veşnicul dor

Nu am avut cel mai bun tată din Univers. Nici n-aş şti cum arată şi poate nici nu există.
Şi nici eu nu am dat pe afară de înţelegere şi bunătate în calitate de fiică.
Uneori am eşuat lamentabil şi nici măcar nu mi-a părut rău pentru asta.

Poate l-am urît pe tata. Adică sigur l-am urît cînd îmi făcea viaţa un calvar greu de suportat.
Poate am vrut să am alt tată, altă familie, alt statut şi tot aşa.
Poate am negat tot adevărul şi poate aş fi vrut să plec de acasă de miliarde de ori.
Ba mi-am şi făcut bagajul o dată. Dar am rămas.

Şi toate se şterg la a doua aniversare fără tine. Toate mă dor cînd scapăr băţul de chibrit să-ţi aprind o candelă sau cînd îţi las patru garoafe în sticla de plastic. Şi rămîne veşnicul dor în pustietatea acelui cimitir care te-a primit prea din timp. Şi mă aşez pe betonul încins de soare, plouat şi bătut de vînt. De cele mai multe ori îmi vine să mă întind poate îţi mai aud o dată bătaia inimii. Sau poate îţi mai simt mîngîierea în creştet. Sau rîsul. Sau zăngănitul lanţului de la gît. Sau sforăitul ăla care mă scotea din minţi cîndva. Sau orice.

Mă întreb de cele mai multe ori cum e treaba cu Raiul sau cu cealaltă viaţă. Şi mă întreb dacă eşti conştient acolo. Sau dacă îmbătrîneşti sau dacă arăţi ca în pozele cînd purtai tricou de marinar şi mă ţineai cu mîndreţe în braţe. Eu cît o lingură în scutec. Tu mă purtai ca pe-o zînă. Acolo sărbătoreşti ori sufletul tău hălăduie în neant. Ori e beznă?

Apoi încetez să mă întreb. Toate ies mecanic.

Nu mai simt că mă sufoc cînd realizez că nu o să te mai văd.
Ceea ce e bine.
Nici nu mă mai simt derutată.
Şi nici părăsită.

Mă simt în viaţă.

Şi da, tată, mi-e dor de tine!
De ochii tăi albaştri. De degetele tale groase pe care le moştenesc şi pe care le-am urît că-s masculine, dar pe care le iubesc acum.
De chipul tău frumos.
De părul tău cărunt.
De cum mă strigai „Roxi” şi de cum mă priveai cu mîndrie pînă mă deocheai.

Te văd în toţi bărbaţii cărunţi cu ochi albaştri pe care-i întîlnesc.

Şi tresar. Întorc capul, dar capul celălalt nu se întoarce după mine…


11 responses to “veşnicul dor

  • julieinaugust

    Ce dureros,ce sincer si ce real…Nu cred ca alte cuvinte isi au rostul.Te imbratisez.

  • Incertitudini

    Știu cum e.
    I-aqm pierdut pe amândoi când erau foarte tineri.
    La picioarele mamei a crescut un liliac, e ca șicum, in fiecare primăvară ,tata ii aduce un coș violet.

    Cine știe cum e..nimeni, poate că e mai bine așa.
    Zile limpezi, fată frumoasă!

  • Marina

    exact aceasi durere o simt si eu…
    taica miu a murit de 4 ani…
    primii 2 au fost groaznici… depresii la ordinea zilei…. dar uite c-au trecut… timpul le vindeca pe toate…
    ce pot sa-ti zic… sa fii tare si tot inainte…
    sa stii ca el sta pe o stea, te priveste, rade de tine, te duce acolo unde e bine, te apara de toti oamenii rai, se bucura odata cu tine…
    nu stiu cum e la ei acolo, ar fii culmea…. dar cred ca e bine… vb bunica mii, ca daca nu era bine, veneau inapoi… dar fie, ce mai conteaza?
    ei sunt sus si poate stau la un pahar de bere/vodka 🙂 fumeaza la greu… sau poate ca au uitat de noi, acum sunt niste bebelusi, o alta viata… cine stie… nimeni 🙂

    Numai bine iti doresc!
    Marina

  • piticugras

    ce tot te plangi? fa un nepot. macar acu…. du familia inainte.

  • Raluca

    Eu inca mai am nodul in gat.. si inca ma mai pufneste plansul. Si au trecut 20 de ani de atunci. Mi-ar placea sa am amintiri. Multe si frumoase sau mai putin frumoase, nu conteaza, amintiri. Eram prea mica atunci..

  • marcel

    Am un ochi la bagaje si un ochi pe blog.

    Asa cum sunt eu, mai mucalit, am o curiozitate…

    Motivul disparitiei tatalui tau.

    Stiu ca astfel de intrebari sunt dureroase, dar… iete, mi-am permis.
    De am creat suparari sau triste aduceri aminte imi cer, politicos, scuze.

    Astept URGENT raspuns.
    Ramai cu bine !

  • chromaticdrama

    eu am plans citind… cum se face ca uneori, parca ma intalnesc si ma apropii numai de oameni fara tati… o fi vreo conspiratie undeva sus acolo, tatii nostrii ne aduc intr-un fel sau altul laolalta… hm.

  • desculta

    Cat de frumos… si cat de dureros. Cred ca te ajuta ca scrii… Te pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: