi ei nu.

Îmi amintesc de Decalogul lui Kieslowski pe care l-au difuzat la tv în Polonia începând cu 1989 şi vă spun sincer că îi invidiam pentru deschiderea lor spre filme seriale de artă şi mă enervau ai noştri că preferau porcării ca familia Bundy (la care m-am uitat şi eu cu drag ani la rând).

Dar iată că judecata mea a fost greşită şi românii erau mai inteligenţi înainte şi mai deschişi spre artă, poate şi setea de după perioada comunistă. Acum dacă ar vrea să difuzeze la tv un astfel de serial nu cred că ar avea succes pentru că ne-am obişnuit cu seriale light şi poveşti uşor digerabile.

Era aşa o constatare.
Sunt rază de soare, azi.

Foto


mă iubeşte… nu mă iubeşte

A la folie pas du tout sau He loves me… he loves me not


Este un film surprinzător avînd ca regizot o femeie – Laeticia Colombani face o treabă excelentă şi pune în scenă în 2002 filmul ăsta avînd-o ca protagonistă pe iubita mea Audrey Tautou.

Povestea este una de dragoste, dar nu orice fel de dragoste, ci una obsesivă a unei tinere faţă de un medic. Totul pare frumos şi normal. El căsătorit cu o femeie frumoasă care aşteaptă un copil, trăieşte o aventură cu o studentă la arte. Urmează să-şi părăsească soţia şi să o ia pe Angelique de soţie şi să trăiască happily ever after.

Cam asta crezi că e povestea care pare clişeu.

Aşteaptă totuşi şi ai să vezi adevărul care este transmis încă de la început prin montaj, anumite încadraturi şi trav-uri luuuungi care marchează cîte un element esenţial în elucidarea  misterului. Parcă nu e chiar aşa cum pare şi parcă miroase a ceva dubios.

Filmul este bine realizat. Mi-a plăcut enorm imaginea şi norma şi scenografia, mai ales cadrul cu ea cînd se ţine cu mîinile de gardul de fier albastru. Povestea este spusă alambicat şi pe bucăţi, cît să nu-ţi dea totul pe tavă, dar nici să te piardă ca spectator.

Nu te ţine cu sufletul la gură, dar nici nu te lasă cu buza umflată.

Un film numai bun pentru o după amiază toridă.

>,<


Filme

Mi-am propus să nu mai treacă o zi fără să văd un film. Nu ştiu dacă mă pot ţine de cuvînt, dar fac eforturi în sensul ăsta.

Vreau să vă recomand trei filme:

Furia de Radu Muntean

Filmul ăsta m-a ţinut cu sufletul la gură pînă la final ceea ce înseamnă o mare reuşită. Dragoş Bucur este unul din actorii mei favoriţi. Şi imaginaţi-vă că este prieten cu Andi Vasluianu. Ei, cum să nu mă uit la aşa bărbaţi mişto.

Povestea scîrţîie puţin. Gangsteri de Bucureşti cu cămătari, curse şi manele, mii de dolari şi o femeie. Iar punctul forte este Adrian Copilul Minune. Pfuai!

Filmul e bunicel, dar am senzaţia că a fost făcut la reprezeală. Dacă ar fi fost mai îngrijit ar fi avut şanse reale să iasă un film bun din toate punctele de vedere: scenariu, locaţii, jocul actorilor etc.

Ce mi-a plăcut a fost scena de sex a la Hollywood. Aia da!

Foto: http://1.bp.blogspot.com

Fiul miresei (The son of the bride) de Juan Jose Campanella

Ah, v-am zis de pasiunea mea pentru Campanella, dar mai ales pentru Ricardo Darin. Povestea m-a emoţionat profund, astfel că la final eram cu lacrimile-n barbă.

E o poveste clişeu ca bază a filmului: un bărbat prins în viaţa afacerilor (care-şi neglijează viaţa) păţeşte ceva şi încearcă să se schimbe. Însă, frumosul şi deosebitul vin în povestea părinţilor săi: tatăl săueste îndrăgostit de mama sa de 44 de ani şi acum vrea să se căsătorească cu ea.

Am o pasiune pentru filmele latine. Nu ştiu de ce, dar m-au prins mereu poveştile spune în stilul lor.

Ricardo Darin este un actor mişto. Şi un bărbat mişto. Bărbat în sensul ăla.

Foto: http://upload.wikimedia.org

City Island de Raymond de Felitta

Un Andy Garcia în vîrstă, capul familiei Rizzo, o familie dementă cu totul. Un Steven Strait, bunocul de la care nu mi-am putut lua privirea şi o Julianna Marguiles cu adevărat talentată care a realizat un rol impecabil.

Familia Rizzo e o familie cu multe secrete. Toată lumea se ascunde de toată lumea şi încearcă să pară un om normal, mai puţin Vince Jr. de un umor inimaginabil.

Lucrurile se schimbă cînd Vince Rizzo, ofiţer la închisoare, aduce un tînăr puşcăriaş pentru a-l ţine sub supraveghere. Secretele ies la iveală într-un stil italian aproape pur cu ţipete şi strigăte în stradă.

Emily Mortimer (o şiţi mai bine din Shutter Island ca prima Rachel) este de o gingăşie care calmează filmul şi-l aşează în spectator. Ea creează un echilibru între Rizzo cel focos şi Rizzo bărbatul cu aspiraţii actoriceşti.

Filmul merită!
Mulţumesc Pitic de recomandare.

Foto: http://www.reviewstl.com

>.<


Secretul din ochii lor

Juan Jose Campanella m-a cucerit! Ricardo Darin a ajuns în fruntea actorilor preferaţi, iar Soledad Vilamil mi-a frînt inima cu un gest memorabil din filmul “The secret in their eyes“. Aşa tare m-a marcat că am mai luat trei filme ale lui Campanella pe care intenţionez să le văd în zilele următoare.

Povestea unei crime devine roman şi obsesie pentru Esposito, comisarul care a investigat-o cu 25 de ani în urmă. Nu, nu e un film poliţist, ci un film construit fermecător bazat pe conştiinţă, pe frînturi şi amintiri, dar şi pe o poveste de dragoste care apare (aproape) numai în filme.

Nu-mi place să povestesc filme pentru că mi-e teamă că nu reuşesc să transmit esenţa şi s-ar putea ca din cauza mea să se piardă un spectator. Nu mă pricep aşa bine la cuvinte încît să explic o stare trăită. O durere care-mi apasă pieptul, regret şi dor, dar şi starea aceea de plîns, dar fără lacrimi şi jale. Un plîns tăcut transformat în bucurie.

Camera se mişcă atît de lin de parcă valsez cu personajele. Şi încadraturile strînse parcă-ţi îndeasă noduri în gît. Şi ochii personajelor, ochii lor bîntuie pînă la final. Amorse spre translucid care învăluie bucăţi de personaj în mister. Ah, mi-a plăcut tot! Pînă şi nuanţele care scaldă imaginea şi efectul moralizator… rămîi doar cu amintirile aşa că păstrează-le pe cele frumoase.

Dacă nu te-am convis aşa, poate faptul că a luat Oscarul pentru cel mai bun film străin te poate determina să-l cauţi.

Foto: imdb.com

Filmul meu de regie poate fi văzut aici. Mulţumesc pentru toate cuvintele primite fie pe mess, fie pe blog, telefon sau face to face.

Am strîns peste 500 de voturi şi vă mulţumesc mult şi pentru asta. Concursul continuă pînă pe 25 iunie. Dacă intru în primii 25 la punctaj va avea loc o tragere la sorţi. Nu-s norocoasă din fire, dar poate Universul complotează în favoarea mea şi reuşesc.


Bună, eu sunt duminică

Gîlgîi cana de cafea de parcă-ar fi apă plată cu lămîie. Doamne, îmi place aşa mult gustul! Cîteodată mi se face pur şi simplu poftă de cafea. Şi cred că mai mult de atît iubesc pauzele de cafea şi ce oferă astfel de momente de ştii să le preţuieşti cum se cuvinte.

Mi-ar fi plăcut să fiu atentă la orele de gramatică în şcoala generală. Întîmpin multe probleme şi este de toată jena să păţesc aşa ceva, absolventă fiind de-o facultate care cere să visezi gramatica limbii romîne. Mno, trist. În liceu nu am făcut gramatică. În facultate nici atît. O să le iau de la capăt, probabil în această vacanţă lungă.

M-am îndrăgostit de un regizor suedez, Patrick Eklund. De fapt, de două dintre filmele lui. Unul l-am văzut la Timishort – “Slitage” şi unul noaptea trecută la ShortsUp- “Istället för abrakadabra”. M-am bucurat că i-am recunoscut maniera la al doilea film, el avînd cinci în total. Chimay! Cei care au văzut filmul se prind de glumă. Chimay spunea magicianul în loc de abracadabra, un magician dement de 25 de ani cu o faţă expresivă şi comică. Eklund realizează un melanj armonios cu momente comice şi situaţii dramatice pe care le oferă cu fineţe spectatorului. S-a rîs enorm la film! Şi s-a aplaudat asemenea.

Urlă în boxe (şi eu cu ele) Otherside – RHCP, auuuuuuuuu!!!

De două săptămîni pe mp3 am numai Metallica şi Rammstein. Mă doare să ştiu că vor fi aşa aproape de mine şi nu pot merge că nu am banii necesari. Of! Oricum, am vorbit cu Mera şi aplicăm planul B. De auzit îi vom auzi şi poate îi vom şi vedea.  Depinde numai de noi!

by evergreenAm visat că am proiectat filmul meu şi nu era ce ştiam eu că e. Era o nebunie curată. O nebunie pe care (ca orice regizor bolnav în cap) am înţeles-o pe deplin. La final nimeni nu a aplaudat. De fapt, vară-mea Alexa (care nu ştiu ce căuta acolo) aplauda. Apăruse şi ea în film. Lumea se uita la mine cu ochii mari.

Erau spectatori în vîrstă pentru că proiecţia era la o nuntă a unui coleg (Gionuţ) care tocmai se căsătorea din obligaţie şi nu din dragoste. Şi mi-am zis: ei nu pricep, alţii de erau înţelegeau ce voiam să zic. Nişte cadre cu mine bălăcindu-mă pe malul unui rîu (murdară de mîl) şi parcă aproape să mă înecam şi apoi am pus capul pe o şină de tren, eram cu vară-mea. Aw, mi-am zis! Subconştientul mă avertizează.

Lately am nişte stări. Parcă aş pupa pe cineva! Aşa cu foc aş pupa! Ca un copil din ăla mic şi retard care nu ştie ce e valoarea unui pupat. Şi aş ţine de mînă. Pur şi simplu, cu toate implicaţiile strîngerii. Şi aş merge mult. Mult de tot, noaptea. Într-o tăcere care nu apasă, deşi eu nu ştiu să tac pentru că mă simt stînjenită. Poate aş învăţa să tac, poate dacă aş pupa mai des. Vara mă îndrăgostesc. Aşa păţesc mereu.

Desigur, a început Placebo cu Because I want you (winamp mă cunoaşte).

Bună, eu sunt duminică!

>.<


film film film!!!

Diseară de la 21:00 mă găsiţi la TNB la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte. Abia aştept! Super scurt metraje de la marile Festivaluri de Film. Pe cîteva le-am bifat deja, dar majoritatea… iei!

Sper să aibă sonorizare bună şi mai sper ca oamenii care vin să iubească filmul şi  nu ideea de a fi prezent la un festival doar de dragul socializării.

Preţ bilet: 25 lei

21:00 Filme Open UP:
Cum trece timpul/ Comme le temps passe – Franta, 2009, r. Cathy Verney
La 30 si ceva de ani, parizianul Baptiste, impreuna cu sotia, viziteaza un cuplu de prieteni cu care nu s-au vazut de multi ani. Prilej de trecere in revista a amintirilor, dar si a alegerilor de viata foarte diferite. Filmul a castigat premiul publicului la Clermont-Ferrand, cel mai prestigios festival de scurtmetraje din lume.
Nunta lui Oli – Romania, 2009, r. Tudor Jurgiu
In bucataria lui din București, Dorel se pregatește pentru ce pare a fi o petrecere. De fapt, este vorba de nunta fiului sau, care are loc in SUA. Cum e sa fii invitat la nunta prin webcam?
Logorama - Franta, 2009, r. Hervé de Crecy , H5, François Alaux , Ludovic Houplain
Curse de masini printre animale salbatice si o teribila si complicata criza a ostaticilor… Animatie castigatoare la Oscar.

22:30 Filme Warm UP:
Incident la o banca / Händelse vid bank – Suedia, 2010, r. Ruben Östlund
O reconstructie detaliata si foarte amuzanta a unui fals jaf armat la banca. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj.
Frumoasa din Padurea Adormita a bunicii /Granny O’Grimm’s Sleeping Beauty – Irlanda, 2008, r. Nicky Phelan
Bunica povesteste „Frumosa din Padurea Adormita” din perspectiva zanei batrane, pe care n-a invitat-o nimeni la botez. O face oare din razbunare? Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Muzica in sange – Romania, 2010, r. Alexandru Mavrodineanu
O auditie la un faimos producator de manele; tatal si fiul sunt aproape de visul lor. Lucrurile nu merg insa asa cum se asteptau, dar, uneori, fericirea vine de unde nu te astepti. Cu Andi Vasluianu si Dorotheea Petre. Nominalizat la Clermont-Ferrand 2010.
Wallace&Gromit: A Matter of Loaf and Death – Marea Britanie, 2008, r. Nick Park
Mica afacere a lui Wallace si Gromit e in pericol atunci cand un ucigas misterios ameninta toate brutariile din oras. Animatie castigatoare la Premiile BAFTA.

23:50 Filme Winners UP:
Noii Locatari /The New Tenents – SUA/Danemarca, 2009, r. Joachim Back
Un vecin indiscret, un traficant de droguri ce-ti ingheata sangele in vene si un sot ce flutura o arma. Noul lor apartament isi dezvaluie o istorie terifianta intr-un film amuzant, romantic, dar si inspaimantator. Castigator la Oscar, sectiunea fictiune.
Mic dejun la Paris/ French Roast – Franta, 2008, r. Fabrice O. Joubert
Un om de afaceri isi savureaza cafeaua intr-o cafenea pariziana si descopera ca i-a disparut portofelul. Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Derby - Romania, 2010, r. Paul Negoescu
Intr-o seara, Mircea isi aude fiica de 15 ani facand sex cu prietenul ei in camera alaturata.
Film nominalizat la Festivalul de la Berlin.
In loc de Abracadabra/ Instead of Abracadabra – Suedia, 2009, r. Patrik Eklund
Tomas e cam batran pentru a locui cu parintii, dar visul sau de a deveni magician nu-i da alta sansa. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.

01:10 Filme invitate: TIFF 2010, sectiunea Umbre

02:00 Filme Cheer UP:
Hayerida (The Descent) – Israel, 2009, r. Shai Miedzinski
O familie cauta o piatra. O piatra ce ar putea deveni piatra funerara a fiului lor. Cautarea se transforma intr-o aventura. Castigator al Ursului de Argint.
Doamna si Coasa/ The Lady and the Reaper – Spania, 2009, r. Javier Recio Gracia
O doamna batrana si simpatica isi astepta moartea pentru a-l reintalni pe sotul pierdut. Dar, cand vine vremea, un doctor arogant tine sa-i salveze viata cu orice pret. Animatie nominalizata la Oscar.
Colivia - Romania/Olanda, 2009, r. Adrian Sitaru
Cina. Mama si tata mananca, in timp ce fiul isi face aparitia cu un porumbel ranit in brate. Va gasi baiatul intelegere la ai lui? Filmul a castigat premiul DAAD Short Film Prize la Berlin.
Pestisorul de Aur/ Miracle Fish – Australia, 2009, r. Luke Doolan
La aniversarea celor 8 ani, Joe isi doreste ca toti oamenii din lume sa dispara. E posibil ca visul lui sa fi devenit realitate? Fictiune nominalizata la Oscar.

03:30 Filme invitate: Best of Anim’est 2009

04:30 Filme Waking UP:
Septembrie/ September – Marea Britanie, 2008, r. Stewart le Maréchal, Esther May Campbell
Intr-un colt uitat de lume, Marvin are o viata trista. Aparitia unui adolescent extraordinar ii schimba insa complet viata. Castigator BAFTA.
Usa/ The Door - Irlanda/Ucraina, 2008, r. Juanita Wilson
Un barbat si familia sa au de-a face cu teribilele urmari ale dezastrului de la Chernobyl. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.
Venus si eu / Venus vs Me – Belgia, 2009, r. Nathalie Teirlinck
Marie are 12 ani, dar inca nu se poate desprinde de copilarie. Cand mama i-l prezinta pe noul sau iubit, fata incearca cu disperare s-o recastige numai pentru ea. Scurtmetrajul a obtinut premiul Academiei Europene de Film.

Mulţumesc pentru cele aproape 400 de voturi. AMR 6 zile. WE CAN DO IT!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 89 other followers