paşii care vin agale spre tine ce-ai spune despre mine? că-s mică în troiene mari.

e ciudat să vin în vizită într-un loc unde nu-mi deschide nimeni. să-ţi pun flori într-o glastră improvizată. să-ţi aprind lumina pe care s-o apăr cu palmele de vînt. să te salut şi să nu răspunzi. niciodată.

oamenii mor. cu ideea asta m-am obişnuit încă din fragedă copilărie. am rumegat-o şi am înghiţit-o cu ghionturi şi frici de întuneric. am refuzat să cred că oamenii mei mor. pînă au început s-o facă într-un mod egoist. acum e beznă şi am rămas cu întrebările mele pe buze. şi se întorc bumerang în mine. mă izbesc în piept şi-mi taie respiraţia. mă clatină. ochii se măresc. ecoul vibrează în trupul meu.

drumul pînă la tine e lung. de obicei zîmbesc prosteşte. sunt idioată că nu pot să-mi exprim dorul. aş vrea să vin odată şi să trîntesc poarta cu putere, să tropăi pe alee, poate să cînt vreo melodie cunoscută ţie, să mă aşez ca la picnic şi să stăm o zi împreună. eu să vorbesc non stop şi tu să mă asculţi.

în schimb vin cu paşi mărunţi şi rapizi şi plec repede. două cruci şi pa, tată!

oare la tine e zăpadă? e lumină? ţi-e frig?

aici e un frig de-ţi frînge oasele. nouă luni. cît un prunc într-un pîntec pur.

s-au rupt cordoanele. cînd moare cineva mor anotimpurile. plîng florile.

cînd ai murit tu a murit şi-o parte din mine. partea aia care te-a adorat cu inocenţă şi mîndrie.

mi-e dor de tine! în perioada asta veneai cu bradul ăla chel, dar mîndru şi ne pregăteam de sărbători. probabil discutai cu mami despre cadourile noastre. şi mă lăsai în fiecare noapte de ajun să dorm în sufragerie. crăpai uşa de la balcon să aibă moşul loc. îmi lăsai beculeţele-floare aprinse. şi îmi zîmbeai din tocul uşii. mă închinam cu ochii în brad şi aşteptam cu nerăbdare a doua zi.

dacă se întîmplă lucruri la tine acolo să ştii că aş fi fericită să ştiu că ţi-e bine şi cald şi sărbătoare

La numai 32 de ani actriţa Brittany Murphy a plecat dintre noi în urma unui atac de cord. Nu pot să cred că nu s-a încheiat lanţul deceselor nici acum. Era o actriţă plină de carismă şi umor care şi-a început cariera la 9 ani şi a jucat în peste 60 de producţii.

Mi-o amintesc în Spun (unde a făcut un super rol) şi în Girl, Interrupted.

Îmi pare rău să aud o asemenea veste atît de devreme în dimineaţa asta. Şi îmi pare rău s-o dau mai departe. De fapt, voiam să scriu cîteva recomandări de filme, dar am zis că merită să-i aduc un omagiu şi aici.

Cu regrete îţi spun, adio.

Foto: cannemma.files.wordpress

Recomandări:

Musai să vedeţi “Legenda lui 1900″ cu Tim Roth în regia celebrului şi genialului Giuseppe Tornatorre. Este vorba despre un pianist geniu care s-a născut pe un vapor şi care timp de 30 de ani nu a coborît pe pămînt. Povestea este fascinantă, regizorul dozează emoţia pe care ţi-o oferă calm şi grandios la final. Pruitt Taylor Vince este un alt actor interesant pe care l-am văzut acum mulţi ani într-un film ciudat numit “Identity”.

Un alt film care m-a impresionat este “Sophie’s choice” cu Meryl Streep în rolul principal în regia lui Alan J. Pakula. Femeia asta este o actriţă desăvîrşită şi în 1982 a luat Oscarul cu rolul ăsta. Povestea este frumoasă şi este despre o prietenie fericită care se clădeşte pe baza dramelor personale bine ascunse: un biolog pasional cu probleme temperamentale, o poloneză evreică venită din lagăr şi un tînăr sudist care vrea să devină scriitor. Filmul oferă frînturi pe care le vei lega după bunul plac, excelează la final cînd descoperi adevărata alegere a lui Sophie şi se încheie firesc şi tragic.

Ce nu recomand decît dacă ai răbdare de fier este “The red violin” a lui Francois Girard, o poveste plictisitoare a unei viori celebre prezentă în lume de aproximativ 300 de ani. Este interesantă viaţa viorii şi mîinile prin care a trecut, naşterea sa, însă se întinde pe mult prea mult timp şi are conotaţii supranaturale. Te pierde lipsa unui fir narativ.

Cam atît.
Enjoy!

LE: 1155 si inca mai strangem

LE: 1445 si inca mai vin

Acum am ajuns din Lente Cafe. Multumesc celor care au batut drumul prin zapada si frig si ne-au donat jucarii, bani si hainute pentru licuricii de la centrul de zi. Am si socializat si ne-am simtit bine, eu cel putin m-am simtit minunat. Sunt extra supra entuziasmata!!! Mai vreau

Suma stransa pana acum: 1065 de lei si o sumedenie de jucarii.

Mai sunt pe drum niste bani si niste saci cu haine.

Ma inclin!

Hello dragilor,

Am oprit 12 locuri în sufrageria comodă din Lente Cafe. Dacă ajungeti înainte de şase, să ştiţi că sunt rezervate pe numele Roxana Andrei.

Cafeneaua este la Universitate pe a treia stradă la stînga de pe Batiştei -  strada cu Interu şi o ambasadă, parcă. Pe strada Praporgescu şi din cîte îmi amintesc eu e strada cu o Biserică albă în capăt. Găsiţi voi sunt sigură! Nu mă prea pricep la îndrumări.

Aici e o hartă.

Hugs!

Off topic şi off the record: WTF? Maria Dinulescu şi Poponeţ? Aşa-i trebe dacă-şi fîţîie dosul prin Fratelli.

Azi e ziua lui Socrate. Împlineşte numai doi anişori. E cam masiv pentru vîrsta lui. Acum e pe balcon şi priveşte fascinat lumea. Probabil că e momentul în care mulţumeşte în gînd pentru tot ce a primit de-a lungul timpului. Şi normal că mulţumeşte din inimioara lui că m-a întîlnit pe mine. Pfff!

La mulţi ani, Socrate! Te iubesc la nebunie!

Toate pisicile blogosferi sunt invitate la un lăptic dansant şi-o gustărică cu pui.

Pe duminică!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu nu mai pot de fericire! Pentru mine codul galben înseamnă nămeţi de zăpadă albă şi frumoasă care aşteaptă să fie frămîntată în mîini de copil sau de copil-om mare, care aşteaptă să ia formă de oameni de zăpadă şi fluturi fericiţi.

Un alt motiv este răspunsul pozitiv al oamenilor şi întîlnirea de duminică. Mulţumesc celor care au postat despre mica noastră campanie şi mulţumesc celor care m-au contactat şi care s-au arătat interesaţi de licuricii dragi.  Nici nu ştiţi cît de fericită m-aţi făcut şi cît de mult înseamnă pentru moralul meu să văd că există oameni buni într-o lume mereu mohorîtă şi tristă. Se întîmplă astfel de lucruri tocmai pentru că voi existaţi. Vă ador!

Mă speriasem că nu reuşim, dar se pare că şi de data asta o scoatem la capăt. Vă aştept să ne cunoaştem duminică în Lente Cafe de la orele 18:00. Eu am rezervat 8 locuri…  (adresă: Str. Gen. Praporgescu Nr. 31 la Universitate).

Iau echinacea. Să-mi păstrez sănătos sistemul imunitar. Mai ales că mîine are loc Battle of the sexes într-un parc din Bucureşti. Fetele mele vs iubiţi într-o bătaie cît se poate de nebună. Apoi avem în plan un om de zăpadă gras şi nişte vin fiert.

Deja caut instalaţiile să le prind de geamul îngheţat. În balcon am nămeţi de zăpadă. Socrate e terorizat. Ne batem zilnic. El nu ştie să facă bulgări, avantaj eu. Crăciunul e plănuit, cadoul lui Puştiu e bine ascuns, celălalt e în plan, al meu e deja în cutie, celălalt e pe la prieteni. Pfffff.

Anul ăsta mă duc la mămica mea (la 3 staţii de metrou distanţă), Ajunul cu prietenii la împodobit de brad, pre Ajun la prichindei şi revelionul la munte la Buşteni, la foc la sobă şi pîrtie nemiloasă.

Luiza (pretena mea nebună plecată în Polonia) a trimis un filmuleţ emoţionant care m-a trimis şi mai departe în inima sărbătorilor. Ea ascultă colinde şi se gîndeşte la noi, eu am promis să cinstesc pentru ea. La anul clar facem împreună!

Scorţişoara aşteaptă să ia contact cu vinul, coroniţa de brad stă cuminte pe masă, clementinele (care seamănă cu portocalele) sunt pe lîngă ea, Socrate ghemuit, un sunet de lemne ce trosnesc în sobă (de la boxe), Puştiu zgribulit şi-un film de sezon.

Io nu mai pot de fericire şi vreau să vă dau şi vouă! Zăpada este superbă! Aşa trebuie să fie iernile ca să aibă moşul pe ce să vie, doar nu renunţă la sanie.

Îmbrăţişări în stînga şi-n dreapta, entuziasm şi multă-multă iubirică!

Hello,

Am rezervat cîteva locuri în cafeneaua Lente Cafe. Ne vedem duminică la orele 18:00 acolo. Pe site găsiţi şi meniul şi adresa (Str. Gen. Praporgescu Nr. 31) cu tot cu harta.

Mulţam fain.

Va rog, daca aveti timp… sa confirmati daca veniti. Am rezervat numai 8 locuri pentru ca nu am primit nicio confirmare.

Propun sa ne vedem duminica la 18:00 in Lente Cafe. M-am gandit sa fie un loc unde nu e galagie.

M-am gandit si la Control Club. Meea trebuie sa stie mai multe.

Inca nu am sunat la ei sa rezerv astept sa-mi spuneti daca veniti acolo. Astept propuneri.

O alternativa ar fi sa veniti la mine, insa daca suntem prea multi nu incapem pentru ca nu dispun de spatiu. Doar sa veniti pe rand

Merci,

*pana acum am strans 137 de lei.

LE: 410 lei. iuhuuuu!!! 2 papusi si un ursulet.

*maine, vineri, sun la Lente sa rezerv o masa si dau detaliile pe mail

şi la ce oră?

am mai primit cîteva răspunsuri… indiferent de cîţi bani vom strînge ştiu sigur că o să iasă tare frumos

hugs şi merci tuturor de ajutor.

pentru cei care abia au intrat aici găsiţi informaţiile

Hello dragilor,

Pînă acum am strîns 87 de lei de la colegii mei de facultate pe care i-am stresat, sărmanii. Promit să mă ţin de capul lor. Din nefericire nu am primit prea multe feedback-uri, dar sper ca pînă în week-end să ajungă mesajul nostru cît mai departe.

Propun duminică zi de colectare a darurilor, hainelor, cărţilor şi banuţilor.  Dacă nu puteţi mai facem o tură luni. Propuneţi un loc şi ne vedem acolo. Cîndva pe seară undeva în centru Romană – Universitate mi-ar fi de mare ajutor. Poate în Control Club sau undeva într-o cafenea liniştită. Ziceţi.

Iată informaţiile:  10 fete si 7 baieti

- 3 ani – 3 fetite  – masura 27 la hainute / M

4 ani - 2 baieti si 4 fete – masura M

5 ani – 2 baieti si 1 fata- masura M / L

6 ani – 2 baieti – masura M / L

7 ani – 1 fetita- XL

8 ani – 1 baiat – XL

9 ani – 1 fata – XL

Avem nevoie de voi să putem demara această surpriză.

A început Cinemaiubit la Studio. Dacă treceţi pe acolo aruncaţi un ochi pe panourile foto. Subsemnata are 4 expuse. Mare mîndreţe dă fată ce are mama… m-am gudurat ca un căţel şi m-am bucurat ca un copil mic.

La mulţi ani însemnărilor. Cu asta număr 1000 de tîmpenii adunate pe parcursul a 4 ani şi ceva de blogăreală. Să-mi fie cu noroc şi poate cu 1000 de grame de relaxare.

Ultimele zile au fost infernale. Facultatea m-a epuizat şi încă o face pentru că nici noaptea nu dorm fără să mă izbească în frunte o mie de idei. Frămîntări artistice, domne. Nici la capitolul alintături conjugale nu stau bine că-s ciufută şi la capitolul relaţii interumane am eşuat şi renunţat. Mulţumesc telefoniei mobile şi netului. Mi-e dor de mama. Şi de soră-mea. De Crăciun mă duc la să stau în braţele maică-mii în căsuţa caldă şi primitoare unde o să miroasă a  portocale.

Zăpada e binevenită. Aseară mă plîngeam că nu ninge. Am chiuit azi dimineaţă cînd am văzut pătura albă aşternută pe acoperişul hotelului din faţă.

Azi am jucat într-un proiect filmic. Umblă vorba că mă descurc. Mno, mi-am ratat cariera, again.

Atît. Vreau să vă văd activi!