Nu suport depresivii de toamnă!

Depresivii, în mod general, îmi plac că doar am făcut şi eu parte din elită, dar ăştia de anotimp mă enervează la culme. Îmi plac mai mult cei de vară. Sunt mult mai interesanţi.

Cum vine toamna cum îi auzi că-s trişti şi că vai, aoleu şi tot aşa. Ce pana mea? E timpul tău şi-l ratezi d’aiurea plîngîndu-te. Nu zice nimeni să nu fii indispus o perioadă, dar ce-i mult strică. E de tot căcatul să fii deprimat pen’că nu se merită. Pe cuvînt. Io iau vitamine cînd simt că mă ia starea de negru şi îmi revin numaidecît. Atît de tare că rîd ca tuta pe stradă.

Off topic: hihi. Azi m-am pricopsit cu un fond de ten nou (MaxFactor) şi mi-au dat şi cadou. Am mai căpătat pijamale mov, mănuşi fără degete şi nişte pierce-uri pentru nas. Mno, numai bine! Mă gîndesc în fiecare minut la Viena.

Revenind subiectul ales. Aveam mai multe de zis, dar mă jur că am uitat cu totul. A! Nu suport să stai să-ţi plîngi de milă cu poze triste pe la mess şi statusuri din alea de-mi vine să vărs. Poze triste, capul plecat în pămînt, bocete.

Nu mai am. Că diseară merg la party şi sunt prea entuziasmată.

Pentru pudici – mai bine săriţi peste însemnarea asta.

Iată un aparat de dat limbi special creat pentru doamne. Da, da. Scuzaţi exprimarea, dar nu am avut inspiraţie să formulez mai elevat. Se numeşte the LoveHoney Sqweel.

10 limbi de silicon, 3 viteze şi baterii AAA pentru numai 55 de dolari şi transport. acum poţi renunţa la bărbatul de lîngă tine. cu un arsenal întreg de jucării de gen te poţi abona la sperma de bancă… pfff… banca de spermă. hihi!

bănuiesc că limbile nu au salivă şi papile, dar odată cu evoluţia sunt sigură că lucrurile se vor schimna şi se va pune accent pe detalii.

motoraşul e cam zgomotos şi nici vitezele (numai 3 ) nu-s tocmai ok, însă ne bazăm pe adaptare.

Aici puteţi comanda. Aştept review-uri.

doar ca un buzz mental pentru anumiţi oameni – roata se întoarce! şi întotdeauna s-a întors în defavoarea celui care cîndva s-a “pişat” pe mine.

chiar dacă reversul medaliei nu e neapărat în favoarea mea, mă bucur cînd văd că există karma sau univers sau ce mama mă-sii o fi şi că se face dreptate.

sper că sunteţi ok, voi omii mei. păziţi-vă de boli şi anulaţi ploaia asta mohorîtă, luaţi două perechi de şosete şi neapărat un fes haios şi bucuraţi-vă de noiembrie.

hugs!

nu-s de acord cu egalitatea între sexe. am mai spus-o. şi nu-s de acord nici cu egalitatea vîrstei de pensionare.

63 de ani e prea mult. speranţa de viaţă e 64 de ani (la bărbaţi) şi cu tot cu gripa asta sunt într-o continuă scădere.

io nu vreau să muncesc pînă la 63 de ani şi să pompez bani în curul statului, ca mai apoi să mor la 63 de ani şi-o zi. ducă-se.

şi consider că femeia trebe să muncească mai puţin. şi argumentez cu faptul că are mai multe responsabilităţi decît bărbatul.

nu am mai dormit de ceva vreme. şi-s praf.

mno. viena se apropie. pustiu primeste cel mai frumos cadou de ziua lui…hihi! (pana acum) abia aştept să ne urcam în avion şi zbrrrr.

oamenii mor de frig… şi ţigările se scumpesc cu 60 de bani. e urît.

recomand cu drag un film foarte mişto: In Bruges cu Colin Farrell altfel. După filmul ăsta am decis că dacă ajung vreodată în Belgia mă duc în oraşul Bruges. E funny şi totuşi transmite o stare greoaie, greu de respirat.

iar în zona artistică puteţi să vă rupeţi vreo 3 ore din viaţă să vedeţi Rocco şi fraţii săi în regia lui Luchino Visconti. În rolul principal este Alain Delon (este superb!) şi povestea este cu tematică socială. deşi sperie 3 ore de film, reuşeşte să te prindă.

abia a nins puţin. abia a scăzut temperatura. abia pocnesc termometrele şi deja oamenii mor de frig. intru în starea aceea de sensibilitate acută şi constat cu stupoare că încă se mai moare de foame şi de frig.

mîine de la nouă la cinci am curs de regie. cam lung, nu?

dragă pifu mulţam fain pentru cadou. eşti o dulceaţă!

din punct de vedere calendaristic este toamnă, iarna bate la uşă.

ieri am filmat pentru un proiect. am jucat. ce sentiment! nu mi-a venit să cred că m-am detaşat de oamenii gării, de colegii mei, de tot şi am intrat în rol, mai-mai că-mi venea să plîng pe bune.

aseară am băut vin fiert într-un club foarte fain Jaya (parcă), undeva în zona Lipscaniului. arată drăguţ şi oamenii sunt drăguţi. habar nu am strada, sorry. e o casă mare-mare. la unu e club, la doi e restaurant şi la trei nu am mai urcat. cred că s-a deschis de curînd. cam greu cu servirea. nici preţurile nu-s lux, o halbă de vin de 400 ml costă 10 lei.

ne-am plimbat prin centru pe la grădina icoanei şi pe străzile din spate. fooooarte frumos!

am zis că anul ăsta de sărbători vom merge la copii. voi face un anunţ cînd găsim orfelinatul. sper să strîngem ceva bănuţi.

cam atît. mă bag la teme.

Îţi vine să crezi că e ultima zi din  luna octombrie? Că deja putem număra zilele pînă la Crăciun?

Sincer, eu abia aştept să se încheie anul ăsta.

Şi dacă pleci într-o călătorie şi cauţi locuri celebre din filme celebre de văzut ia de aici.

* Dacă sărbătoriţi, să aveţi o petrecere de Halloween frumoasă.

Am fugit sunt la prima filmare a prietenei şi colegei mele. Eu sunt protagonista. Hihi.

Nu, nu am de gînd să spun poveşti. Cică euro a trecut de 4.3 lei. E nasol! Din trei motive: rata la bancă, chiria şi Viena.

Pe de altă parte se pare că gripa porcină e în floare.  AN1H1 o să ne doboare. Cum pana mea? O să plătim ca chiorii vaccinuri ca să nu murim.

Nu-i bai. E vineri. Azi se anulează toate.

Toamna şi-a intrat în rol.

Copiii ăştia mor de foame. Ce facem?

Am tot văzut ştirea cu bebeluşul mîncat de animale. Fetiţa era vie. Era vie!!! În loc să fie ţinută în braţe şi alintată de părinţi a fost mîncată de vie.

O mamă (dacă se poate numi aşa) şi-a lăsat copilul abia născut într-o pădure… să moară. Să moară în chinuri groaznice.

Cum se poate aşa ceva? Cum? Nicio pedeapsă pămîntească nu poate echilibra fapta asta.

Oare ce gîndeşte o femeie în momentele alea? Oare o doare? Oare  e conştientă că ucide cu sînge rece? Oare are habar de alternativă? Cum se poate ca o mamă să-şi dea carnea din carnea ei, viaţa pe care a crescut-o în pîntec nouă luni, hrană la animale?

Nu o să înţeleg niciodată. Şi alte femei se chinuie şi se îmbolnăvesc cu tratamente pentru a putea da viaţă…

Mi-e peste putinţă să înţeleg.

4 ani de blog: 953 de însemnări şi 5533 comentarii.

Fiecare cuvinţel din fiecare însemnare este o parte din mine. Nu pot să cred că au trecut patru ani de cînd am început prima dată. Sper să am timp (o dată şi-o dată) şi răbdare să le citesc pe toate şi să mă văd crescînd. Cum o fi să te observi cum creşti? Să te desfăşori sub proprii ochi?

2anişidouăluni împreună. ne sărbătorim ca nişte copchii idioţi îndrăgostiţi şi puţin tembeli. face parte din farmecul nostru.

La mulţi ani!

Trebuie să vedeţi “Die Welle” sau “The wave” un film nemţesc aproape genial despre un profesor care reinstaurează dictatura într-un grup de tineri. Totul se desfăşoară în zilele noastre şi nu mai există scuza că sunt neştiutori. Manipulare – dezastru. E un film care merită!

Azi sunt hai-hui! Nu se fac cursuri. E zi de sărbătoare…