din condei

Din condei nu renasc. Nu iese vraja şi nu te cuceresc asemeni nimfelor. Nicidecum. Nu-ţi cînt şi nu te mîngîi. Nu te oblojesc şi nici nu te fac să plîngi. Cuvîntul meu nu e bandaj pe rană şi emoţia mea e banală. Acelaşi banal ridicol şi plictisitor. Măiestria mîinii mele este inutilă, iar eu nu mă găsesc. Am să plec. Să mă caut prin ungherele prin care m-am uitat. Şi poate cînd mă voi găsi şi aduna, cînd mă voi lipi la loc cu ţesuturi pierdute, cînd îmi voi remodela zîmbetul şi inima, poate numai atunci îmi voi putea ridica ochii deasupra şi poate îmi voi găsi drumul de mai departe. Pînă atunci sunt un gol, un punct într-un timp mort, rupt din haosul propriu al conştiinţei mele.

Din condei nu mă scurg cu patos asemeni cernelii şi nici nu pătrund în porii tăi aşa cum sugativa, cu sete înnăscută absoarbe. Nu dăinuiesc în timp şi nici nu aduc emoţii. Sunt goală. Eu nu mă trezesc ca zeii şi nici nu adorm ca zînele. Eu nu…

Din condei nu pictez, nu scriu, nu rimez, nu caut şi nu găsesc… din condei am rămas doar un om fără mîine şi un mîine fără om.

Timpul s-a piticit. Iară eu mi-am pierdut organul prin care iubeam orice.

Blog temporar închis.


7 responses to “din condei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: