Tag Archives: alegeri

Același lucru, perspective diferite

*** Tot ce are viață este menit să se termine (la un moment dat). Să moară, ca să fiu dramatico-poetică. Cu certitudinea asta te naști. O ai în conștiința ta. O porți în subconștientul tău. Și totuși suferi ca un câine bătut de viscol atunci când se petrece asta. Și nu mă refer numai la moartea fizică a unui om, ci moartea unui sentiment, terminarea unei relații (amoroase sau nu), terminarea unui film.

***Îmi zice ea: tu cauți iubire. Eu fac ochii mari. Tot ea: adică nu neapărat o relație. Tu zici că nu vrei iubire, dar scrii altceva. Cauți iubirea. Eu cu aceeași ochi mari: dar nu vreau o relație. Ea: da, dar tu vrei să iubești. Eu, cu figura de moacă: ei, dacă pui lucrurile așa… mda, o să fiu mereu veșnic înamorată.
(și de nu va fi un bărbat asupra căruia să-mi revărs sentimentele, cu siguranță pot fi îndrăgostită de gândul de-a iubi – nocivă atitudine, merge să o dau de ziduri și s-o strivesc cu bocancul murdar de noroaie sau doar s-o accept ca atare și să mă bucur de ea)

***Am ajuns la maturitatea la care pot să dau delete fără să dau explicații sau fără să mă mai doară ficații. Delete. Și gata. Pentru că (iată!) pot în sfârșit să mă feresc de ceea ce-mi face rău. Și da, există oameni (chiar mișto) care mie personal îmi fac rău. Fizic. Emoțional. Mă copleșesc și mă fac să sufăr. Îmi distrag atenția de la ceea ce e cu adevărat important și mă trimit în zone dark-emo-tăiat vene. N-am nevoie.

***Nu judec suferința. Nu râd de un om care plânge, chiar dacă motivul mi se pare cretinopat. Nici nu-mi vine să-l iau în brațe și să-l ajut să-și lingă rănile (cu ipocrizia stau prost). Dar admir un om care suferă cu demnitate. Atunci îmi vine să-l iau în brațe și să-l dansez până picăm lați.

***Îmi place cum se miră unii oameni când află că am 25 de ani. Inocența și naivitatea (care mi se tot impută), figura de puștoaică, privirea ghidușă, starea de euforie, agitația, căutările, întrebările, gândurile, frământările… mda, probabil că la calcul iese un 22. Și e bine. Înseamnă că mă pricep să ascund ceea ce foarte puțini cunosc din mine. Și totuși, cum trebuie să fii ca femeie la 25 de ani? Serioasă. Cu gânduri casnice? Cu atitudine din aia de nu mă atinge că mă sparg? Cu simț al umorului redus pentru a nu leza integritatea?

***O vorba de duh: eu aleg oamenii. Nu-i las să mă aleagă ei pe mine. Și, de obicei, aleg prost. Și totuși, nu mă dezic de jocul ăsta. Cândva, o să aleg bine. Sau n-o să mai conteze așa mult.

Îmi doresc: cizme roșii din cauciuc pe care să le asortez c-o freză-n vânt, un paltonaș verde crud și-un zâmbet de primăvară cum n-ați mai întâlnit!

HugsLovePeace
>.<

Foto


uneori simt că nu mai pot

În ultimele două săptămîni nopţile mele-s parcă ale unui zburător care nu ştie ce caută. Nu reuşesc deloc să dorm, iar dacă pun geană pe geană visez te miri ce poveşti sau pur şi simplu mă trezesc şi mă uit la tavan. Pe care nu-l văd că de cele mai multe ori e beznă.

Azi dimineaţă pe la ora 5:00 mă uitam pe telefon la lista de mess. Că nu aveam nimic mai bun de făcut decît să dorm şi cum somnul se lasă greu…

Pe lîngă aceste element esenţial al supravieţuirii mele pe această planetă mai am senzaţia că timpul se scurge inutil şi că nu fac nimic, dar nimic! Îmi făcusem o mie de planuri despre cum o să-mi petrec vacanţa de student-şomer şi sunt mai mult în dorul lelii.

Mai văd cîte un film, mai arunc un ochi peste o carte, mai nişte mantre şi aia e! Nu mă pot gîndi la scenarii sau filme. Nu mă pot conecta la vibe-ul creativ. Nici să desenez nu-mi mai arde. Şi cînd mă uit la ceas e deja seară, iar eu pierd vremea lamentîndu-mă sau visînd iubiri pe pereţi. Ceea ce e distructiv al naibii.

Aşa că mă apuc de viaţă. Habar nu am unde am lăsat-o că am tot deşirat şi acum e încîlcită şi stau prost la capitolul răbdare şi concetrare.

Da, totul ţine de mine! Adică numai eu îmi pot croi după bunul plac cum să trăiesc.

Dar nu aţi observat că, uneori, ceva mai presus de voi, parcă prinde putere şi reuşeşte să vă ghideze paşii? O fi de la pms?

>.<


banc de sezon

Dear God,

So far this year you have taken away my favorite dancer – Michael Jackson, my favorite actor – Patrick Swayze, my favorite singer – Stephen Gately and my favorite actress – Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.

Blogul asta e pe moarte. De ce nu-mi scrieti? De ce? De ce?

Citeam blogul ‘al vechi de pe weblog si acolo omii interactionau si-mi scriau chestii. V-ati lenevit? Ati devenit mai multi si ma ignorati? Oricum stiu ca scriu cacaturi. Scriam mai misto inainte. Nu eram mecanica. Era pasiune. Si acum ce cacat e? Habar nu am. Scot chestii.

Stiti ce visez eu? Ca pentru o zi in viata sa fiu prima in ze list. si apoi pot sa revin cu picioarele pe pamant. ce vreti? sunt competitiva si imi doresc celebritate si recunoastere.

uatever. e vineri. nu-s acasa acum, probabil. si probabil ca voi plecati in wk. si eu nu. ca eu muncesc. uatever de doo ori. e trecut de doispe si n-am somn. am insomnii regizorale. pfff

da’ daca o sa ajung celebra, la oscar, imi cititi si comentati blogul? ajung prima in zelist? da au ba?

sunt tampita. ma uit la csi. aia de stiu mereu raspunsurile. si nici nu am scris cu diactrice

putoare de om. sunt franta. delirez.

mars de aici! cica Basescu ar fi pocnit un copil si acum se discuta pe text (declaratii) si pe imagini. copilul ala rade apoi. io zic ca i-a zis asa in misto. cica l-au gasit in Italia (Marius Istratioiu) si a recunoscut. omg! se merge fff departe. io tot zic ca a fost la misto…

concluzia e ca eu cu Geoana nu votez si ca o sa-l aleg pe Basesc (again) si apoi o sa-mi bag un bat in cur in timp ce urlu ca e o tara de doi lei. cam asta defineste o atitudine generala.

revolta la urne nu exista. eu as face o greva a alegatorilor si m-as alege pe mine