Tag Archives: sarbatori

Stare de bine

Sunt foarte bine!

Am alergat jumate de zi, acum mă duc la prăjituri și urmează să împodobim bradul.

Cânt, dansez și râd prin casă. Ale mele, zânele, sunt vesele și încântate de planurile de mâine seară când petrecem în familie: promenadă la bulevard, o tură prin Cișmigiu (poate și vin fiert) și acăsică unde ne așteaptă munți de mâncare și leneveală. Care mai vrea, care mai poftește să se atașeze familiei Andrei?

Îmi place melodia asta mult de tot! și mă inspiră la sentimente pozitive.

Mulțumesc Nonette că ai pus mâna pe telefon și ai vorbit cu mine.

Mulțumesc Anette pentru că mă faci să râd și pentru că vei scrie marele scenariu pentru marele film care ne va face celebre și relativ bogate.

Mulțumesc tuturor că îmi sunteți, fie live, fie virtual.

Cel mai mișto lucru pe care-l trăiesc de când m-am mutat acasă este că sunt cu adevărat prietenă cu Sorelina cu care am de recuperat vreo trei ani de absență.

În februarie mergem în vacanță la bunica! Abia aștept!

Sunt foarte fericită și nu mă laud cu asta, ci vă dau și vouă…

Să vă iasă bradul frumos tare și cozonacii grași!
Moșul să fie darnic și când cinstiți un pahar, fie el și de cico, să ziceți ceva frumos și pentru Evergreena. Evergreena închină pentru voi!

HugsLovePeace
>.<

 

 


Cronici despre noniubire

A nu se citi de către optimiști.

A venit ceasul! E frumos, dat dracu. Trebuie să-i scot niște zale că am încheietura micuță. Cât am așteptat venirea lui, 30 de minute la Lizeanu în frig, am observat lumea.

Pe lângă mine s-a aciuat un motan cu un ochi bolnav (ochi de sticlă) care mi-a oferit afecțiune vreo 10 minute. Jegos, alb cu portocaliu și amuzant. Își înfigea căpșorul în palmele mele c-o brutalitate zguduitoare. Parcă mă vedeam pe mine… L-am pierdut în favoarea unei fetițe cu chip de șoricel.

Lumea e mare.
Fumam o țigară și o priveam aproape încremenită de frig. Lumea trecea pe lângă mine încărcată cu sacoșe mari și grele. Din când în când îmi arunca câte o privire, ca mai apoi să-și vadă de drum. N-am învățat nimic din micul exercțiu de observație, doar că și după 10 ani tot amețesc de la țigări.

Am avut cel mai crunt moment al realității. Pentru câteva momente m-am simțit cel mai singur om din Univers și să dea dracu dacă mi-a fost bine. Nu, mi-a fost rău! Rău de tot! Am stins țigara, în cap mi-a venit Lonely Day de la SOAD și cam atât.

Oamenii și-au atârnat lumini la geam. Sunt frumoase.
Un taximetrist a virat greșit și a făcut accident cu bordura. El nu a pățit nimic.
Oamenii vorbesc non stop la telefoanele mobile.

Who am I kidding?
Am nevoie de îmbrățișări mai mult ca oricând.
N-o să le primesc, asta știu deja, dar nu mă împiedică să tânjesc.
Vreau iubire!

E de la vreme și sărbători. De fapt, sunt un om fericit… mă las impresionată de globulețe și brăduți și-o dau în melancolii. Nu-mi șade bine. Ah, vorbesc cu mine și degeaba.

Pfui.
Ceasul are cadran albastru. Se potrivește de minune cu chitara albastră pe care n-o s-o am niciodată.

Colindul meu de suflet

HugsLovePeace
>.<

 

 


Măr și scorțișoară

Muzica mi-e companion.

 

O zi de liniște cum de multă vreme n-am mai trăit. Filme și muzică, ceaiuri și cafea, tolăneală în canapea și pace. Planuri de Sărbători și setea de a scrie toate ideile. To do list plăcut, făcut cu drag.

Pitic, să știi că mi-e bine. Pe cuvânt! Chiar dacă postez însemnări care par triste sau muzici pe wall de tăiat vene, mie mi-e cald chiar dacă afară e ger. Îmi place muzica de stare, e în tandem cu cine sunt eu zilele astea.

S-a terminat agitația și s-au terminat și zborurile împotriva curentului. Acum sunt pe val și suntem unul, adică nu mă mai zbat fără noimă. Azi, pe drum spre casă, m-am lăsat mângâiată de razele de soare. M-a umplut!

E tăcere… după toată perioada de urlete și coșmaruri acum e liniște. Doamne, este atât de bine…

Îmi aștept cu emoție cele două cadouri de Crăciun: chitara și ceasul. Și mă simt ca un copil mic care primește bombonele pentru că a fost cuminte. Ca atunci când găseam ciocolată în ghetuțe pentru că mie mi-era teamă de Moș Nicolae și de nuiaua lui.

Azi în scara blocului stăteau două fetițe de vreo 12 ani, cu atitudine de domnișoare. Ascultau Rihanna și Macarena la telefonul mobil, din ăla cu touch screen. Și se amuzau. La lift mi-am amintit de toate macarenele dansate la chefuri, ce vremuri…

Sâmbătă este Crăciunul.
În seara asta, fumând o țigară și stând la taclale cu Sorelina, am realizat cât de aproape e finalul lunii decembrie. Pare-mi-se că suntem în aceeași oală a confuziei și ne întrebăm laolaltă cândatrecut? E clar, 2010 nu se compară cu 1990 la capitolul viteză. Și noi, ne antrenăm viscerele pentru un nou an, mai grăbit probabil și mai plin.

Mâine-l văd pe So, marți party la cămin, miercuri shopping, joi party aniversar, vineri prăjituri și sâmbătă… sărmăluțe, brăduț și colinde cât cuprinde!

HugsLovePeace
>.<

 


au trecut cam repede sărbătorile

Am scos bradul. Şi luminiţele de la geam. Şi coroniţa de la uşă. Sunt înţepată peste tot, dar am spaţiul meu din nou şi mă bucur nespus.

Au trecut prea repede sărbătorile de iarnă. Anul viitor stăm mai mult în preajma bradului ca să ne săturăm de el şi ne odihnim mai mult.

Luni încep şcoala. Am o groază pe cap, dar încerc să nu mă agit. Am mii de idei care se învîrt deasupra capului şi prin minte şi prin faţa ochilor. Mă apuc greu de ele. Să le descos, să le aşez. Aş vrea să am mai mult elan, mai multă voinţă, mai mult entuziasm.

Sunt falită. Şi îmi caut colaborări. Vine primăvara. Vine ziua mea. Vreau rochiţe multe.

Site-ul meu e aprope gata. Tre să mă apuc să scriu şi pentru el.

Sîmbătă… e cald, nu?


mi-e somn. mereu

Nu ştiu ce-i cu mine, dar aş dormi fără oprire. Vecinii mei bocăne. Sau dau găuri. Sau mor şi miroase a ceară pe scară şi mă deprimă sau bat cuie.

Sunt obosită. Îmi cad ochii-n gură. Mă duc să mai pun de cafea. Am fost în vizită la viitorii naşi care au un bebic mic pe nume Iana. O splendoare de copil. Balerină o facem. Nu băgaţi în seamă treaba cu viitorii naşi. E aşa de fantezie.

Pregătirile de rev sunt în toi. Diseară avem planuri de beută. Şi aseară am avut. Mîine plecăm la Buşteni. Ficatul vrea o pauză. Ţipă. Eu mănînc lactate de două zile. Nu mai suport carnea.

Vreau timp pentru mine. Să mă fac şanticleră (vorba bunică-mii) şi giugiucă. NU e timp!

Caut să mă relaxez. Din februarie mă duc la psihoterapeut. Sunt prea agitată. La 30 de ani o să-mi cedeze inima şi adio viaţă. Vreau să nu mai persecut oamenii şi să fiu mai îngăduitoare şi mai răbdătoare şi să nu mai am mania curăţeniei. OMG. Puştiu îşi pierde şi el minţile cu mine..

pfff.

enjoy!


nu mi-e dor de tine

Cînd te pierzi şi nu dispui de o busolă şi nici de cunoştinţe despre supravieţuirea în pustietate începi să strigi din toţi rărunchii. După cîteva ţipete îţi pierzi glasul. Nici ecoul n-are vreme să-ţi răspundă. E frig şi aburii îţi înceţoşează privirea. Te rîcîie pe gît. Orice spasm e durere. Atunci taci.

Mergi rătăcind prin întuneric şi singurătăţi. Alese. Nu te-a pus nimeni să te avînţi noaptea în pădurea. Ba chiar ai fost avertizat să nu pleci. Însă tu din orgoliu şi prea multă stimă de sine ai trîntit uşa brutal. Am rămas cu ochii căscaţi şi după vreme îndelungată am îngînat un firesc “drum bun”.

Te-ai rătăcit.

Normal că prostănacă din fire am pornit în urma ta. Te-am căutat zile în şir, ţi-am lăsat sute de panglici roşii prinse stîngaci de ramurile şubrede. Am sculptat în scoarţa copacului  mesaje de dor, dar tu nimic. Nu te-ai întors o clipă. Acum mi-e bine. Nu-ţi pasă, ştiu asta. Dar după multă vreme mi-e bine cu lipsa ta. Nu mai e gol şi nu mai e durere. Nu mai e încruntare. Nici măcar la a treia bere.

Şi pur şi simplu am renunţat. Am aruncat toate panglicile rămase. Şi am tăiat toţ copacii însemnaţi.

Cu asta îţi spun adio şi viaţă bună…


acum 9 ani

Pînă de curînd ziua de 26 decembrie era ca un blestem de care fugeam tot anul. Azi se împlinesc 9 ani din ziua în care bunicul meu a plecat printre îngeri şi azi nu-i mai regret plecarea. Au rămas dorul şi regretul că nu am apucat să-i spun cît înseamnă pentru mine, atît.

E o zi apăsătoare pentru că în fiecare an în această zi îmi doresc să fiu lîngă bunica mea care stă lîngă sobă şi îşi aminteşte întîmplările şi care suferă din cauza singurătăţii. E atît de departe de mine şi o iubesc atît de mult încît de-aş putea aş zbura pînă acolo.

Să lăsăm tristeţile deoparte pentru că este abia a doua zi de Crăciun şi este o zi superbă. Aştept cu nerăbdare să mai ningă…

Moşul a fost bogat anul ăsta. Un blackberry extra mega cool cu tot cu net, un mp4 philps cu 4Gb spaţiu pentru muzici, un sandwich macker (yuuuuuum), gama vichy, cărţi, portofel, parfumul meu de suflet Givenchy haut couture, o căruţă de dulciuri, cosmetice şi un set nou nouţ de pahare.

Nici la Puştiu nu s-a sfiit şi s-a pricopsit cu o pereche de bocanci trendy cool, o tunsoare, o pereche de blugi care-l fac really hot, o chitara verde (pe care n-a mai lăsat-o din braţe), o eşarfă şi mănuşi fără degete, o geantă de piele, cărţi şi nu mai ştiu că e plin sub brad.

Am avut un Crăciun tare frumos. Prietenii aproape, o masă ca-n poveşti la lumina lumînărilor şi apoi cu familiile. Azi ieşim la promenadă romantică asta dacă Puştiu se dezlipeşte de chitară.

Acasă e frumos. Brăduţul plin, lumina lumînărilor, filme siropoase, colinde şi planuri.

De azi înainte mă canalizez pentru a atinge acest scop: la 30 de ani (1 mai 2015) voi avea un lung metraj de succes lansat pe piaţă, o afacere proprie, o familie (probabil cu Puştiu – plus nunta visurilor mele) care să includă şi un bebe (cu ochi albaştri, de s-ar putea) şi o casă pe pămînt plus aceeaşi gaşcă de prieteni.

Hugs,


Dragi Mosi Craciuni

Astazi am fost la cumparaturi si am umplut 17 pungi gigantice cu dulciuri: de la bomboane de ciocolata si pana la biscuiti dulci si caciulite noi si colorate.

S-au strans 1900 de lei din 1584, 78 pentru cumparaturi, aprox. 50 pentru transport si restul de 270 de lei (banii care au ramas) am decis sa-i trimitem unei familii foarte sarace din Slanic. Familia are 5 copii de la nou nascut si pana la 10 ani, din cate am inteles.

Am selectat hainutele si ce a ramas (mai mic de 3 ani) le trimitem acolo, dar dupa sarbatori. Voi atasa bonurile pentru cei 270.

Va rog sa-mi scuzati incoerenta, dar abia am ajuns acasa.

Pentru ca nu prea ne pricepem hainele le-am pus laolalta si am decis s-o rugam pe educatoare sa le imparta. Speram sa nu iasa discutii.

Pe fiecare pungaam trecut numele intreg si varsta.

Daca vreti mai multe info va rog sa le cereti. Sunt extrem de obosita si nu stiu daca le-am furnizat pe toate.

