Category Archives: Din ungherele unei minți nebune

No country for redhead

Pentru că uneori nu mă pot abține și degetele caută înaintea rațiunii. Pentru că uneori e mai bine să mă duc cu capul înainte și să evit zidul în ultima clipă. Pentru că, folosind clișeul esenței umane, am doar o viață și vreau să încerc tot ce-mi doresc cu toate riscurile asumate. Pentru că vinul roșu a suferință din non iubire, merge mai bine decât cel alb de sărbătoare. Pentru că îmi place să trăiesc intens și pentru că opreliștile mă indispun.

Pentru că am întâlnit în viața mea mulți oameni proști și lipsiți de emoții. Pentru că mă tem că și tu ai putea face parte dintre ei și aș fi vrut să-mi rămâi altfel. Pentru că și eu sunt privită ciudat de alții. Și poate pentru că și alții scriu despre mine, nu lucruri bune.

Nu există teritoriu pentru mine. Sau poate nu l-am găsit. Tocmai de aia sunt într-o continuă căutare.

HugsLovePeace
>.<


Pe când bagajele făceam…

Am amânat facerea bagajelor până în ultimul moment, când am constatat că nu-mi încap lucrurile. Așa-s eu, dau pe dinafară. Le-am înghesuit cu înverșunare, știind că-n cele din urmă trag fermoarul. Mă gândeam că ar fi ușor să avem toți o geantă de voiaj în care să înghesuim tot ce ne supără și pe care s-o trimitem la categoria fragil, în raiul genților de voiaj încărcate cu emoții care supără.

N-am dormit bine pentru că așa fac eu înainte de orice plecare. M-am trezit de 30 de ori înaintea ceasului și m-am alergat de una singură prin pat. Nu te-am mai visat. N-am mai visat că filmăm. N-am visat absolut nimic pentru că-n mare parte am fost oarecum trează. Dar mă ustură stomacul și îmi tremură ușor genunchii și maxilarul. Pffff, halal bărbată greeno!

Există oameni cu care m-aș cățăra pe lună și oameni cu care aș bea o cafea aici pe pământ. Ciudat e că la ei e tocmai invers.

Mi-ar plăcea să am o foarfecă cu care să decupez distanțele. Aș face drumurile în formă de săgeți. Și le-aș apropia până la sufocare. Să se intersecteze, să fie aproape. Urăsc depărtarea, urăsc să fac bagaje la fel de mult cum urăsc despărțirile. Urăsc când nu înțeleg mintea celuilalt, urăsc să mă complic în lucruri simple și să desfac ghemul vieții, când viața se desfășoară nestingherită pe lângă mine. Urăsc să n-am curaj să mă avânt, urăsc că-s prea curajoasă uneori și nu-mi păzesc pieptul. Urăsc multe lucruri, dar cel mai mult urăsc absențele.

Nu știu prin ce a trecut Adele asta, dar e clar că e heart broken real bad. Un singur fost iubit s-a însurat (de fapt doi, dar unul a divorțat între timp) și are copil și probabil e fericit. Dar mie-mi trecuse, deci n-am cum să descriu emoțiile pe care le are o fostă când exul se însoară. Și deși cred că l-am iubit la nebunie, nu mi-aș dori să găsesc pe cineva ca el. Și ca să înțelegeți trebuie să ascultați melodia.

Nemotivat. Știu că trec toate. Și știu că-s fir de nisip. Știu că dau prea mult. Știu că nu e bine. Știu că râd când nu trebuie, că nu plâng de câte ori ar fi bine, că duc doruri inutile care mă macină, că visez la cai verzi pe pereți roșii și că nimic din toate astea n-or să mai fie mâine sau poimâine sau peste 33 de zile.

Nu m-aș opri din scris. Fumez mult. Beau mult. Dorm puțin. Visez aiurea. Alerg până îmi dau duhul. Stau liniștită. Caut brațe. Să mă țină. Să mă ridice. Întotdeauna cad în picioare, dar uneori mă așez cuminte pe asfalt și aștept. E un test. Nu e drept, știu.

Nu pot să-mi amintesc toți oamenii cu care am petrecut cel puțin o zi.

Închei.

HugsLovePeace
>.<


Să ne lăsăm de numărat

Obișnuiam  să număr absențele, acum mă bucur de prezențe.

Bem bere. Stăm în noapte. Aberăm. Orice ți-aș spune ține de tine că așa-i viața. De aș trăi-o eu pe a ta, probabil că aș fi altfel.

De-aș fi tu, m-aș iubi cumplit de tare. De ce nu?

N-am picat în nicio groapă, doar că uneori mă întreb de ce am senzația că suntem împotrivă,  când ne-ar fi cel mai ușor să fim împreună. Doar că ne încăpățânăm ca toți oamenii planetei. De ce suntem parte din toți oamenii planetei, de ce nu putem noi fi altfel? A, pentru că nu există noi. Mă scuzi, mă retrag.

Merg pe străzi știute și mă simt străină. Văd oameni pentru care aș fi mutat munți și mă înspăimântă inabilitatea mea de a simți. Sunt amorțită. Scutul antiemoții își face treaba, doar că uneori devine independent.

Mi-e teamă. Cam atât.

 

 

hugslovepeace
>.<


Strange faces in my dreams

My heart skipped a beat
When I saw you on the street
You were happy without me
How could this be?

… … … …

Azi dimineață voiam să scriu ceva anume, dar până m-am întors acasă am uitat. Știu doar că am muuuuuulte de făcut: scenarii de scris, povești de găsit, proiecte de început, oameni de văzut și asta mă animă și-mi oferă elanul de a merge mai departe.

… … … …

Îmi zice să las dragostea pe planul doi. Hah, de-aș putea! Îmi zice că e absolut șocat de mine, de cum sunt acum, noi știindu-ne de peste 6 ani. Îmi zice să fiu atentă că-s deja femeie, că nu mai merge cu jocuri de copil. Îmi zice că oricum nu merită nimeni și că e ciudat cum gândesc așa extremist. Nu știu ce-mi mai zice, mă pierd în detalii. Nu așa facem toate? Îmi zice că dacă vreau ceva de la un bărbat să-mi stabilesc un scop precis și să nu mă abat de la el. Oh, dar abaterile-s așa mișto…

… … … …

Îi spun că-s în căutare de ceva stabil. Nu neapărat ceva serios, dar ceva stabil. Zice ok. Zic ok. Ne mai auzim. A fost mișto!

… … … …

Păi și dacă ar veni cineva la tine, îndrăgostit, te-ai agăța? Probabil că da. Aha! Ce contează pentru tine într-o relație? Aoleooooooo.

… … … …

Ea-mi zice că în momentul în care n-o să mai vreau nimic, atunci lucrurile se vor așeza. Eu îi spun că nu pot să nu vreau, așa-s eu construită. Ea râde. Zici că-s eu pe vremea când alergam după ăla. Eu i-am zis că am ratat startul și că m-am oprit pe-o bancă la un frappe rece. Ea-mi zice că-s îndrăgostită. Râd. Așa e, am fost!

… … … …

Lăsând deoparte micile drame existențiale de femeie cu fluturi în creier și luciditate-n stomac, totu-i foarte bine! Mulțumesc băi Universule că deși mi-o dai în freză pe de-o parte, reușești să completezi pe de alta.

I am gonna be just fine, I only need a few days far away from you.

… … … …

N-aș putea iubi pe cineva toată viața.

hugslovepeace
>.<


Îmi spune, îi spun…

Palmele se unesc și soarele se răsfiră galant printre atingeri. Am sta așa, pur și simplu, tolăniți. Te-aș face să râzi spunându-ți povești cu oițe și zmei năstrușnici și ai râde într-un fel în care îmi ești drag și mai drag, tot mai drag.

Conversații.

Statornicia dărâmă spiritele? Libertatea moare vreodată?

Îmi spune că-s într-un fel anume, ciudat. Îi zâmbesc uitându-mă în scrumiera aproape plină. Sticlesc lumini în bere. Și berea-i afrodisiac pentru limbă. Îmi spune că sunt în căutarea dragostei. Auf, dacă aș ști precis ce caut, atunci ar fi totul prea simplu. Îi spun că nu știu. Ciudat, el știe ce caut eu și e sigur de asta. Îmi spune că-mi miroase frumos părul. Roșesc subtil. Complimentele nu-s genul meu. Îmi spune că-s frumoasă. Aici plec bărbia-n piept. Mă simt bine.

Am văzut oameni frumoși – în doi. Ceea ce-mi lasă impresia că tangoul iubirii nu e așa complicat precum îmi pare și că aș putea oricând să mă avânt în ring. Momentan stau cuminte și-mi cos rochia roșie. Mă tolănesc pe unde apuc și ascult răsăritul și apusul, vântul și timpul. Și nu vreau nimic. Nu caut nimic. Nu cer nimic.

A venit timpul meu!

Let’s party like animals!

hugslovepeace
>.<


Screwed Up Things in Universe

Se făcea că zbura vremea și ploile spălau străzile și soarele toropea aleile și nimic altceva nu se petrecea. Se făcea că era vară sufocantă și că pașii nu mergeau decât prin casă, locul unde se simțea în siguranță. Se făcea că mintea-i zburda aiurea, că somnul era ciudat, că pepenele roșu era amar. Se făcea că părul de foc o plictisea, că unghiile roșii nu mai aveau farmec, că verdele era maroniu.

Zilele proaste se țin lanț. Refuz cu încăpățânare să o iau pe alt drum și mă las pradă stării. Sunt o nevoiașă zilele astea, dar nu primesc pomeni. Nu știu ce-i cu mine, dar sunt atât de obosită să mă pun contră, că mai bine mă las în voia sorții. Și nu fac decât să mă adâncesc tot mai mult în marea de noroi. Nu se leagă nimic de mâinile mele și nici eu nu mă leg de nimeni.

Sunt goală. Bate vântul prin mine. Nu e briza, e vijelia dintr-un om dezamăgit. Pfff, e tot despre oameni, pe ei mă pot supăra cel mai ușor și tot pe ei îi pot iubi cu pasiune. Da, o să fiu mai veselă, de mâine.

De două zile nu fumez. Nu beau alcool. Nu ies din casă. Nu intru pe mess. Nu vorbesc la telefon, de fapt abia vorbesc. Mă uit într-un monitor prea mic la tot felul de filme. Dorm să uit. Mă fac că uit. Mănânc ultimele cireșe pe vara asta. Nu plâng. E doar o stare. Ai trăit-o și tu. Sunt sigură.

Și probabil că într-o lume absolut ideală m-ai suna. Și ți-aș răspunde. La al treilea apel. Nu m-aș supăra că nu m-ai căutat atâta amar de vreme, ci m-aș bucura că ai făcut-o. Am ieși în orășelul copiilor și ne-am da în trenuleț. Și ai râde de mine pentru că mi-e frică (o să te țin de mână).

Apoi te-aș duce într-un loc frumos și ne-am întinde în câmp, în bezna nopții.

Dacă am trăi în universul care nu e atât de futut (zilele astea), s-ar întâmpla întocmai. Și da, nu dau vina nici pe viață și nici pe destin, ci poate o să-mi analizez alegerile. Poate pe undeva am luat-o greșit. Probabil că da, din moment ce suntem aici.

Hai, noapte bună!

hugslovepeace
>.<

 


Mai degraba n-a fost

*tuturor celor pe care i-am iubit, într-o formă sau alta…

Se intampla ca uneori sa nu fie. Oricat m-as incapatana, pur si simplu ramane doar praful. Si raman intentiile mele. Si scenariile. Si amintirea noptilor cu somn zvacnit. Si dorinta pielii fierbinti. Si dorinta arzatoare de a ma suna intr-o zi sa-mi zici, hai! Si eu sa vin. Si dorinta de a fi a ta.  De a te cunoaste. De a te tine de mana intr-o forma atat de banala…

Stiu in sinea si-n constiinta mea ca toate astea sunt si au fost fabulatii. Ca mintea mea jucausa a interpretat dupa bunul plac vorbele, ca trupul meu a dorit mai multe atingeri, ca fluturii din stomac sunt efecte intarziate ale singuratatii, ca tu nu esti pentru mine si nu ai sa-mi poti fi vreodata. Sunt atat de cerebrala in momentele astea, aproape ca nu ma recunosc, atat de cerebrala incat evit sa prelungesc o agonie stupida in care m-am bagat lucida si din care ies usor zguduita, dar la fel de lucida.

Poate asta-i minunatia. Ca nu-mi pot amputa gandurile. Ca nu-mi pot scuza sentimentele si lipsa ratiunii din iubire oarba. Ca am disecat totul ca un chirurg, ca precizia emotiilor a fost intacta, ca am mers inainte pe pielea mea. Si-am luat-o de lumanari.

Dar nu ma vait, ci doar concretizez in cuvinte perioade din viața-mi. De care probabil am sa ma amuz peste o vreme, dar acest gand nici nu ma linisteste si nici nu ma alina. E doar timp.

Si in ciuda tuturor evenimentelor sunt al naibii de mandra de mine, de fastacirea mea adolescentina si roseata din obraji, de inocenta cu care tratez anumite secvente pe care o femeie fatala le-ar gusta la micul dejun fara cofeina-n sange. Sunt mandra ca stiu cine sunt si ce pot oferi. Ca-s om frumos si ca nu mai am cordul amortit. Ca m-am vindecat de toate fantomele. Ca nu exista orice pret in jocul asta si ca refuz din start sa platesc.

Nu cred c-am sa pot vreodata sa nu iubesc doar pentru ca-mi impun asta. Si nu cred c-am sa mai vreau vreodata sa-mi impun asta. Pentru ca, indiferent ca e impartasita sau nu, senzatia de plutire, senzatia de gol in stomac sau senzatia cineva acolo-n gand… ei bine, au toate farmecul lor.

Ah, dar nu te condamn. E normal sa nu fiu iubita de toti barbatii cu care mi se intersecteaza drumurile. Dar as vrea sa fiu iubita de aceia pe care-i doresc, la care tanjesc si sper. Degeaba altcineva ma iubeste pe mine cand eu iubesc pe altcineva, nu? E un cerc al viciilor c-o finalitate trista. Si nu-mi plac finalurile triste din viata reala.

Asa ca-s in proces de vindecare pentru ca iau in serios boala asta, care pe cat e de frumoasa, pe atat e de greu de tratat. Asa ca, desi uneori ma mai gandesc la cum ar fi fost, diminetile-mi sunt senine si noptile amortite si dulci. Asa ca te visez din ce in ce mai rar, absenta ta e gustoasa si ma hranesc cu ea… e numai buna pentru dezintoxicarea de tine.

Asa ca-ti multumesc. A fost misto!

hugslovepeace
>.<


Purtător suprasolicitat caut suflet (pereche)

Ciornă neterminată pentru inimi în căutare…

Port asupra mea poeziile tuturor

Și fiecare și-a lăsat amprenta în timpanul meu
Pe pielea mea
Pe retina mea
În memoria mea

Nu există sertarul magic în care să le înghesui pe toate.
Ele au devenit parte din mine. Și cu ele m-am poticnit uneori.
Sau am mers mai departe.

De după metastaza emoțională

Îmi plac oamenii pentru puterea de recuperare.
Pentru spiritul de supraviețuire.
Pentru instinctele de fiare înfometate.

Aș vrea să-i sărut. Pe gură. Cu foc! Cu dor. Cu mândrie.

Tu ce vrei? Nu știu.
El ce vrea? Nu știe.
Noi ce vrem? Nu știm.
Voi ce vreți? Nu știți.
Ei ce vor? Nu știu.

Îmi doresc să… nu știu. Nu-mi doresc nimic. Pentru o vreme, mă curăț de vise și speranțe. Cu înălbitor le transform în urme transparente. Ce dispar când se usucă asfaltul. Trec ploile.

Port asupra mea poeziile tuturor. Și ei poartă asupra lor poeziile mele.

hugslovepeace
>.<


O fost fain la mare, mai vreau!

M-am dat cu motorul Corbu-Vamă și-a fost pe măsura așteptărilor. Dacă nu rămâneam fără job, mă apucam de școala de șoferi pentru A. Eh, mai e timp, doar n-o să-mi pice un ghiveci în cap și-o să mor mâine, nu?

Am mers în Dalboka, aproape de Cap Caliacra, la o fermă de scoici. Mda, sună într-un fel, dar am mâncat midii în diverse forme și combinații. Unele mi-au plăcut, altele nu… mai ales midiile cu mere și cu frișcă.

Deși a plouat, m-am bronzat în orele în care soarele a stat pe cer. Din păcate n-am putut sta la nudiști.

4 zile am stat fără ochelarii de vedere și totul a fost semi lucid. Am băut mult și bine, dar n-am picat în agonia mahmurelii. Ba, cu niște mici condimente, am fost pe val. Nu am văzut niciun bărbat interesant, dar se explică. Am rămas și fără telefon mobil, ceea ce m-a ușurat de multe responsabilități, dar le-a pus pe umerii Sorelinei.

Concluzionând, o fost bine, n-aș mai fi venit, aș vrea să mă duc înapoi. Să stau pe nisip. Să beau bere. Să ascult Adele la Stuf. Să mă usture tălpile de la scoici. Să am marea-n păr. Să mă încingă soarele. Să dansez la Corsaru. Să mă tăvălesc în nisip la Stuf. Să mănânc șnițelul cu fulgi de la Mitocanu.

Din astea.

Acum o ard chill. Cu seriale. Și tolănit aiurea în pat. Ar trebui să scriu scenarii. Să trimit CV-uri. Să dau telefoane. M-am apucat din nou de Friends. Termin sez 6 din How I Met Your Mother, care e slab, dar suficient cât să mă distragă. Și poate și la Fringe. Și poate o să am răbdare să mă uit și la filme din alea pentru oameni culți în cap. Mda, a trebui să și citesc. Cărți pentru regizori dăștepți. Dar m-a luat sictirul. Și de cărți și de regizorii dăștepți și de filmele de artă.

Vreau să pierd vremea la terase. Să nu mă gândesc la job sau școală. La ce-mi lipsește. La ce-mi doresc. Aș vrea să trăiesc (măcar o vreme) printr-o inerție. Pur și simplu.

Să nu-mi pese dacă mă potrivesc peisajului sau dacă m-aș descurca într-o relație, dacă 26 e prea mult, dacă-mi plac copiii, dacă anul III e finalul, dacă o să lucrez toată viața ca sclav pe plantație, dacă fac master aici sau acolo, dacă faptul că nu te pup pe gură înseamnă că nu te vreau, dacă deja m-am plictisit, dacă suntem overrated, dacă o să fie bine, dacă n-o să fie bine, dacă pur și simplu vine valul și ia calul.

Pe la voi cum e?

hugslovepeace
>.<


Let’s get high

De după… 

Aș vrea să vin să-ți ard vreo două peste bot, după care să te pup. Să te pup rău. Să te pup până-ți dă sângele. Și să te zgârii cu nerv. Aș vrea să nu mă întrebi nimic și să nu te întreb nimic. Wtf? Cuvintele-s de prisos. Plus că nu ai niciodată certitudinea lor. Plus că se uită. E de la fum. Aș vrea să am o armă cu care să dărâm marele zid. Și să mă cuibăresc printre ruine. Din când în când. Și să-ți șoptesc cu privirea că e ok.

Că mi-ar plăcea să nu te mai panichezi. Că n-o să te căsăpesc cu iubirea mea. Și nici n-o să fiu isterică. Și nici paranoică. Să-ți spun că-s cuminte. Că mă ridic dintre ruine și mai zâmbesc. Că vreau să-ți fie bine. Că nu am planuri ascunse. Că nu mă joc cu destine. Că aș vrea să nu mă mai tem de tine. Că nu știu de ce, dar am prins drag. Că nu vreau decât să trăiesc, dar fără fofilări stupide. Că se complică niște lucruri simple.

Aș vrea să mă bucur o bună perioadă din viață de starea asta. De ochii mijiți. De zâmbetul tâmp. De relantizarea faptelor. De mine care vin și te pup până amețești. De fotoliul ăsta creat pentru mine. De muzica în surdină pe care o resimt ca vibrație-n timpan. Oare ce o fi? A, Beirut – Nantes. Pf, mi-era dor s-o ascult. N-a rămas decât o melodie pe care am ascultat-o obsesiv cândva.

Au, suntem efemeri. Râd. Râd tare. Mă uit la ei. Mă uit la mine. Ce dracu? E atât de scurt totul… Ce vreau? Tu ce vrei? Eu vrau să rămân aici, în tripul ăsta. Și apoi să stau pe plajă. Și să treacă vara prin mine. Să-mi rămână-n amintire. Unde se duc amintirile? Când dispar? Panică. Nu-mi amintesc…

Relax.

Well I got a bad liver and a broken heart.
Yeah, I drunk me a river since you tore me apart.
And I don’t have a drinking problem, ‘cept when I can’t get a drink.

Foto

hugslovepeace
>.<