fără zbor, doar pămînt

Cînd a murit tata lumea mea a căpătat un alt sens. Atunci am decis că ori de cîte ori pic, îmi amintesc de ziua aceea cînd mi-am luat adio de la el. De momentul acela cînd s-au sfîrşit toate şi toate-au început. De sunetul pămîntului aruncat pe lemnul coşciugului. De acel strigăt pe care lemnul-l scotea la fiecare izbire de betonul cavoului. De strigătul meu disperat: mai stai!

Crucea lui în bătaia tristă a soarelui şi mai apoi plouată mi-a rămas povară pe umeri. Atunci am decis că n-am să-mi bat joc de viaţa mea, de fericirea mea, de sufletul meu.

E ciudat cum viaţa te izbeşte atunci cînd dai noroc cu moartea. Cum vine ea, şireată şi parcă-ţi zîmbeşte malefic mustrîndu-te că eşti uituc.

Şi de atunci caut motive să-mi întreţin starea aceasta de recunoştinţă care poate pare stupidă: bine că trăiesc! Pentru că, ştiţi, dacă trăieşti poţi face atîtea… în schimb dacă mori habar nu ai că lumea cealaltă sau posibila reîncarnare îţi pot oferi atîtea oportunităţi. Aşa că, mă bucur pentru acest simplu fapt, că trăiesc.

Mi-e dor de dragoste. De valsul acela pe acorduri de vioară şi pian care în tandem cu inima te îndeamnă la piruete infinite. Mi-e dor să simt cu fiecare por. Să fiu dependentă de-o privire. Să zac în agonia momentelor de despărţire şi să tresar la orice atingere. Mi-e dor să plîng din dragoste. Să cred cu tărie că nimic nu-mi va zdrobi ceea ce fluturii mei au construit cu atîta dedicaţie. Mi-e dor pînă şi de ce n-am apucat să trăiesc.

Mă uit în oglindă şi uneori nu mă recunosc. Nici de-a naibii. Oricît m-aş schimonosi, parcă tot nu-mi vine să cred că eu sunt cea din oglindă. Sau poate sunt doar proiecţia propriei mele minţi. Poate sunt cît o unghie în alte realităţi sau poate am ochii mov. Apoi încep să mă strîng cu putere să văd dacă mă simt. Şi da, mi-s eu, cea cu ochii umflaţi de plîns care se schimonoseşte de durere în oglindă.

Dar asta înseamnă că încă trăiesc. Că plîng de dor.


10 responses to “fără zbor, doar pămînt

  • Rux

    Cel mai greu este sa traiesti cu amintirea celui ce a plecat, sa revezi in fata ochilor atatea momente si totusi sa nu-ti vina sa crezi ca nu mai e. S-a facut un an de cand a murit bunica. Pentru mine n-a fost doar femeia alaturi de care-mi petreceam vacantele de vara.

    Pentru mine a fost mama. Pentru ca mama n-a stiut sa-mi fie mai mama decat ea. Mama este o persoana aparent rece, care-si ascunde sentimentele, iar bunica a fost cea mai blanda fiinta pe care am cunoscut-o.

    Imi apare mereu in minte ultima imagine cu ea..cand si-a lasat capul pe umarul meu si mi-a spus ca moare. Dupa 2 zile a murit.

    Poate o sa par nebuna, dar de foarte multe ori simt cum e langa mine.

  • catalin

    n-as suporta o asemenea pierdere! mai bine plec eu din lumea asta…citind aici, iar m-au cuprins temerile.
    curaj

  • angela ribus

    Partea buna a faptului ca traim e ca are de cine sa ni se faca dor. Cat de pustiu ar fi totul daca nici macar asta nu ne-ar ramane.

  • Elza

    uff… o imbratisare

  • alexxa

    off, asa simt si eu si incerc sa ma imbarbatez de cate ori cad…”alex, nimic n-are cum sa doara mai tare ca asta!” …evergreen, iubirea vine atunci cand nu te-astepti, iti da una-n cap si gata, plutesti! iti doresc sa-ti dea cat mai repede si cat mai tare 🙂

  • evergreenstory

    @ Alexxa – eu nu-mi doresc asta acum. cred. imi doresc sa fiu pe picioarele mele

    @ Elza – multumesc

    @ Angela – cum gasesti tu mereu partea plina a paharului

    @ Catalin – prinzi o putere nebuna. si accepti.

    @ Rux – si eu imi iubesc enorm bunica, mi-e groaza sa ma gandesc c-o pot pierde…

  • desculta

    Ce frumos ai scris…

  • evergreenstory

    Desculţă – mulţumesc frumos

  • M-am dereglat, zic! « Jurnalul Ruxandrei

    […] m-a emoţionat prin postul scris ieri. Nu vreau să-mi amintesc înmormântarea pentru că îmi face mult rău. Vreau să o […]

  • LoveDealer

    cunosc ce inseamna sa iti pierzi tatal, moartea lui a insemnat moartea lumii mele. dar de fiecare daca mi se face dor de el, ma uit in oglinda…vad ochii lui, privirea lui, gesturile lui, zambetul lui…si chit ca vreau sau nu am visele mele si trebuie sa le implinesc, in fiecare zi ma trezesc si stiu ca am ingerul meu care e langa mine mereu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: