Tag Archives: azil

date şi detalii

În legătură cu bătrînii de la azilul Vitan… mulţumesc din suflet celor care au reacţionat rapid şi sper să ne strîngem cît mai mulţi oameni pentru a putea cumpăra cadouri frumoase şi bogate.

Nu am reuşit să fac un cont paypal, am înţeles că este mai uşor pentru cei care mînuiesc online-ul, dar mi-au refuzat cele două carduri. Ştiu că este greu să vă deplasaţi la bănci, că durează şi că sunt cozi interminabile, dar sper ca acest lucru să nu fie un impediment. Eu stau în zona Moşilor şi îmi pot mişca fundul pînă la Universitate sau Piaţa Unirii pentru a lua banii de la cei care urăsc băncile.

* Detaliile le voi trimite pe mail pentru că Andreiutza mi-a zis că nu e bine să zic datele pe net…şi io sunt o fată ascultătoare.

poor-children Mă gîndeam împreună cu Jules şi mai apoi cu Andreea, că ar fi foarte frumos dacă ar exista o modalitate prin care să putem da o sumă pentru un ONG care să se ocupe de cazurile mai puţin mediatizate. Suma minimă să fie un leu, dar fiecare dintre noi să poată alege cît doreşte să dea în fiecare lună. Şi părinţii să plătească cei 1 leu şi pentru copiii din familie. Dacă ar fi 10 milioane de donatori pe lună s-ar strînge ceva. Dar să se ia automat (cum era treaba cu 2% pentru…) şi aşa ar fi mai uşor pentru toată lumea. Şi eu am vrut să ajut diverşi oameni, dar nu am ajuns niciodată la bancă şi nu din răutate, ci din lipsă de timp, de oroarea cozilor şi tot aşa.

Sunt sigură că oamenii ar da. Mai cu seamă cei cu venituri mici şi medii. Un om bogat dă pentru un caz 30 mii de euro, dar apoi face o pauză. Şi e normal şi de înţeles. Dar acel om bogat poate să împartă, împreună cu noi (oamenii mai puţin bogaţi financiar) şi aşa putem ajuta mai mulţi oameni deodată.

Poate cunoaşte cineva legile şi poate să dea o idee.

Şi poate în cîţiva ani, cînd o să cresc şi eu mai mare şi mai deşteaptă o să pot să fac asta, dar pînă atunci cred că se poate găsi o soluţie ca în fiecare lună cineva să primească ajutor: fie că este o boală, fie că este numai sărăcie, fie că e bătrîn, fie că e copil.

Mulţumesc mult tuturor celor care au reacţionat pozitiv cu privire la această „campanie” sau acţiune sau gest şi sper din suflet ca în fiecare lună să fim măcar zece care să aducem o rază de speranţă unor oameni cu mai puţin noroc.

Va îmbrăţisez pe toţi!


pentru cei care nu şi-au pierdut credinţa

christmas_in_the_parkHeya vouă!

„Anul acesta incercam sa facem altceva, in afara de cadouri pentru noi si pentru cei apropiati. Anul acesta, de Ajun, vom incerca sa aducem fericire si zambete unor oameni, batranii de la un azil din zona Targului Vitan. Mergem cu cadouri si cu colinde… doar cei care vor sa fie prezenti, de la restul vreau banii 😛 ( arat chitante, poze etc)
Am fost acolo si sunt 45 de oameni ( adica ne trebuiesc in jur de 50 de pachete ).
Suma minima este de 50 de lei ( cine are sa puna mai mult, este rugat sa faca acest sacrificiu, cine nu are si poate sa puna mai putin, primesc oricat) si va rog sa va anuntati prietenii, rudele, amantii si tot asa… As vrea sa ne strangem minim 20 de persoane. Asta inseamna 10 milioane *daca punem 50 de lei de persoana –  20 de lei pentru batran, adica putin…
Aveti doua zile la dispozitie sa-mi confirmati implicarea voastra. Si sper sa fie afirmativ de la toata lumea! O sa ma ocup sa strang banii, sa merg la un hipermarket, sa fac pachetele si sa organizez intalnirea… ( alaturi de cine mai vrea sa participe, va rog). Astept propuneri de cadouri… ce sa punem in pungute.
Pana pe data de 18 decembrie as vrea sa strang banii.
Pe data de 24 decembrie, in jurul orelor 18:00 am putea sa mergem acolo…

Thx si astept confirmari!

Pentru cei care doresc să ne ajute pot lăsa un cont…”

Cum spunea şi o prietenă: „poate totuşi lumea are o speranţă. văd din ce în ce mai mulţi oameni conştienţi care se întorc speriaţi la credinţă”.

Ei bine, atunci am avut revelaţia lunii decembrie: eu nu am plecat niciodată, doar m-am rătăcit… şi nu ar trebui să existe un anotimp anume pentru bunătate şi iertare, dar dacă tot s-a zis că ăsta e, atunci să încercăm să nu dezamăgim pe nimeni.

Oile rătăcite să-şi găsească drumul, prietenii să se întoarcă în barţele prietenilor, părinţii să uite greşelile, să se frămînte cozonacii şi să se împletească stele în părul domniţelor. Să se creadă în prinţi, în vis şi în zbor. Şi să rămînem aşa, plini de speranţă şi de frumos, pentru totdeauna.