Category Archives: Evergreen, jurnal în serial

Șomeră, caut job

Recent întoarsă de pe litoralul autohton, deschid pc-ul (după ce am fost deconectată complet, chiar și fără mobil) și aflu că-s șomeră… de vineri. Veste încântătoare de-a dreptul, abia începusem să mă simt și eu cum se simt oamenii responsabili.

Pfuah!

Caut job, deci, după cum urmează:
În presă, de preferință online, dar să nu ne dăm aere…
Proiecte, part time, full time pe vară – televiziune, producție, asistenție, film, agenție publicitate, nunți, botezuri etc
Social media

De mâine dau telefoane.
O iau (iar) de la (un) capăt.
A fost frumos la mare. N-aș mai fi venit.

 

HugsLovePeace
>.<
 


I am a princess looking for a frog

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea… mda.
Ori n-am spus-o, dar ce mai contează?

Back to old habbits…

Mai e puțin-puțin de tot și încalec pe-o șa direct spre mare. Sau cum s-o mai fi chemând locul ăla unde e nisip, apă mișcătoare de du-te-vino, pescăruși nebuni și trupuri aproape goale și fierbinți.

Even if they die hard…

Și-am să stau tolănită pe nisip. Și-am să mângâi valurile. Și-am să dansez pe mese. Și-am să-mi bronzez pielea. Și-are să fie bine. Un bine ciudat cu care sunt deja prietenă. Sau pe care-l sper cu toată ființa mea.

Muzică.

 

Azi am avut două ore libere. Și n-am știu ce să fac cu ele. Le-am consumat inutil cu gânduri aberante. Aș vrea să am un buton de stop. Unul de restart. Unul de delete memory. Unul de forgive. Unul de just fuck. Unul de love. Unul de sleep. Și tot așa. Aș vrea să fiu un roboțel roșcat.

hugslovepeace
>.<


2 ori Pi – (nu orice fel de concurs)

Vrei să câștigi o invitație la B’est Fest?

N-am să țin o predică despre tradiționalismul femeii din România, ci am să vă povestesc despre mine și relația mea cu vezica urinară, care e mică, pesemne, sau beau eu prea multă apă/bere, că sunt genul de om care stă la margine într-un bar pentru că merge des la toaletă. I-am zăpăcit pe prietenii mei, ca să nu mai spun că-s epuizați când știu că pleacă cu mine la drum lung.

Dacă-s acasă sau în spații ok, nu e așa mare tragedie, dar dacă-s în parc sau pe la vreun concert, e cam dificil… ca să nu mai vorbim de igienă. De aceea, din punctul ăsta de vedere, am o mare ciudă pe bărbați. E atât de simplu la ei și atât de complicat la noi…

Când eram mică mă gândeam cum ar fi să facem pipi din picioare, probabil mult mai comod și igienic, nu ne-am mai cățăra pe tot felul de bude sau n-am mai sta în poziții aproape ridicole prin cine știe ce toalete. Și iată că ani mai târziu mi s-a răspuns la întrebare pentru că s-a inventat dispozitivul prin care femeile pot face pipi din picioare.

Yeah, we rule!

Poate sună ciudat și greu de imaginat, dar go with the flow și gândiți-vă la cât de curat și ușor este să ai 2pi în geantă. Iata despre ce e vorba!

Compania Hyllan a facut acest dispozitiv de unica folosinta pentru a educa femeile in privinta mersului la toaletele publice.  Pana acum in jur de 15.000 de femei au primit dispozitivul la intrarea concertelor Sting si Roxette, iar acum urmeaza Bțest Fest.

Poți câștiga o invitație pentru toate cele 3 zile dacă-mi răspunzi:  Care este durata de actiune a unei beri ca sa urinezi?

2Pi este un produs nou care sigur va provoca multe controverse, însă mizez pe inteligența voastră, dar și pe dorința de a fi sănătoase. 

Regulament:

Participa la concursul oferit de 2Pi.ro in perioada 25-28 iunie si poti castiga o invitatie la B’est Fest 2011 (http://www.bestfest.ro/), unde ii vei putea vedea pe artistii tai preferati.

– ATENTIE ! Vor fi luate in calcul doar parerile personale

– Doar persoanele peste 18 ani pot participa la concursul organizat de 2Pi

– Acest concurs este adresat persoanelor de sex feminin si doar raspunsurile acestora vor fi luate in considerare pentru jurizare

– Desemnarea castigatoarei se va face prin tragere la sorti

-Castigatoarea va fi anuntata pe site in pagina concursului, pagina de facebook 2pi.ro (http://facebook.com/2Pi.ro) si prin email

– Invitatia o vei primi la intrare la evenimentul B’est fest ( te vei afla pe lista de invitati si se va valida pe baza buletinului de identitate)

– Ora la care trebuie sa fii prezenta pentru ridicarea invitatiei ti se va comunica cu 24h inainte


Io dacă nu iubesc, nu mă simt binerău

Nu știu s-o explic pe asta cu binerău, pesemne că mă cred autentică și inventez cuvinte, fraze întregi, stări. Nu-i de judecat, alții aleg să-și compună un univers întreg, măcar eu sunt doar cu un picior în groapă . Să închidem ochii (e beznă da?) și să ne imaginăm că mă simt binerău e o licență poetică evergreenească.

Îi bun.

I-am promis lui C. că – pentru că e vară – nu ne îndrăgostim, nu ne combinăm!, ci hălăduim în lume (la mare, cum ar fi) ca două aventuriere. Bine-bine, bănuiesc că vă întrebați (ca și mine) care-i scopul final? Thelma și Louise au știut ele ce-au știut, după care s-au aruncat de pe stâncă și-au murit. Am eu vaga impresie că la noi e mult mai simplu de atât, că nu plecăm în vreo mare căutare, ci totul se rezumă la găsirea lucrului pe care-l negăm încă din prima fază – iubire, băi baiatule… iu-bi-re.

Veți spune că-n viață mai sunt altele mai presus ca iubirea. Slavă că așa e! Dar tocmai că iubirea e aproape fiziologică este și o nevoie primară pentru a supraviețui pe pământ. Deci eu ca om ce sunt, ființă cu conștiință și trupușor, dacă nu am sentimente, nu mă simt binerău. Da, veți spune că e trist. Că nu e vorba de celălalt, ci de mine. Da, aveți dreptate. Dar la cum pot eu iubi, n-o să vi se mai pară așa absurd. Acum mă laud pentru că pot. Și acum explic de ce mă laud. Vedeți, nu-i așa că-s scumpă rău?

Pentru că nu cred în binele pur, automat, e binerău. Și nu e expresia de e bine rău aici, ci de combinația asta de stări: mi-e bine și rău în același timp. Nu cred în fericirea absolută… nu cred eu în multe, tocmai de aia nu-s ipocrită să militez pentru binele adus de iubire, că nu prea e.

Nu știu de unde am început și unde închei, cert e că-s amuzată. Mâine e eclipsă totală de lună. Oamenii construiesc un avion cu geamuri și o sumedenie de gadget-uri ca să zboare evergreena ca-n vis. Am gătit niște paste dumnezeiești. Am castroane întregi de cireșe. Viața curge lin. Mai fumez câte una uneori. Ce-i drept aș mai fuma și altele, dar să terminăm sesiunea. Marea mă cheamă la ea! Pam pam!

Concluzia e că sunt o femeie singură, dar fericită. Și nu e fericirea gen dans în ploaie-n curul gol, ci starea de liniște. Nu-s în căutarea disperată a bărbatului perfect sau a iubirii ca-n filme, dar tânjesc uneori după ea. Câteodată mi-e puțin gol. Nu-s nici în categoria de singură și moarte bărbaților huo de porci. Muah! Nici eu nu mai știu unde sunt, dar știu că mi-e binerău.

 

hugslovepeace
>.<


Mmmmm… a venit vara

Sexy. Cam overrated cuvântul ăsta, dar ieri a fost una din zilele alea când a trebuit să aștept. Și cât am așteptat am privit. Și ca să nu privesc în van, am alcătuit un top evergreenesc…

Mi se par extrem de sexy bărbații care:
sunt rrr-iți (sunt fascinată)
poartă ochelari de soare
miros bine
au palme frumoase și brațe a la Marlon Brando
(pre)iau inițiativa (și parcă toți suferă de lipsă acută de inițiativă)
au umor și știu să iasă din situații ridicole cu o glumă mișto
sunt inteligenți, dar subtili
au maniere
au motor și nu se laudă cu asta
se îmbracă cu gust și au freze funky
cântă la un instrument muzical sau fac parte dintr-un band
sunt barmani (yeah I know, a fetish)
sunt profesori (yeah, I know, another one)
poartă verighete de argint
au tatuaje /ochi albaștri
sunt timizi, dar nu prostănaci

Ordinea aleatoare.
Și (cumva) bărbatul ideal le-ar avea pe toate: un profesor rrr-it care cântă într-un band (la orgă și rezolvăm palmele frumoase), deține un bar unde uneori o mai face pe barmanul, are un tatuaj pe omoplatul stâng, poartă o verighetă de argint pe inelarul drept și ochelari de soare când se dă cu motorul. Se dă cu armani black code și are părul lung și negru, ochi albaștri, face sport în timpul liberi, de aici și brațele puternice… și da, eu îl invit la o cafea, iar el îmi răspunde timido-inteligent că ar vrea.

Îmi place să visez. Știu.

Există și un top femei sexy… dar poate altă dată.

hugslovepeace
>.<


Se poate

Am trecut la altă melodie care mă instigă la anumite gânduri. Mmmm.
Mi se pare senzuală, perfectă pentru o noapte din aia.

Bine, eu o ascult non stop: dimineața la cafea, pe drum spre școală, la școală, acasă, înainte să dorm și probabil că o cânt și-n somn, dar n-am de unde să știu că dorm singură.

Abia aștept s-o ascult și pe plajă. Nu mai e mult.


min 1.48 este oau! cum să șoptești așa?

Vas-pas là ce soir
n’y vas pas mon coeur
la bête que tu as cru morte est revenue
ses yeux affixes ton ame
ton corps dit lâche moi femme
trop tard mon pote pour toi elle ammène la fin

hugslovepeace
>.<


I get the feeling you’re bored (with me)

Așa cum pățim cu toții, ascult obsesiv de vreo două zile, melodia asta.
E pe repeat.
Și mi se pare din ce în ce mai emoționantă…

Încă-mi zvâcnesc tălpile de la umblat.
Și încă mai am drumuri de parcurs.

Ieri mi-am amintit că pentru o vagă perioadă ai fost prezent în viața mea.
A pornit de la o melodie. Acordurile și poc. Au revenit momente. Intensitate zero, dar uimire totală.
Și nu-mi vine să cred că ai fost și că ai dispărut. Că au fost momente când am crezut că-mi ești suflet pereche. Ce prostie, nu? E o minciună treaba asta cu sufletele. Ori doar o fac pe prostănaca. Nu știu.

Pentru o perioadă am crezut că un soț de rezervă îmi rezolvă problemele emoționale. Dacă nu ne ia nimeni până la 30-33 de ani, ne căsătorim! Ce trist ar fi, nu? Dintr-o disperare absurdă să te legi de un om.

Dacă s-ar da un premiu pentru fofilare, cu siguranță aș lua marele trofeu. Dar măcar e bine de știut că am de la ce mă fofila. Mă așez. Ori s-ar putea să-mi fie puțin dor să țin pe cineva de mână. Ori doar să mă simt în siguranța aia, de doi. Atât de egoistă, dar atât de bună.
Între timp, fac filme. Sau încerc să fac. Trimit CV-uri. Mă înscriu voluntară la workshop-uri. Mă pregătesc de sesiune. Dorm și mai puțin. Beau și mai multă cafea. Fumez, mhm, ocazional… Lucrez. Tânjesc la mare. Poate ajung la TIFF (măcar două zile). Mă pregătesc de nuntă.

osăfiebine.

hugslovepeace
>.<


Cu Rocco prin oraș

Dacă nu pun la socoteală: bălțile, câinii, pietonii care merg pe banda de bicicliști crezând că e un altfel de trotuar (mai fancy), mașinile, cretinii care mă claxonează, mașinile parcate nasol, gropile, aș spune că drumul cu bicla este chiar mișto!

Am adus-o pe Rocco acasă și mă scoate din sărite vremea asta ploioasă. De fapt, îmi place, dar aș vrea să mă pot plimba mai mult. De fapt, îmi place să ies cu bicla și să am o destinație, nu să mă plimb haotic (n-ai unde).

Îmi place că fac sport și nu mă mai ating toți călătorii autobuzului 135. Am o problemă cu spațiul intim, deci cu aglomerația.

De fapt, de fapt… ideea e că sunt eco. Am fost la școală cu bicla și-s chiar mândră de mine.

Sâmbătă mă dau vrum vrum cu motorul. Ce Rocco? Abia aștept senzația asta!

Hai, fiți cuminți și veseli. Am stabilit domeniul pe care-l iau. E surpriză.

 

hugslovepeace
>.<


Declar cu mâna pe verde

Pot trăi fără: cafea, tutun, iubire, cireșe, căpșuni, facebook, amintiri, gânduri, mare, munte, drumuri, amor, blackberry, mail, fresh de porto, anumiți oameni… pot trăi fără multe, dar n-aș putea vreodată trăi fără să scriu!

În vacanța asta promit să-mi fac curat în blog, să strâng cele mai bune însemnări și să caut o tanti sau un nene, dispuși să pună coperți verzi gândurilor mele.

Evidență 31 mai:
0 țigări
O cană de cafea
o alcool, dar un litru de apă plată
70% stare de bine
30% angoase și întrebări despre timp
vreme pe măsură
câteva gânduri amuzante

Și cel mai simplu la mulți ani pentru cel mai simpatic om din online!
Cinstesc cu trei zâmbete în plus pentru tine!

hugslovepeace
>.<


I am not tall and I am not beautiful!

Că vin momente-n viață în care fug din inerție fără să realizez prea multe, asta știam deja. Că obosesc cumplit și pic în freză, mhm, și asta știam deja. Că dorm pe picioare în timp ce merg sau scriu sau aștept autobuzul, n-am știut că pot, dar se pare că nu e o mare performanță. Că pentru anumite ființe rup gâți, lovesc ficați, mușc beregate – nu credeam că mai am reacții din astea, dar le am și mă bucură enorm. Încă simt! Încă-mi iubesc oamenii. Evergreen, the warrior!

Nu suport când cineva mă presează. Și-așa îmi pâlpâie o lampă de la insomniile tot mai dese, când aud aceeași placă din care reiese că-s incompetentă, am senzația că pot să ucid pe cineva, așa micuță cum sunt. Dar pot ucide cu mâinile goale, într-o fracțiune de secundă. Prefer să înjur. Urât. Groaznic. Nedemn. După care mă răcoresc, mă adun și fumez o țigară imaginară.

Azi îmi zice un coleg: ai pus carne pe tine. (au, să-mi fut una!) arăți și tu a femeie (probabil că înainte arătam a bărbat cu țâțe sau ornitorinc) are omul pe ce să puna mâna (care om?). față de cum erai de schiloadă în anul I. (în primul rând nu m-am gândit că cineva se uită la parantezele mele în anul I. mi s-a părut că-s pe lângă școală și m-a surprins remarca. în al doilea, știu, să-mi bag! dar sunt drăguță cu forme mai voluptoase și da, mi-am făcut abonament la o sală, acum important e să și ajung).

În rest cam în aceeași oală, în aceeași cheie dramaturgică, în aceeași cromatică luminoasă (pe alocuri). Iar am agenda full până duminică inclusiv. Nu știu cum reușesc să fac asta, dar reușesc! Îmi spun – cu o bătaie imaginară pe umărul drept – lasă fatăh, vine ea vacanța, pleci la mare, o arzi aiurea, te relaxezi.

Vine varah! Vine caniculah! Și eu vreau să țin de mână pe cineva până ni se lipesc palmele într-un mod aproape scârbos, dar infinit de intim.

hugslovepeace
>.<