de toamnă-iarnă zgribulită

Am primit o temă.  Să-mi fac un autoportret.

Pe retină au început să se plimbe imagini. Multe. Şiruri. În care sunt eu? În care sunt eu cu adevărat? S-au suprapus, unele s-au golit instant cînd am clipit, altele au rămas ţepene şi parcă le puteam ţine  între degetele zgribulite. Să nu bată vîntul… să nu zboare…

Toamna in ParisÎmi pare rău de cele care au rămas în întuneric. Acel întuneric pe care nu-l sesizăm cu fiecare clipit. Acel clipit mecanic. Am rămas cu ochii fixaţi într-un punct, miraţi şi totodată înfricoşată. Aş vrea să nu mai pierd nimic. Aş vrea să-mi pot aminti fiecare zi trăită, chiar dacă nu s-a întîmplat nimic memorabil.

Aş vrea să-mi amintesc naşterea şi pe mama care mă pupa pe năsuc. Sau mama care se temea să mă înfeşe ca să nu-mi rupă picioarele. Aş vrea să-mi amintesc ziua în care tata m-a privit cu dragoste şi m-a plimbat în braţe. Era mîndru. Ştiu din poze. Şi aş vrea să retrăiesc aceleaşi senzaţii ca atunci. Sau ca acum trăindu-le.

A fost un test. Mi-am rugat prietenii să-mi spune cele bune şi cele rele despre mine. Să mă oblige să mă privesc în oglindă. Şi să retuşez cu un ruj roşu ce nu e bine. Ce nu e bine pentru mine, pentru sufletul meu. Aş fi vrut să-i rog pe cei care nu mă plac sau care mă urăsc să-mi spună motivele. Aş vrea să ştiu de ce.

Toamna asta e feerică. E poetică şi parcă se scurge-n rime. Deşi mi-e frig mereu, mă bucur că pot simţi asta.

E ca o disecţie binevenită. E ca o autopsie a unui suflet viu.

Am o idee. Să mă arăt lumii. În imagini. Am mai multe. Se joacă în mintea mea. Întîi mă derutează. Procesul creativ. Vine liniştea. Vine inspiraţia.

Toamna asta e albastră. E calmă. E mov. E romantică. E arămie. E umedă. E roşiatică. E o toamnă perfectă de iubit!

Foto: Evergreena


4 responses to “de toamnă-iarnă zgribulită

  • arc-en-ciel

    cu cît vei descoperi mai multe imagini de’ale tale, privindu’te de dincolo de oglindă, triste sau vesele, cu atît mai mult îţi vei da seama că ştii prea puţin despre tine

  • ionouka

    Haide, verniseaza aici expozitia cu portrete ale tale, am lupa pregatita, sa stii!

  • Fanfan

    toamna e rece … inspiram aer rece, ne tinem de mainile reci, chiar si soarele este rece … si totusi este frumoasa ;o)

  • oovi

    autoprtret… il percep ca pe ceva care depinde numai de mine… cum ma vad eu pe mine insumi… fara sa imi pese de cum ma vad ceilati…
    am incercat si eu, asa ceva… scriind privindu-ma in oglinda propriului meu gand… de fiecare data am sters si am laut-o de la capat, nemultumit, cu sprenta ca va fi alt rezultat… si a fost…
    o vreme, m-a preocupat portretul meu… facut de altii… doar ca mai apoi sa realizez ca… e mai de pret autoprtret…
    autoportret de toamna… plin de nostagie rosie… ruginie… galbena… rece… cu teama ca va ingheta… dar iubesc toamana… poate si de aia imi doresc sa-mi ramana… si eu in ea, cu si fara autoportret…
    ovi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: