Bine ai venit, te uitasem

M-am întins pe parchetul rece. Deși e fin, nu-mi place tipul ăsta, îmi place tipul ăla care scârțâie. Fumez o țigară cu privirea perpendiculară pe tavan. Da, știu. Mă lăsasem. M-am apucat. Și iar mă las, până joi. A venit Rocco acasă (bicla) și-o să fac mai mult sport. Caut scuze. Mă mint frumos că nu e. Dar e. O simt. Doar că la nivel superficial, la primul nivel, al pielii încinse de dragoste, spun că e nu.

Ce contează de fapt? Ce spun sau ce simt? Dacă repet de mai multe ori ce spun, poate ajung să și simt. Mă scoate din sărite când nu-mi pot controla gândurile. Zece cursuri de nlp și devin o mașinărie. O mașinărie de non iubit. Ori poate o operație pe cord. Scoatem senzațiile, lăsăm doar funcția de organ. Meditație și mantre. Acum recurg la clișee ca să-mi curăț chakrele. Mai bine dau 3 ture de parc până mă ia cu leșin. Mai bine mă uit în tavan.

Fac planuri. Când o să am casa mea, din care tu vei lipsi cu desăvârșire pentru că ori de câte ori te vei întoarce vei fi uitat, o să fie o casă cu tavane colorate. Pentru cei ca mine care vin să se zgâiască-n gol. Și cu pereți ciudați. Și cu multe veioze mici, ca niște licurici turbați. Și cu multe plante. Multe multe plante. Cu ferestre imense și draperii cu fluturi. Da!

Mă duc la o nuntă. Sunt niște oameni foarte dragi, altfel nu aș fi mers. Nu-mi plac nunțile, nu-mi place agitația, nu-mi place frăsuiala. Mirii ar trebui să se bucure de momentele alea și nu să alerge printre mese. Și da, sunt o romantică. Vreau o nuntă mică, pe-o plajă, cu lebede sălbatice. Să dansăm în picioarele goale. Să port iasomie în păr. Și-o rochie albă fină. Hah, m-am lăsat purtată de val.

Mă ridic după parchetul rece. Damien Rice cântă de mama focului. Omul ăsta a fost grav rănit în amor. Eu nu, eu doar mă victimizez, n-am fost niciodată victimă. Întotdeauna am scăpat, am plecat la timp, m-am dezîndrăgostit fără boala turbării și spasme. Dar asta-s eu! Să le trăiesc pe toate cât mai intens. Diferența dintre mine de azi și mine de acum o perioadă este că acum le cinstesc ca fiind doar ale mele… nu și ale lui.

 

hugslovepeace
>.<

Anunțuri

2 responses to “Bine ai venit, te uitasem

  • irina

    :-$ nu te deranjez
    zi mult mai liniştită decât cea de afară!:)

  • dionis

    si cum o sa fie mine de maine ? sper sa nu fie o diferenta prea drastica fata de cea de azi … adica, stii, casa aia colorata chiar merita, macar pentru draperia de fluturi. sper sa nu ii schimbi ideea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: