Am urât, urăsc și voi urî femeile lașe

Fie că am vrut sau nu, așa a vrut destinul, sunt femeie! Nu știu dacă aș vrea să schimb asta, poate pentru scurtă vreme ca să văd cum e în emisfera cealaltă, dar probabil că rămân fidelă speciei mele. M-am obișnuit de atâta amar de vreme și de ce să n-o spun pe aia dreaptă… e mișto!

Nu-s nici pe departe femeia perfectă și nici nu cred că voi fi vreodată. Sunt încadrată în parametrii normalității cu isterii, patetisme, jale cruntă, romantism de-ți iese pe ochi, vise cu prinți, PMS, after pms, în timpul ăla al lunii, mereu tânjind după ceva, nemulțumită, între carieră și viață de familie, mi-e frică de plozi, sunt atentă ce mănânc, îmi doresc să fiu așa și pe dincolo, dacă merg la mare iau șapte creme de plajă, fac bagaje imense (să nu-mi pară rău că n-am avut nu știu ce răhățel la mine), cu tendințe feministe, plângăcioasă, răsfățată, mieunată, geloasă, posesivă etc.

Sunt în multe feluri. Mă victimizez, vreau să am mereu dreptate, râd la bancuri stupide, dar nu-s lașă.  Și când spun lașă, spun:

Femeile care se complac în situații, de la aspectul fizic la partea emoțională. Știu, ne întâlnim și ne plângem… ca fetele: am celulită, am pus burtică, am picioarele groase, urechile clăpăuge, tenul gras, pana mea, dar când trebuie să faci ceva în privința asta, ei bine nu. Așa că, obosesc să ascult aceleași plăci despre cât de nașpa sunt și ce nașpa mă simt, dar nu fac nimic în privința asta…

Nici eu nu fac armată cu mine și uneori sufăr de lene cronică, dar la capitolul ambiție, ei bine, mă urnesc!

Când eram tinerică și prostănacă mi-am luat-o în freză, la propriu, de la un gagic. După ce m-am despărțit de el, m-am împăcat crezând că va domni armonia, ca să ajungem cumva în același context și acestea fiind relatate, nu cred că trebuie să-mi spun opinia despre genul ăsta de femei.
După o perioadă am avut curajul să plec… și bine-am făcut!

Nefericitele
Mi-a reproșat I. că nu dețin spiritul de sacrificiu în cuplu, că plec atunci când e mai greu, că ar trebui să rămân de dragul momentelor bune. Jos pălăria! Cu toții avem momente bune, dar când e ceva putred în Danemarca, cred că e mare dovadă de curaj să pleci. De aceea, nefericitele care se plâng de bărbații lor, dar nu fac nimic în privința asta, mă lasă complet rece.

Prietenieeee, pleacă sau stai. E simplă alegerea!

Femeile care așteaptă orice. Aștept să apară x-ulescu să mă scoată din mizerie, aștept să găsesc un job bun (?), aștept să vină Iisus și să mă lumineze, aștept să văd ce se întâmplă… Adică nu fac nimic, despre asta e vorba în așteptarea asta. N-au curaj să schimbe ceva, să încerce, să meargă mai departe sau să facă o alegere. Nu, ele… așteaptă să vină de la sine, din străfundurile universului.

Incapabilele sunt frustratele moraliste care nu se acceptă nici de-al dracu și care abia așteaptă să faci o greșeală ca să facă o intervenție. Astea-s alea nemulțumite de nimic, cu viață personală zero, cu nicio perspectivă de viitor, dar care le știu pe toate… văzute-n filme, citite-n cărți.

Femeile care înșală și care sunt înșelate
N-am nimic cu asta. Fiecare face ce vrea și cum vrea cu viața lui amoroasă. Daaar, dacă ai înșelat nu te mai zvârcoli și nu mai face cazul anului. Dacă te pici cu ceară și te tai pe braț nu rezolvi nimic. Nici dacă te duci să i te confesezi soțului/iubitului nu rezolvi nimic, ba e mai nasol. Ți-a plăcut! Fu bine? Mai faci? Ai învățat ceva din asta? Asumă-ți acțiunile, nu fugi de ele.

Femeile înșelate care se plâng de asta și nu iau măsuri. E foate simplu, din nou. Ori accepți și mergi mai departe cu certitudinea că o va mai face, ori nu accepți, ori i-o tai și la revedere că pleci la pușcărie. Dramele, plânsetele, isteriile și depresiile n-au nicio legătură cu blonda care l-a călărit pe iubitul tău. Pare-mi-se că nici tu nu ai vreo legătură, dar fie.

Și-ar mai fi!

În principiu știu cine sunt și-mi cunosc valoarea. Îmi asum acțiunile și cuvintele spuse, nu mint și dacă trebuie s-o fac îmi displace cumplit. Sunt fidelă, atâta timp cât bărbatul de lângă mine mă determină să fiu și sunt dezarmant de sinceră. Sunt exhibiționistă, ușor de tentat, vicioasă, cu capul în nori, motivată, ambițioasă, cu voință de fier, prostănacă în amor și-mi place să spun lucrurile verde-n față.

Sunt plină de defecte… dar știu că nu sunt într-un fel, adică lașă. Și asta-mi dă dreptul să evit cum pot genul ăsta de oameni…

Anunțuri

8 responses to “Am urât, urăsc și voi urî femeile lașe

  • iri

    corect corect corect. mie mi se pare ca mai toate tipurile de femei enumerate mai sus dau dovada de o lipsa de respect de sine monumentala. mai ales cele care nu fac nimic, asteapta mereu sau (!!!!) cele inselate. fa nene ceva daca tot nu te simti ok

  • INTJ

    hmm … multe din cele enumerate as spune ca au la baza teama de schimbare … teama care exista si la barbati, doar ca noi am fost invatati cum sa-i mai inchidem din cand in cand gura. privind astfel totul, eu unul tind sa sfatuies femeile in sensul eliberarii de acele temeri … pentru ca „nou” nu inseamna implicit „rau”, ci deobicei inseamna „mai bine” (presupunand ca invatam din propriile greseli macar putin).

    ps (facand abstractie de faptul ca tu ai glumit): daca i-o tai si scapi cu puscarie … (imho) ai avut noroc. presupunand ca nu lesina pe moment (nervii fiind overloaded) … si-ti „decoreaza” fata cu X-uri, atunci deja parca e mult mai naspa. violenta, gratuita sau nu, nu rezolva nimic si in nici un caz nu schimba trecutul …

  • INTJ

    personal urasc femeile de genul asta … ca iti trebuie muuulta minte (lipsa) ca sa iei laptop-ul la dus ca sa „aburesti senzorul”. in schimb, d.p.m.d.v., tipul e un fel de geniu … ca tre’ sa-ti fuga mintea repede-repede ca sa ai astfel de idei.

  • florin

    te maturizezi, incepi sa intelegi mai bine oamenii si timpurile. ce spui despre femei e valabil pentru toata specia noastra. sint tot felul de dilii intilniti in cotidian, si, probabil ca nu ar trebui sa le dam prea multa importantza. e mai bine sa ne raportam la valori stabile decit la oameni instabili.
    o femeie sa recunoasca propriile defecte? asta da chestie mareatza si unica. mie nu prea mi s-a intimplat:d

  • Andrada

    ,,Când eram tinerică și prostănacă mi-am luat-o în freză, la propriu, de la un gagic. După ce m-am despărțit de el, m-am împăcat crezând că va domni armonia, ca să ajungem cumva în același context și acestea fiind relatate, nu cred că trebuie să-mi spun opinia despre genul ăsta de femei.
    După o perioadă am avut curajul să plec… și bine-am făcut!”

    Subscriu, unfortunatelly. La tot, inclusiv fraza de final 🙂

  • VirtualKid

    Sa nu-ti mai fie frica de plozi!
    Si asta ar putea sa fie o forma de curaj, una foarte necesara.

  • Dana Popescu

    EXACT ASA!
    Foarte miso ai scris – mi-am regasit si eu parerile pe-aici- exprimate foarte ,,la obiect”!
    Bravooooooo!
    Cred ca postarea asta e geniala si ar trebui sa apara peste tot!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: