Tag Archives: blog

Despre apocalipsa din noi

Oamenii au milioane de frici. De ce? Așa-i condiționează mintea. Oamenilor le e frică de ridicol și penibil. De ce? Pentru că și-au construit o imagine. Oamenii caută să îi confirme alții. Se judecă. Se ceartă. Se autosabotează. Dar dacă am fi toți orbi? Sau surzi? Sau nebuni? Sau dezbărcați? Sau analfabeți?  Ar mai conta toate astea? N-ar mai avea nicio valoare. Cum nu au, de fapt.

Continuare


Nu vom ști niciodată a cui a fost vina

Oamenii se despart pentru că așa funționează relațiile. Unele durează până la sfârșitul timpului, iar altele se rup pe parcurs. Când o începi nu te gândești la asta, adică na, te mai îndoiești, mai cauți, dar mergi înainte. Și apare sfârșitul. Începe declinul. Nu e un moment concret, te trezești că e nasol rău de tot și că habar nu ai ce să faci. De obicei oamenii se chinuie unul pe altul atunci și de obicei fiecare caută să resusciteze de dragul celor mai tari clipe trăite împreună.


I am always gonna be on the other side

Nu mai exista tu in ecuatia mine.


We accept the love we think we deserve

Te iubesc ca om, dar nu te pot iubi ca pe bărbatul vieții mele

Continuare


Mesaj pentru Ana și niște planuri anti astenie

Nu Ana, nu pot să fiu sociabilă cu necunoscuții 

O să mă fac afaceristă

 

HugsLovePeace
>.< 


M-aș lua să mă tot duc

s-au rupt norii și curg valuri de mări dulci
pe frunți încruntate

Continuare aici 


Loving you forever can’t be wrong

Draft 2 din luna mai

 

 


Black cat

m-aș cățăra pe-un bloc. noaptea. să plouă. și să iasă curcubee verzi pe un cer c-o lună grasă
și-o pisică să-mi stea în poală
să beau vin roșu din paharul cu cel mai înalt picior
și să am unghiile colorate, de la picioare

Imagine

și apoi m-aș cățăra și mai sus
până mă întâlnesc cu micul prinț
pe care-l evit
din teama de atașament

Continuare 

 


Când cauți în mulțime pe “Cineva ca tine”

N-am stat locului nici în seara asta și-am fost prezentă la premiera piesei “Cineva ca tine” scrisă de buna mea prietenă, Cristina Florea. Și n-am să vă spun să vă duceți pentru că mi-e prietenă, ci pentru că timp de o oră și patruzeci de minute veți cotrobăi în mintea și emoțiile a cinci oameni singuri, care se învârt în convenții și preconcepții.

Poate-s mai îngăduitoare pentru că a fost prima reprezentație în văzul lumii și nu critic la sânge, după cum mi-e firea, dar spectacolul are pontențial și va deveni din ce în ce mai bun și mai complex pe parcurs. Am râs, m-am întristat și m-au cuprins fiorii și dacă mi se face pielea de găină, înseamnă că m-a izbit.

Ce-i drept au fost momente când m-am rătăcit, când am privit ceasul, când n-am avut timp de reacție sau când n-am înțeles intenția. Dar ele au fost salvate de intervenții comice, de gesturi sau cuvinte care parcă pocneau din degete. Fii aici! Se întâmplă ceva! Oamenii ca tine se tranformă, caută și se rătăcesc. Oameni frumoși prinși în convențiile contemporane, oameni care se cred liberi, dar sunt captivi tocmai într-o lume departe de real. Ei sunt tu.

Continuarea aici 


Evergreen e pe irule.ro

De o lună și puțin mă găsiți aici: irule.ro


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 88 other followers