atelier de suflete stricate

Cum ar fi să existe un atelier special creat pentru a repara sufletele stricate?

Iei sufletul, îl cari în cîrcă, ajungi la „mecanic”, spui simptomele, îl aşezi pe masă, ieşi în sala de aşteptare, îţi frîngi degetele, bei trei cafele, faci trei ture de hol şi îl primeşti aproape nou.

atelier-picturaCum ar fi să iubeşti fără griji, să te încrezi fără îndoilei, să trăieşti fără norme?

Cu certitudinea că există un loc unde tămăduirea depăşeşte barierele şi că fără vreun efort de după, sufletul tău se vindecă? Să ştii că nu mai există perioada aia de suferinţă, că nu te mai doare trădarea, că nopţile sunt numai pentru distracţie, că ţigara e viciu şi nu calmant… Să ştii că indiferent de rană, de pierdere, de deteriorare, sufletul tău îşi va recăpăta viaţa?

Cum ar fi să existe un asemenea atelier? Ar fi mov? Ar fi verde? Aş putea să aplic pentru un job, omul care clasifică „bolile”  sau omul care se ocupă să găsească sursa răului – tocătorul de suflete, poate m-aş ocupa de PR sau recepţioneră. Poate aş fi chiar mecanicul şef capabil să îngrijească şi să vindece pacienţii.

Sau poate aş fi un alt pacient.

Cum ar fi să nu mai existe suflete stricate? Cum ar fi ca pe strada ta, în locul spălătoriei să se deschidă un asemenea atelier?

Bănuiesc că ar fi mereu coadă.


21 responses to “atelier de suflete stricate

  • Ralukaaaaaaaaa

    Cum fu de Paste? Unde ai fost si de ce? 😀

    La bunica lui Mihai? 😀 Ce mai zice? >:)

  • angela ribus

    Excelenta ideea cu atelierul!
    Undeva, cineva te citeste si zambeste cu tine si plange cu tine..
    Imi place mult cum scrii. Daca asta conteaza. 🙂

  • evergreenstory

    la bunici 🙂

    la a mea si la a lui. relaxare.

    nu mai zice nimic :)))))

  • bored

    mno

    suna mai curand a subsol mov unde vinzi sufletul vechi si suferind si cumperi unul nou si fericit. nu prea sunt de acord, ai grija ce iti doresti.

    …si scuze daca suna ciudat dar eu asa simt

  • evergreen

    Angela, conteaza fiecare cuvant 🙂

    Bored, mno 😛 nu cumperi si nu vinzi. repari, numa’

    :*

  • tuvia

    coada si sinucideri cand e inventar.Si daca li s’ar stricat aparatura..second hand sould, alas!

  • Food For Depression

    Eu mi-as brandui masina cu siteul atelierului si as aduce de mana cativa clienti..

  • lollitta

    pai fara suflete stricate n-ar fi prea plictisitor? asa, cu toti oamenii fericiti si zburdand veseli pe campii?!

  • Anda

    Uneori ne purtam de parca un astfel de atelier chiar ar exista…si am putea, chiar daca nu se lucreaza dupa ora 17 sau in week-end, sa ne asezam cuminti la coada si sa asteptam cat o fi nevoie pentru a ne rezolva problema. Ciudat e ca unor oameni anumite chestii nu li se strica niciodata.

  • xxl

    Cine-mi da, si mie, cheia de 13? 🙂

  • gadjodillo

    sint o gramada de astfel de ateliere, dar lucreaza sub acoperire…

  • ixtab

    Eu, citind postul asta m-am gandit la cabinetele de psihoterapie. Acolo se repara suflete stricate. Uneori… Numai ca, in timp ce ti se repara sufletul nu poti sta la cafea si la tutun, ci te implici cot la cot cu mecanicul.

  • deea

    parca ma trec fiori cand citesc postul asta

  • deea

    parca ma trec fiori cand citesc titlul asta

  • Mi

    stii cum imi inchipui eu un astfel de atelier daca ar fi sa existe ? ca un loc cu peretii albi si indubidabil cu perdele galbene 😀 in care sa se „lucreze” asupra impresiei omului ca ar avea sufletul stricat.uneori cred ca acolo este punctul „nevralgic”.
    superb scris 🙂

  • did

    eu nu cred ca sufletul se strica vreodata.

    in schimb, cu capul e problem mare. stiu ca exista ateliere pt asa ceva, dar nu-s bune. acolo lucreaza omi ca mesterii aia de pe timpul lui ceausescu, care ziceau ca ti-au reparat televizorul, dar intre timp ei iti furau lampile bune din el si le inlocuiau cu unele mai proaste.

    pastrand linia, uite de unde vine vorba cu iti fileaza o lampa 🙂

    lolit, deci in rai vom muri de plictiseala? 😛 [prima data am scris iad, ce coincidenta, domle :))]

    bine, insemnarea e frumoasa samd, dar imi place mie sa comentez aiurea 😀

  • evergreen

    ba didule… tu primesti vreun coment de la mine??? mama ma-sii!!!

  • did

    nup, nu primesc 🙂 daca mai incerci, alege nume/url si baga acolo…
    adica ar trebui sa functioneze, habar n am. pup, wk frumos

  • ruedecascades

    Prea ma atras postu ca sa ma abtin de la comentarii :))

    Ar fi frumos, ar fi idilic daaaar am tampi toti si am ramane la stadiile la care suntem. Suferinta uneori are un rol, sa ne invete sa ne intareasca sa ajungem sa uitam.

    De ex la capitolu iubire dupa mai multe relatii inveti, vezi ce a nu a mers ce puteai face.La modul concret dupa cateva relatii esuate eu am ajuns la concluzia ca cel mai sanatos e sa alegi FOARTE FOARTE bine pe cine iei la tine-n suflet si deasemenea sa stii sa dai afectiune cu masura , ca ce-i mult strica si din pacate daca omu primeste prea mult nu mai are timp sa dea si se raceste ! asta e o regula unvisersal valabila , un fel de fizica a relatiilor si mai is multe ca asta care le inveti in timp si inevitabil suferind! Ca daca ar fi sa le citim pe toate dintr-o carte nu am invata nimic :)) ca viata e facuta sa o traiesti.

    Acuma mi-am amintit, este un fel de terapie la americani se cheama ‘cudle workshop” in care vin mai multi straini stau acolo doi trei psihologi , ii duc intr-o stare de confort, isi aleg un partener se tin in brate si se mangaie se … nu stiu sa iti zic exact ca nu am fost dar prinzi tu ideea adica cum vine tehnic 😛 . Sa stii ca multe minuni poate face psihologia asta !

    Revenind in planul concret si romanesc ce stiu cert e ca in timp inveti cum sa gestionezi si suferinta, cum sa o faci sa fie mai putin dureroasa, cum sa uiti de ea si de ce nu in unele cazuri cum sa renunti la ea.

    Cine vrea sa sufere ? nimeni ! dar pana se deschide un atelier de suflete ( daca tot ti-a venit ideea poate pui si in practica 😀 ) traim cum putem !

  • evergreenstory

    🙂 vă mulţumesc tuturor

  • Corina

    🙂 cred ca suntem cu totii niste ateliere umblatoare…sau suntem someri pentru ca lucram acolo dar ne au dat afara.ca pe criza…totul „merge” struna. Dar cum fiecare a avut la un moment dat un sufletel pe targa, am fost la randul nostru fiecare propriul doctor, caci cine e mai bun ca noi insine pentru a ne linge ranile. Nu ni le linge nimeni. Cu toate ca toata lumea tinde sa ne pup in… .
    Mi as dori de fapt sa existe atelierul asta. Si sa fii tu doctorul care ne vindeca. Nu stiu de ce dar am impresia ca meriti jobul asta! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: