Category Archives: Confesiunile roșcatei cu fluturi în buzunare

It’s a new…

It’s a new dawn, it’s a new day, it’s a new life for me oooooh and I’m feeling good…

E doar sentimentul ăla de a fost sau n-a fost și dacă ar fi dar mai bine nu vine vara termin sesiunea cine stie unde vom ajunge care e startul ce va scrie pe generic dar nu-mi pasa te frigi e bine arati bine stiu mi-e bine mi-a fost dor de asta de ce de senzația asta de libertate de independență dar tu întotdeauna ai făcut ce-ai vrut da dar am fost constrânsă de moralitatea altora acum nu mai e așa acum sunt eu.

Se apropie nunta și eu nu pot merge pe tocuri. Așa că seara ies în parc cu pantofii-n pungă. Și fac repetiții. Întotdeauna mi-a plăcut să excelez, în orice. Și în mersul pe tocuri. Și în iubit. Și în trăit vieți haotice. Și în depresii. Că deh, unele-s moștenite și altele vin pe parcurs.

Mă uit la tine și-mi dau seama cât ești de puternică mulțumesc am fost pe avarii o perioadă și m-am dat cu curul de podea dar așa am reușit să mă curăț și asta e bine că le-am trăit intens pe toate și nu m-am trezit după niște ani că regret că iubesc în taină că am doruri așa că sunt dreaptă față de toți cei care-mi intră-n viață că nu poartă bagajele mele a fost nevoie să sacrific persoane dar unii își au rostul ăsta și nu-i compătimesc ești dezarmant de sinceră n-am de ce să mă ascund.

Pe de-o parte mă bucur că terminăm școala pentru că am nevoie de timp să fac ordine, pe de alta, se apropie anul trei și am criza timpului pierdut și disperarea de a face cât mai multe. D. mă îndeamnă să aplic să plec în afară la master, dar eu aș vrea să mă afirm la mine-n țară și nu la alții. Nu știu ce va urma.

Mă uit la noi și mă întreb cum o să fim peste trei ani nu mă gândesc la asta nu mă gândesc așa departe dar știu că o să ne fie bine oriunde am fi.

Take a chance. Take courage!

hugslovepeace
>.<


owner of a lonely heart

mă gândeam să scriu of a broken heart, dar m-aș fi răsfățat aiurea…

mi-am luat timp să fiu lunatică. mi-am luat timp să croiesc cele mai cool outfituri sufletești pe care să le îmbrac până mă satur de ele. și cele mai cool ținute trupești pe care să le uzez până se rup pe mine. mi-am luat timpul meu. și să dea vara-n noi dacă nu e macsim!

urlu la lună. tripurile-n taxi-s cele mai tari. și cele mai sexy. mă motivează privirea ta. se potrivește de minune cu gesturile ample. aș fi putut să-ți recit, șoptit, umed… pe lobul urechii. dar ți-am mâzgălit bilețele de amor. nu ți le-am dat niciodată. asta-i frumusețea noastră. eu tânjind după tine, tu privindu-mă distant. e jocul nostru. e infinit de frumos și lipsit de pagube. poate doar nopțile… când uneori te-aș vrea alături.

dansezi? sau te împiedici înainte să mă inviți? stângăciile tale-s plăcute. ești singurul bărbat pentru care am anumite sentimente. alambicate. complicate. cu doruri. cu griji. cu nevoi. nu știi asta.  de fapt, știi, dar te fofilezi sub paravanul: ce vorbești? ce vorbești?, dar lumea mă întreabă, vede-n ochii mei ceva. și tu fugi. iar eu te alerg. când mă alergi tu, eu te resping. și ne jucăm un fel de fața, dar fără numărătoare. mai bine te sărut. ca la 17 ani. în văzul lumii. pe un trotuar. french. english. romanian or just lovers style.

mă ustură pielea arsă de soare. pe alocuri. ard. dușurile reci devin mai dese. plimbările-n noapte… parcurile solitare. iubirile scurte.  dorul de mare se întețește. cerul e mai limpede. umbra mai seacă. o să înflorească teiul. să vezi atunci!

sunt îndrăgostită de mine! și eu sunt propriul meu wonderwall! echilibrul în unu e perfect. în doi e șubred, dar ținta e perfecțiunea.

(cea mai egocentrică declarație evergreenească)

hugslovepeace
>.<


A fantastic dreamer

Mi-am împreunat mâinile sub ceafă și-am tăcut.

Norii frământați cu grijă se deplasau nestingheriți pe un cer lăptos. Un fluture negru cu desene portocalii zburda haotic. Când o albăstrea. Când o mini margaretă. Când o frunză oarecare. Primul instinct a fost să-l alerg și să-l capturez, ca mai apoi să mă zgâiesc la formele aripilor sale. Apoi să-l las să zacă în câmp. Apoi să moară.

Nu (mai) pot spune că-s moartă după copii, dar îmi aduc aminte de o fază: era un copil, nu știu al cui, care căsca gura și scoatea limba. Pe ea se prelingeau bale. Se apropia de tine și se lipea ca o ștampilă. Poc. Te bălea pe o porțiune de corp. Se amuza. Scotea un sunet și se căra.

Te-am visat cu ochii deschiși. 

Aș vrea să nu mă mai privești așa. Așa cum? Așa, mhm… că nu știu cum să te privesc înapoi, mai bine te evit.

Te-am visat și cu ochii închiși.

Aș vrea să ne fie mai simplu. Simplu cum? Păi pur și simplu, ca să nu mai fie nevoie să te evit.
Aha.

Azi toată ziulica am vărsat: ice coffee, vin roșu, apă. Dacă aș fi superstițioasă aș zice că îi e sete lui tata. I-o fi. Mie mi-e dor de el.

M-a surprins vara de azi. Toropeala. Drumul. Aerul încărcat. Autobuzul plin. Mersul pe jos. Noi doi.

HugsLovePeace
>.<


Evergreen and her red balloon

Și pentru cei care nu mă au pe facebook, asta-s eo:

Coincidența face ca unul din filmele mele de suflet să fie ăsta:

Timișoara a fost minunată!


Colecționara de senzații

Eram o colecționară de suflete. Le-am strâns vreme îndelungată în organul iubirii. Le-am păstrat cu sfințenie să-mi țină de cald. Sau de dulce. Sau de roșu. Nu mai știu de ce.


Am devenit o colecționară de… senzații. Nu stiu cum, dar C. mă ceartă că am ajuns inimă de piatră, G. îmi impută lipsa acută a romantismului și I. îmi șoptește că n-am să mai pot avea relații niciodată.  N-am răspunsuri. N-am nici măcar întrebările.

Ciudat cum parcă într-o fracțiune de secundă m-am anulat. Comic și puțin tragic despre modul în care îmi iau tălpășița în miezul nopții doar pentru a evita ridicolul dimineții. O să ajung expertă-n fofilări.

Încă un drum bifat, încă o poveste consumată. Zâmbesc ștrengărește. Femeia din mine se fălește demnă, copilul din mine chicotește. Mă întreabă ce-o să se întâmple? Ridic umerii. Îi cobor la loc. Ronțăi un măr. Stau cu picioarele pe-o masă. Sorb o cafea. Amară. Îi spun că nu știu. Că pentru prima dată n-am o traiectorie anume, n-am un scenariu, n-am decât gânduri fierbinți de mare albastră și nisip moale.

Am fost. Și îndrăgostită, și romantică, și idealistă. Au rămas fărâme din fiecare… prin diverse unghere. Probabil ele vor fi resuscitate de omul potrivit sau de mine în momentul potrivit. Am fost și probabil că voi mai fi.

Există bărbați cu care n-aș putea vreodată să fac sex/dragoste. Există alții pe care i-aș iubi carnal dimineți și nopți la rând, a disperare. Există unii la care doar tânjesc, cărunți și însurați. Există unii pentru care port sentimente atât de materne încât aș plânge pentru ei de s-ar zgudui planeta. Și există unul lângă care odată și-odată o să mă așez și căruia n-o să mă plictisesc să-i sărut podul palmei.

Vă salut din mers.

HugsLovePeace >.<


mad world

am întins mâna spre tine și până să te înhaț ți-ai și văzut de drum. ducă-te, mi-am zis. n-ai niciun rost. pesemne nici n-ar fi trebuit să apari, dar am aruncat un ochi galeș în bobii bunicii și-am stricat orânduirile destinului. ducă-te, pun pariu pe orice că e mai bine așa!

retrag mâna și parcă durează o veșnicie. e răcoare afară, dar în mine-i toropeală. aerul e sleit în depărtări și cerul atârnă greu, înecăcios, prea aproape de orizont. și parcă aș rupe frunze și le-aș fărâmița între degete. gest inutil de omorât doi timpi din trei mișcări.

nu am timp. și lumea asta nebună m-a acaparat complet. iar eu tânjesc să șed în căruță, sub via din ogradă, într-o toridă zi a lui cuptor și să mănânc aguridă până mi se strepezesc toți dinții.


Mda, 26 (însemnare aniversară)

De fapt eu nu sunt acum în fața monitorului, ci sunt out of Ro. Probabil într-o stare euforică.

În momentul în care scriu postul nu știu destinația, dar știu clar că trecem granița. S-au trezit doi prieteni absolut minunați să-mi facă o surpriză. Geniali, ei, oamenii! Presupun că e minunat acolo unde mă aflu. Și presupun că-s fericită maxim! Și abia aștept să mă întorc acasă și să primesc cadourile. Yeeei! Șiiii să dau berea aia de 26.

Nu am crescut deloc. Și nici nu am adăugat lenjerii sexy în garderobă sau fuste mulate care să se asorteze cu tocuri. Încă împrumut rochii de nuntă de la prietene. Ba chiar, mi-am colorat unghiile în multe culori și arată foarte mișto! Și mi-am luat ochelari de geek. Și pantaloni verzi. Nu negri, nu gri, ci verzi. Merg de minune cu părul.

Urlă viața-n mine! În timpan îmi răsună cuvintele de duh: nu te combina, nu fi nebună, vine vara! Și-am promis că merg în Vamă cu cortul. Cine ar fi crezut?

Și distracția nu se încheie pentru că joi ar trebui să fiu în Timișoara. Eu sper să și fiu. Și dacă sunt, clar bem vinul alb în Piața Unirii! Da?

bea! fumează! distrează-te! mănâncă! nu înțelegi că eu te plac așa cum ești? și ăsta e cel mai important lucru!” via R. (old friendships die hard, gen).

Ok, La mulți Ani să trăiesc!

Și mulțumesc pentru urări (știu că-s acolo pe wall și vor fi aci pe blog). Dacă nu răspund la telefon o să vă sun când vin acasă. Băi, deci eu sunt happy happy joy joy (n-am mai zis-o de multă multă vreme).

M-am vindecat de insomnii! Let the freakin’ 26 begin!

HugsLovePeace
>.<


Praf pe tălpi

Tălpile evergreenoase au chef de plimbări. Se citește pe mutra mea că nu mai am răbdare! Că vara-mi bate la ușă. Că-mi surâd invitațiile la mare, chiar și cele la cort. Că nopțile la bere se lungesc. Că se schimbă vinul roșu cu cel alb. Că mă încăpățânez să mă zgribulesc pe la terase. Că râd cu poftă. Că vine luna mai. Că nu-mi amintesc să mă fi îndrăgostit primăvara. Că-mi mușc buza de jos și casc ochii-n jur. Că e tentantă lumea, dar mie-mi place s-o privesc de pe margine.

Se simte-n plimbările nocturne. În tălpile care mă tot întreabă când plecăm, când plecăm? În dorul de a face bagaje, eu care urăsc să împachetez-despachetez, în dorul de-a uita pur și simplu. Plecările-s în sânge. Le moștenesc genetic de la tata. Lui îi plăceau, tare de tot! Mie, și mai tare!

Deci dragilor. Vine vara. Sunt din ce în ce mai prinsă-n mrejele ei. Și-s din ce în ce mai îndrăgostită de sentimentul libertății care-mi pișcă limba. Și în același timp nu caut nimic. Nu mă mai interesează nimic. Nici așezare, nici deplasare, nici omul pernă, nici bărbatul care-și vopsește ușa-n roșu, nici cei care mi-au trecut prin palma stângă și mi-au sărutat când umărul, când obrazul, nici cei care mi-au promis să-mi fie. Și-s chiar surprinsă de mine însămi.

Ana ar spune: iată semnele maturizării, după care, cu cinismu-i caracteristic tot ea mi-ar zice: oricum ai să suferi. Eu inimă Ana.

Și cel mai frumos sentiment dintre toate este că nu regret nimic. Eu pe mine nu mă regret. Eu mi-s bine cu mine: cu ce am rămas, cu ce-am pierdut, cu ce-am lăsat pe la colțuri, pe la alții, cu ce-am uitat, cu ce-am șters, cu ce-am trăit.

Și nu mă laud, nu mă mint, ci-s cât se poate de calmă și relaxată când scriu asta… pentru că, am mai spus, vine vara și-s cumva în momentul în care coconul crapă.

HugsLovePeace
>.<


Ciocolată amăruie și cafea cu zahăr brun

Being single it’s our default setting.

Una din marile temeri ale unui om este să fie singur. Știu, este aproape imposibil să supraviețuim fără nimeni în Univers, avem nevoie să socializăm, să iubim, să ne pupăm, să comunicăm, să ieșim în cluburi, dar nu înțeleg de ce oamenii fug de momentele lor de singurătate?

Pe de altă parte, nu cred că există acel cineva menit să fie al tău. Îmi pare rău dacă sună pesimist, dar chiar nu (mai) cred asta. Cred că există o mulțime de variante și tu ai dreptul să cauți și să o alegi pe cea care vine în conformitate cu dorințele și emoțiile tale. În momentul ăla. Dacă reușiți să depășiți crizele de 3 ani, 6 ani, 9 ani, ei bine, v-ați găsit you lucky bastards!

Dar acel om construit pentru coasta ta și pentru perfecțiunea întregirii… neeeaaah. Și nu zic asta pentru că de fiecare dată când am găsit unul am zis: clar, e pentru mine, ci pentru că realizez că atunci când iubirea coboară din imaginar în real și se transformă în experiență propriu-zisă, lucrurile se complică. E vorba de oameni și oamenii-s capricioși.

Ce mă dezamăgește enorm atunci când văd cupluri este că nu au încredere unul în celălalt. De parcă sunt într-o competiție. De parcă trebuie ca unul singur să aibă dreptate și să iasă învingător, când de fapt ei sunt acolo în relația aia. De parcă celălalt încearcă să-l calce pe cap și să-i facă rău, să-l schimbe, să-l certe, să-l critice… când de fapt e vorba de doi și amândoi ar trebui să fie în tandem și că caute binele lor atât împreună, cât și separat.

Da. Acum sunt în afara cercului și poate mi-e ușor să trag concluzii și să să teoretizez, dar nu trebuie să fie ușor? Adică nu-s atâtea lucruri grele și nasoale în jurul nostru, de ce și relația trebuie să fie parte din ele? Cred că în momentul în care devine greu de trăit atunci trebuie să te cari pur și simplu, fără regrete, fără tentative de resuscitare. 

Dintr-un film, am prins asta: bărbații înșală atunci când nu se simt utili, femeile atunci când nu se simt iubite. Eu zic că e vorba de curiozitate și apoi intervin alte motive. Cert este că înșală și dacă mai demult credeam în dreptul suprem asupra ființei iubite acum nu cred în monogamie.

La mulți ani, vouă, dragii mei G.!

Și să aveți Sărbători Liniștite, nu vă stresați cu mâncăruri și curățenii, ci mai bine aveți grijă de sufletele voastre. Ah, și bucurați-vă! Hristos a Înviat!

HugsLovePeace
>.<


End of call

Mergem pe stradă. E noapte. Prea noapte pentru drumuri la picior. Felinarele pâlpâie și tocurile-mi zguduie asfaltul. Un mers serios. Parcă n-aș fi eu, golanul roșcat care aruncă picioarele fără chef. Așa pățesc când mă îmbrac precum fetițele, se schimbă mersul.

Și cum spuneam… mergem. Nu știu dacă (mai) știi asta despre mine, dar tare-mi place să mă plimb pe jos! Mai ales când se îngână noaptea cu ziua, când se dezmorțesc păsările din somnul târziu, când se zărește cu greutate pielea sub eșarfă.

Nu spunem nimic, dar pun pariu că gândim atâtea. Mă ții pe după umeri, ah, noi, prietenii. Uitasem că așa a rămas… să fim. Te privesc cu coada ochiului și mă întristează lipsa frumuseții tale. Oare-am fost oarbă în tot acest timp ori nici măcar nu mi-a păsat? Te privesc și nu-mi vine a crede că timpul s-a strecurat printre noi. Te privesc și plec ochii-n pământ să-mi ascund gândurile.

Știu că ai vrea să-mi spui. Și da, aș vrea să aud. Și știu că ai vrea să te oprești brusc, să-mi bagi mâna-n păr și să mă tragi spre tine. Să mă privești secunde infinite și să-mi săruți buzele, gâtul, urechea, mâna. Și știu că aș fugi, cu tocurile-mi care zguduie asfaltul. Aș fugi ca o adolescentă copleșită de eșecul primului sărut. Aș fugi ca o femeie trădată. Aș fugi ca o femeie liberă.

Da, aș vrea să te întreb clar și răspicat. Ce cauți? Mă cauți? Și-aș vrea să-ți spun cu răutate-n glas: nu mai sunt de multă vreme!

Dar privindu-te îmi dau seama că nici tu habar nu ai.
Și atunci eu de ce sunt aici? Pentru șarada asta emoțională care n-are niciun sfârșit? Fie el bun sau rău. Eu de ce pășesc alături de tine, pe un trotuar îngust, într-o noapte răcoroasă? De ce-mi las umerii îmbrățișați de palmele tale?

Suntem doi nimeni care s-au cunoscut cândva. Și suntem doi nimeni care habar nu au ce caută. Uneori e mai simplu să spui stop joc decât să mizezi cu sufletul.

HugsLovePeace
>.<

Foto