Maine la orele 16:45 ne intalnim in fata centrului social LICURICI, str Lucaciu Vasile 34, sect 3 in zona Udriste. Luati-va caciuli de Mosi si pregatiti-va emotional.

Harta!

Maine poste si fotografii de acolo. Cred ca acei prichindei se vor super bucura.

Hugs si multumiri,

* Revolutie de Craciun


1000 de însemnări şi 1000 de idei

Hello dragilor,

Pînă acum am strîns 87 de lei de la colegii mei de facultate pe care i-am stresat, sărmanii. Promit să mă ţin de capul lor. Din nefericire nu am primit prea multe feedback-uri, dar sper ca pînă în week-end să ajungă mesajul nostru cît mai departe.

Propun duminică zi de colectare a darurilor, hainelor, cărţilor şi banuţilor.  Dacă nu puteţi mai facem o tură luni. Propuneţi un loc şi ne vedem acolo. Cîndva pe seară undeva în centru Romană – Universitate mi-ar fi de mare ajutor. Poate în Control Club sau undeva într-o cafenea liniştită. Ziceţi.

Iată informaţiile:  10 fete si 7 baieti

- 3 ani – 3 fetite  – masura 27 la hainute / M

4 ani – 2 baieti si 4 fete – masura M

5 ani – 2 baieti si 1 fata- masura M / L

6 ani – 2 baieti – masura M / L

7 ani – 1 fetita- XL

8 ani – 1 baiat – XL

9 ani – 1 fata – XL

Avem nevoie de voi să putem demara această surpriză.

A început Cinemaiubit la Studio. Dacă treceţi pe acolo aruncaţi un ochi pe panourile foto. Subsemnata are 4 expuse. Mare mîndreţe dă fată ce are mama… m-am gudurat ca un căţel şi m-am bucurat ca un copil mic.

La mulţi ani însemnărilor. Cu asta număr 1000 de tîmpenii adunate pe parcursul a 4 ani şi ceva de blogăreală. Să-mi fie cu noroc şi poate cu 1000 de grame de relaxare.

Ultimele zile au fost infernale. Facultatea m-a epuizat şi încă o face pentru că nici noaptea nu dorm fără să mă izbească în frunte o mie de idei. Frămîntări artistice, domne. Nici la capitolul alintături conjugale nu stau bine că-s ciufută şi la capitolul relaţii interumane am eşuat şi renunţat. Mulţumesc telefoniei mobile şi netului. Mi-e dor de mama. Şi de soră-mea. De Crăciun mă duc la să stau în braţele maică-mii în căsuţa caldă şi primitoare unde o să miroasă a  portocale.

Zăpada e binevenită. Aseară mă plîngeam că nu ninge. Am chiuit azi dimineaţă cînd am văzut pătura albă aşternută pe acoperişul hotelului din faţă.

Azi am jucat într-un proiect filmic. Umblă vorba că mă descurc. Mno, mi-am ratat cariera, again.

Atît. Vreau să vă văd activi!


bate vîntul florile

Mi-am strîns hainele de iarnă. Sper să nu trebuiască să le scot la loc. E foarte frig, dar cred că asta o ştiţi cu toţii. Norocul meu că nu trebe să părăsesc domiciliul. Are şi şomeria partea ei bună.

De Paşte plec din Bucureşti. Mă duc la bunica mea. Şi revin săptămîna viitoare, marţi. Pînă atunci sper să vină vara. Apoi voi sta cu ochii în calendar pînă la 1 mai şi cînd va veni ziua voi dansa dansul fericirii şi al florilor. E ultimul an în Vamă. Asta spun de doi ani. Mint frumos.

Curăţenia de primăvară se face şi la nivelul ăla. Tare visez să reintru în zen şi să nu mă mai stresez cu toate tîmpeniile, dar nu-mi iese. Parcă am pierdut ceva-ul ăla care ţinea aţa întinsă şi mă ajuta să merg… echilibrul. Şi acum mă controlez să nu mă crizez şi în principal sursa stresului meu o reprezintă oamenii. La omi nu pot să renunţ, dar la unii dintre ei probabil că da şi probabil că pun again sita în funcţiune. De fapt trebuie să scap de ultimul lucru care ne mai leagă. Apoi bag aspiratorul, nu?

E o vreme care sigur va aduce puii de depresie.

Hanna face FLASH MOB PENTRU COPII DE LA SATE CARE NU AU POSIBILITATEA SĂ ÎNVEŢE. VINO ŞI TU! SAU SCRIE DESPRE ASTA!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 88 other followers