uneori

Uneori pămîntul de sub picioare o ia la vale. Aşa de nebun. Şi uneori uit lucruri foarte importante – să-mi pun ceasul să sune, s-o sun pe mama, să mă gîndesc la unii oameni.

Cîteodată sunt sigură că sub anumite învelişuri nu e nimic. E gol şi negru. Dar eu zgîrm cu unghiile frînte şi cu egoism aventurier că poate-poate. La final cad epuizată în acel gol negru. Mă resemnez – uneori nu e nimic dedesupt.

Mi-e frică să-ţi dau drumul la mînă. Te strîng aşa tare că te-am învineţit, dar tu nu-mi zici nimic. Mă ştii. Îmi ştii groaza. Mi-e frică să-ţi dau drumul la mînă. Mîna mea o strînge cu tărie pe a ta. Iar eu închid ochii asemeni unui copil care face primii paşi. Diferenţa este că eu mi-am pierdut zîmbetul.

Ce ne facem domnule cu idealiştii?

Am văzut „Up”, un film animat extrem de profund şi de  moralist pe care-l recomand cu mare-mare entuziasm.

Am numai 24 de ani. Pentru cei de 40 e o jignire să mă întreb unde mi-e timpul. Pentru cei de 20 e o tîmpenie să-mi fac griji. Şi nu ştiu. Parcă merg pe-o sîrmă subţire. Nu am echilibru, nu am sfori care să mă ţină şi nu am nici măcar elan. Sunt ca o rîmă. E amuzant să-mi imaginez cum aş fi eu o rîmă.

Tendinţa de a evita. Ce? Pe cine?

Idealiştii să moară, nu? Să moară e un fel de a spune. Nu fizic.

Nu ştiu.


14 responses to “uneori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: