Category Archives: Din ungherele unei minți nebune

Despre ziua în care m-am simțit complet abandonată

M-am tolănit în nisipul fin. Am zis că e ultima dată când deschid ochii. Refuz să mă mai ridic. Și se plimbă zmee colorate pe un cer albastru nemărginit. Dar nu-mi pasă că marea mă udă la tălpi, că strigă pescărușii să mă ridic, că delfinii dansează valsul rătăcirii. Pe irule

Anunțuri

Atunci când cad imperii

Fiecare dintre noi are prieteni apropiați, cunoștințe și oameni de suflet. Eu cam așa sunt, deși am foarte puține cunoștințe cu care țin legătura. Bon, deci prietenii apropiați care știu chestii intime, care sunt apelați constant, cu care se fac lucruri și oamenii de suflet, ăia puțini la număr care știu chiar cele mai ascunse și tulburătoare gânduri și fapte.


Nu vom ști niciodată a cui a fost vina

Oamenii se despart pentru că așa funționează relațiile. Unele durează până la sfârșitul timpului, iar altele se rup pe parcurs. Când o începi nu te gândești la asta, adică na, te mai îndoiești, mai cauți, dar mergi înainte. Și apare sfârșitul. Începe declinul. Nu e un moment concret, te trezești că e nasol rău de tot și că habar nu ai ce să faci. De obicei oamenii se chinuie unul pe altul atunci și de obicei fiecare caută să resusciteze de dragul celor mai tari clipe trăite împreună.


Ultima oară când aceste degete vor tasta despre/pentru tine

Cuvinte


9 iunie: o zi plină de tot

Când sunt singură acasă

Când vin zombie

Când am renunțat la fumat


We accept the love we think we deserve

Te iubesc ca om, dar nu te pot iubi ca pe bărbatul vieții mele

Continuare


Am casă nouă

Și am zis să mai anunț asta din când în când.

M-am mutat pe irule.ro și-mi place tare acolo.

 Niște muzică 

 

HugsLovePeace
>.<


Evergreen e pe irule.ro

De o lună și puțin mă găsiți aici: irule.ro


Just walk away

Vorbeam c-o dragă la telefon și-și amintea de perioada neagră din viața mea, perioada în care am umplut blogul cu drame și spumele mării întunecate, perioadă în care nu știam cine sunt și încotro mă duc, perioadă în care toate rădăcinile mele s-au făcut praf și eu zburam în neant. Perioadă în care am rămas cam… singură.

Nu pot să cred că au trecut 10 luni… uau!

Impresia a rămas că a trecut ușor. Adevărul e că am cam bătut la porțile iadului, dar m-au refuzat. Nu știu când a fost momentul când m-am remontat, doar că am ajuns în punctul ăsta în care sunt lucidă, conștientă și fericită, dar nu e o fericire din filme, ci una liniștită, în mine.

Oamenii spun că râd mereu. Prefer să râd decât să plâng sau să mă enervez. Prefer să râd pentru că sunt mișto când râd. Sunt mișto și când plâng pentru că plâng cu umor, dar parcă tot mai bine mi-e pe partea cealaltă.kiddo filmare arad
* cine râde.

Știam c-o să se termine și poate asta m-a ajutat să nu mă uit înapoi. Am învățat o groază din tot ce mi-a oferit viața. Am învățat că trebuie să iau și nu să aștept să mi se dea. Am învățat să spun nu și să nu-mi neg dorințele. Am învățat să merg cu valul și să nu mă opun. Cel mult să-i fiu deasupra. Am învățat să fiu sinceră cu mine însămi și să nu mă menajez. Am învățat să fiu mulțumită cu mine…

Sunt surprinsă de tot ce mi se întâmplă. Proiectele care vin, oamenii pe care-i întâlnesc, poveștile pe care le trăiesc. Sunt surprinsă că primesc, obișnuită să dau. Sunt surprinsă de azi, de ieri, de ultima perioadă din viața mea. Timpul meu, pe care-l iubesc de mor, mi-e camarad. Ne drămuim împreună secundele și le așezăm după bunul plac.

Well, se pare că mă pot numi ființă matură.

Băi, cert e că totul trece și că orice ar fi, oamenii se vindecă!

HugsLovePeace
>.<


Instabilă – atârn de stele

Alerg cu tălpile goale pe pietre ascuțite. Alerg la risc. Dacă o fi să fie, va fi. Cumva. Moralitate îndoielnică? Se poate. Decadence could be my second name? Not. Am fost fetița cuminte cu fetișuri ascunse. Sunt roșcata care nu va putea niciodată să zâmbească pervers. Nici măcar în glumă.

Instabilă. Și mă plac într-o oarecare măsură, când mă privesc în oglinzi care dezvăluie doar bucăți. Îmi place că zic ceva, dar vreau altceva. Că cer corzi de siguranță, dar prefer zborul la liber. Îmi place că mă perpelesc pe plajă, c-o bere-n mână, ascultând portishead și cerând a reason to be a woman. Doar această ipostază mă face să fiu femeie.

Îmi place că uit.

Număr palme de la soare până spre orizont. Peste două ore apune. Să apună! Să apună toate! Cine-s eu să le tot resuscitez? Vreo entitate cu puteri supraomenești? Nu. Mica Sirenă eșuată pe țărm. Le cântă marinarilor, dar ea nu vrea marinari.

Am vrut să păstrez povești întregi, dar am rămas cu bucăți de puzzle-uri. Pe ele nu le mai tatuez pe corp, rămân pe retina inimii. Mda, și inima are retina ei.

Praf de stele.

Aș vrea să nu te fi avut niciodată. E trist știu. Dar acum asta aș vrea. Mâine am să te iubesc la loc.

În aceeași cheie melancolico-evergreenească: I hope you’re feeling happy now / I see you feel no pain at all it seems / I wonder what you’re doin’ now / I wonder if you think of me at all…

Enjoy your life

HugsLovePeace
>.<