Am urât, urăsc și voi urî bărbații lași

Poate am eu o concepție mai învechită, dar când mă gândesc la un bărbat automat îl asociez cu anumite gesturi. Poate e de vină societatea, poate istoria, poate preconcepțiile. Nu știu, poate maică-mea, că m-a lăsat să mă uit la filme cu finaluri fericite și bărbați ideali, cert este că atunci când proiectez bărbatul ăla, ei bine, el e într-un fel.

Și nu mă refer la pătrățele și mușchiuleți sau la mașina din garaj. Mă refer la manierele lui, la gesturi, vorbe, dar mai ales la caracterul lui. Am fugit și-am să fug de bărbații lași. Când aud povești cu și despre ei mi se face părul măciucă.

Îmi vine să mă duc să-i lovesc. Da, sunt și ei ființe și doar pentru că s-au născut cu niște chestii între picioare, poate n-ar trebui să fie tratați diferit, deși o cer. Alea atârnă greu. Acolo cică-i bărbația. Eu zic că mai de grabă stă în altă parte, dar cine-s eu să judec.

De aceea nu mi-au plăcut niciodată bocitorii. Ăia care-și plâng de milă sau care jinduiesc după vreo muiere. Înțeleg. Toți suferim. Toți ne dăm cu cururile de pământ și toți plângem. O dată, de două ori, dar ce e prea mult strică! În loc să mergi mai departe, stai pe loc și îți tai venele, pe lung. Și nici n-ai tupeu să te duci după muierea respectivă, domne, avem demnitate și orgoliu. Păi, să-ți fie de bine!

Casanova din vorbe, acei bărbați minunați care dau copy paste de pe google la faze ademenitoare, care fut (pardon, fac amor/dragoste/își împletesc trupurile asudate) tot ce prind fără nicio reținere, care-s liberi și neînfricați. Acei tipi care vin și te învăluie cu priviri languroase și care-ți șoptesc că luna se oglindește în părul și-n privirea. Bleah! Da. Până ajungi cu ei în punctul ăla, da. Ăla în care vorbele nu mai au niciun rost, ci doar acțiunea și la capitolul ăsta sunt slabi, slabi de tot…

Curajoșii virtuali sunt cei care pe net sunt zmei și-n realitate nu-s capabili să ia nicio inițiativă. Genul ăla care pe net te ia de nevastă, îți toarnă șapte plozi, te iubește trei zile și trei nopți fără pauză de masă și îmbrătrânește alături de tine. Dar când vine vorba să-l vezi și să te vadă, fuge ca un laș, ca un cățel bătut. Că el e mic și oropsit, dar pe net e zeu. Și pentru că e copleșit de umanitate, fuge la altă himeră virtuală. Și tot așa… Oh, fuck off!

Incapabilii. Ăia care nu știu să refuze. Categoria aia de bărbați moi care se împacă cu fostele (alea de i-au înșelat și i-au făcut să sufere) doar pentru că nu rezistă/nu știu să refuze. Din lașitate, din lipsa curajului, din lipsa asumării responsabilității. Din teama sentimentului de vinovăție.

Aici apare o subcategorie. Ăia care nu-și acceptă condiția. Da, o iubesc! Deși e o curvă care m-a înșelat, o iubesc și asta e! Nnnnn-ai să vezi.

Ăia care nu știu să-și exprime sentimentele și care se poticnesc crezând că-s ridicoli. Să nu mai zic de ăia cărora pur și simplu le e rușine să meargă cu flori pe stradă. Wtf? Cum adică? Râd oamenii, auzi?!? Dacă pe omul de lângă mine l-ar face fericit să merg costumată în pinguin și mie mi-ar face plăcere s-o fac, păi ce mă reține? Că se uită oamenii la mine? Că-s penibilă? Ce-mi pasă? E vorba de noi, nu de universul întreg. Și oamenii… sunt doar oameni.

E oribil!

Poate așa m-a învățat mama, să fiu a dreaq și să nu las garda jos. Poate-s eu prea bărbată. Domne, eu când vreau ceva, păi nimic nu-mi stă în cale! Chit că mut munți, înghit mări, mă lupt cu balauri. Chit că scrijelesc pereți, sar garduri, dorm pe preș. Eu dacă vreau ceva, fac tot posibilul să am, fără scuze, fără să mă ascund după copaci și fără să epatez.

Și da, sunt genul de femeie căreia-i place bărbatul care aduce flori și deși nu cere să i se deschisă ușa la lift, apreciaza gestul. Sunt genul de femeie care vrea să fie ocrotită, dar nu sufocată, independentă, dar în siguranță. Sunt genul ăla care-și dorește un bărbat curajos, sincer, puternic… cu care să rupă lumea pe genunchi dacă e nevoie. Și nu știu de ce am impresia că nu-s singura de genul…

hugslovepeace
>.<

Anunțuri

26 responses to “Am urât, urăsc și voi urî bărbații lași

  • Jurnalul lui Manon. » Blog Archive » grina cea roșie

    […] Am urât, urăsc și voi urî bărbații lași […]

  • Silvia

    :)) Nu credeam ca am sa gasesc pe undeva un articol despre barbatii lasi,ma bucur ca a scris cineva cand eu am lasat momentul sa treaca, spunandu-mi ca as putea fi subiectiva.
    Am iubit unul din astia,am rabdat,iar cand am gasit de „cuviinta” in nebunia mea,am strabatut cateva sute de km ca sa-i ajung in prag .M-a intampinat in schimb in locul sau,o lasitate fara margini. Cred ca asta am urat cel mai tare la el…
    Pentru unele gesturi nu exista scuze.

  • cuvintetacute

    super blogu . asa !

  • INTJ

    stii care-i partea proasta la categoriile astea? faptul ca, din obisnuinta, candva incadrezi pe orice barbat intr-una din ele … uitand ca nu exista perfectiune si ca nu degeaba idealul se numeste asa.

    da’ nah: s-ar putea sa ma si insel. tu incearca sa aflii (pentru tine) daca si in ce masura … 🙂

  • Evergreen

    Intj – cred că fac parte din categoria celor care nu etichetează, ba oferă chiar șanse…

    Cuvinte – merci!

    Silvia – îmi pare rău, dar e o experiență. sper să-ți fie mai bine în viitor.

  • biscuiteS

    Singura, nu esti. Genial post :)!

  • INTJ

    @Evergreen – am scris „candva” (adica dupa ce trece ceva timp) „incadrezi” (adica chiar daca nu-i, il potrivesti tu ca sa fie) … ceea ce d.p.m.d.v. nu e deloc „a pune etichete” (adica atunci cand omu’ se uita superficial si lipeste, rutinat, o eticheta). eu ma refeream la cu totul altceva …

  • Darael

    Construind standarde opresti apropierea ta de toti cei care nu corespund….. ai vazut ca in timp standardele tale „cresc” pentru a te apara de vechi suferinte ?

    Sa ai grija la standarde, o sa ai tendinta sa cauti indeplinirea (sau neindeplinirea) lor la toti cei care ii intalnesti, ratand adevarata lor fiinta.

  • Dara

    Am citit… şi-am recitit…
    Nu eşti singura!

  • Ada

    subscriu ultimului paragraf in special :), foarte interesanta postare!

  • Ada

    subscriu ultimul paragraf in special :), foarte interesanta postare!

  • eumiealmeu

    adaug şi eu o categorie. un tip este căutat de amantă la uşa apartamentului. soţia şi cei doi copii care ştiu de amantă rămân fără grai – ştiau de existenţa ei, dar nu se gândeau că va avea aşa tupeu. amanta vine pentru că e gravidă şi-l revendică. soţia zice că are doi copii cu el şi că e al ei. el, galant, se dă deoparte şi decretează suveran: până vă hotărâţi voi două al cui sunt, eu mă duc să mă bărbieresc!
    şi pleacă, lăsându-le pe cele două să se bată, cea mai tare îl păstrează – nevasta, dar oricum nu câştigă nimic, decât pumni şi palme.
    cum se numeşte categoria aceasta?
    da, nu suport nici eu bărbaţii laşi. sunt nişte caricaturi, un fel de copii avortaţi care continuă să trăiască. sunt prea dură? sunt fiica unuia dintre ei şi mi se pare normal să spunem lucrurilor pe nume.

  • crisuadi

    Nu , nu esti singura de genul…Esti la fel ca toate femeile . Toate femeile vor ce vrei tu . In ce spui ai perfecta dreptate , la un moment dat , citind , aveam senzatia ca fiecare paragraf il povestesti din proprie experienta . Barbatul ala de la sfarsit , pe care-l cauta toate femeile , nu cred ca exista , este o nalucire femeiasca . De ce nu va multumiti cu un metrosexual sensibil si hipster pe deasupra , cu naframa la maieu ?
    Mie mi-ar placea o femeie careia sa-i placa de mine , daca are importanta ce vrea un barbat…Dar la varsta mea , m-as multumi si cu un hidrant..
    Mi-a placut articolul , razbat din el ideile unei femei dracoase , puternice si sensibile in acelasi timp . Combinatie nu tocmai rea ! 🙂

  • aleca

    m-am gandit automat la acest post cumva, pentru ca nu am mai citit pe vreun blog nimic despre barbati in afara de al tau si al ei http://angleshot.blogspot.com/2008/03/de-ce-ne-chinuim-sa-iubim-barbatii-si.html

  • Colivia de Beton

    Cred ca ceea ce lipseste actualei generatii de barbati (din care, spre ghinionul meu, fac parte) si va lipsi complet si urmatoarelor, este capacitatea de a se sacrifica pentru o cauza. Intr-o lume in care totul este relativ, nu mai exista cauze. Iar acolo unde nu mai exista cauze, nu mai exista sacrificiu.
    Potenta nu inseamna capacitate sexuala a unui barbat. Potenta inseamna puterea unui barbat de a schimba lumea, incepand cu schimbarea propriei persoane.
    In fotbal se spune ca echipa castigatoare nu se schimba. Din pacate fiecare barbat din sec XXI crede ca este antrenorul-jucator al echipei castigatoare.

  • Evergreen

    Multam de comentarii 🙂

  • steer

    Pe de alta parte,orice barbat e in mare parte creatia unei femei.A mamicilor lor care i incurajeaza sa nu planga,sa nu spele,care divizeaza lumea in lucruri de fete si de baieti.a mamicilor lor care i venereaza la limita cu uitarea de sine si cu nesimtirea,ca si cum ar fi primele mame de baieti din lume.Care nu i invata,insistent ,obsesiv,sa deschida usile pt doamne,sa ofere flori,sa mai taie si un morcov,sa mai dea si ncu matura,-gesturi la fel de romantice ,mai ales in Romania,tara famiilor medievale.Care le baga n cap ca li se cuvine sa li se gateasca,sa li se spele,pt ca ocazional mai repara un robinet sau schimba un bec.A mamicilor care merg la scoala ,transfigurate ca niste monstri,si reactioneaza ca Mita,republicanca,atunci cand profesorii le spun ca baietii lor vorbesc sau se poarta urat.Parca sunt tampite,parca ,,calitatea de mama le spala creierele.Si n mamicile care si plimba printisorii in carucioarele de la Supermarket,asa,ca sa se distreze Goe,cu picioarele murdare acolo unde alti oameni,alti copii,isi pun mancarea.A mamicilor care le permit sa urle din toti rarunchii pt ca au chef.Sau sa intre infata la coada,pt ca e mic si i cade nasul de la asteptare.Marlania barbatilor are mult in comun cu marlania educatoarelor lor,cu o anumita predispozitie a femeii de a cersi afectiune- a copiilor in general,a baietilor in special.De a cersi sau de a o cumpara.Prin lucruri,si gesturi si permisiuni de gesturi,fara sa se gandeasca la faptul ca ele sunt ofensatoare pt alte femei.Pt profesoara sau colega lui jignita,pt vanzatoarea pe care o trateaza ca pe o sluga,pt vecina de bloc pe care o deranjeazza tropaind ca un animal prin bloc.Asa ca ,doamnelor,poate va ganditi cand va educati odraslele,cum o faceti.La o adica,canva,asa va vor trata si pe Dvs

  • steer

    Si mi a placut comentariul …Coliviei de Beton.Ca si cum ar conta,imi spun parerea despre ce a spus el.Asa cum exista mereu echipa castigatoare,asa exista mereu aceeasi cauza pe lume.,care cere mereu sacrificii.Lumea a fost mereu relativa,cauza respectiva a cerut mereu sacrificii si a intampinat mereu oprelisti-razboaie.,persecutii,prejudecati,ignoranta.Nu stiu cum s o definesc-pur si simplu aburul de omenie din om,aburul fin dintre om si animal.Cei care se sacrifica au fost mereu mai putini decat ceilalti,de aici si odele despre ei,daca o faceau toti,nu se mai scria despre eroi ca si cum ar fi fost o mare chestie.si fiecare generatie,dar si fiecare individ,poate relua ciclul,alegand cum sa si educe copiii.Daca ai curaj sa l educi in spiritul ideii ca nu e totul sa bage n el,sa se ntoleasca precum un paun,ca exista si varianta -si lectia-de a nu fi neaparat asimilat de un grup,etc.Si asta e un sacrificiu.E mult de spus,recunosc ca n am nici timp,nici prea mult chef momentan.Apreciez daca voi primi any feed back.O zi buna

  • Manon

    @steer: biineee!!! thumbs up.

  • INTJ

    @steer – bine ai venit in randul porcilor misogini care indraznesc sa critice fiintele supreme (aka mamele). ar mai fi de aminit ca auzim des cum ca „o fi barbatul capul, da’ femeia e gatul (care face ce vrea cu capul)” … culmea fiind ca-n urmatoarea propozitie gatul critica de zor capul. anyway, eu neavand copii, ar trebui sa tac … nu? da’ stai: tu ai copii … sau vorbesti si tu (ca mine) „fara sa ai habar”?

  • Rich Guy

    Daca barbatul/femeia nu ar avea aceste „hibe”… ati gasi altele, altele si altele …
    Si va treziti candva goi/goale de amintiri. Cum altfel ? In afara de a va flata orgoliul razand de sus de imperfectiunea celorlalti, ati incercat altceva ?

    Semneaza
    Un barbat care si-a fost propriul tata, propriul frate, propriul copil, purtandu-si singur de grija o viata intreaga (nu atat de bine pe cat si-ar fi dorit)

  • Evergreen

    Aici nu e o lupta femei vs barbati si nici nu e un post care judeca… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: