Tag Archives: barbati

Mmmmm… a venit vara

Sexy. Cam overrated cuvântul ăsta, dar ieri a fost una din zilele alea când a trebuit să aștept. Și cât am așteptat am privit. Și ca să nu privesc în van, am alcătuit un top evergreenesc…

Mi se par extrem de sexy bărbații care:
sunt rrr-iți (sunt fascinată)
poartă ochelari de soare
miros bine
au palme frumoase și brațe a la Marlon Brando
(pre)iau inițiativa (și parcă toți suferă de lipsă acută de inițiativă)
au umor și știu să iasă din situații ridicole cu o glumă mișto
sunt inteligenți, dar subtili
au maniere
au motor și nu se laudă cu asta
se îmbracă cu gust și au freze funky
cântă la un instrument muzical sau fac parte dintr-un band
sunt barmani (yeah I know, a fetish)
sunt profesori (yeah, I know, another one)
poartă verighete de argint
au tatuaje /ochi albaștri
sunt timizi, dar nu prostănaci

Ordinea aleatoare.
Și (cumva) bărbatul ideal le-ar avea pe toate: un profesor rrr-it care cântă într-un band (la orgă și rezolvăm palmele frumoase), deține un bar unde uneori o mai face pe barmanul, are un tatuaj pe omoplatul stâng, poartă o verighetă de argint pe inelarul drept și ochelari de soare când se dă cu motorul. Se dă cu armani black code și are părul lung și negru, ochi albaștri, face sport în timpul liberi, de aici și brațele puternice… și da, eu îl invit la o cafea, iar el îmi răspunde timido-inteligent că ar vrea.

Îmi place să visez. Știu.

Există și un top femei sexy… dar poate altă dată.

hugslovepeace
>.<


Am urât, urăsc și voi urî bărbații lași

Poate am eu o concepție mai învechită, dar când mă gândesc la un bărbat automat îl asociez cu anumite gesturi. Poate e de vină societatea, poate istoria, poate preconcepțiile. Nu știu, poate maică-mea, că m-a lăsat să mă uit la filme cu finaluri fericite și bărbați ideali, cert este că atunci când proiectez bărbatul ăla, ei bine, el e într-un fel.

Și nu mă refer la pătrățele și mușchiuleți sau la mașina din garaj. Mă refer la manierele lui, la gesturi, vorbe, dar mai ales la caracterul lui. Am fugit și-am să fug de bărbații lași. Când aud povești cu și despre ei mi se face părul măciucă.

Îmi vine să mă duc să-i lovesc. Da, sunt și ei ființe și doar pentru că s-au născut cu niște chestii între picioare, poate n-ar trebui să fie tratați diferit, deși o cer. Alea atârnă greu. Acolo cică-i bărbația. Eu zic că mai de grabă stă în altă parte, dar cine-s eu să judec.

De aceea nu mi-au plăcut niciodată bocitorii. Ăia care-și plâng de milă sau care jinduiesc după vreo muiere. Înțeleg. Toți suferim. Toți ne dăm cu cururile de pământ și toți plângem. O dată, de două ori, dar ce e prea mult strică! În loc să mergi mai departe, stai pe loc și îți tai venele, pe lung. Și nici n-ai tupeu să te duci după muierea respectivă, domne, avem demnitate și orgoliu. Păi, să-ți fie de bine!

Casanova din vorbe, acei bărbați minunați care dau copy paste de pe google la faze ademenitoare, care fut (pardon, fac amor/dragoste/își împletesc trupurile asudate) tot ce prind fără nicio reținere, care-s liberi și neînfricați. Acei tipi care vin și te învăluie cu priviri languroase și care-ți șoptesc că luna se oglindește în părul și-n privirea. Bleah! Da. Până ajungi cu ei în punctul ăla, da. Ăla în care vorbele nu mai au niciun rost, ci doar acțiunea și la capitolul ăsta sunt slabi, slabi de tot…

Curajoșii virtuali sunt cei care pe net sunt zmei și-n realitate nu-s capabili să ia nicio inițiativă. Genul ăla care pe net te ia de nevastă, îți toarnă șapte plozi, te iubește trei zile și trei nopți fără pauză de masă și îmbrătrânește alături de tine. Dar când vine vorba să-l vezi și să te vadă, fuge ca un laș, ca un cățel bătut. Că el e mic și oropsit, dar pe net e zeu. Și pentru că e copleșit de umanitate, fuge la altă himeră virtuală. Și tot așa… Oh, fuck off!

Incapabilii. Ăia care nu știu să refuze. Categoria aia de bărbați moi care se împacă cu fostele (alea de i-au înșelat și i-au făcut să sufere) doar pentru că nu rezistă/nu știu să refuze. Din lașitate, din lipsa curajului, din lipsa asumării responsabilității. Din teama sentimentului de vinovăție.

Aici apare o subcategorie. Ăia care nu-și acceptă condiția. Da, o iubesc! Deși e o curvă care m-a înșelat, o iubesc și asta e! Nnnnn-ai să vezi.

Ăia care nu știu să-și exprime sentimentele și care se poticnesc crezând că-s ridicoli. Să nu mai zic de ăia cărora pur și simplu le e rușine să meargă cu flori pe stradă. Wtf? Cum adică? Râd oamenii, auzi?!? Dacă pe omul de lângă mine l-ar face fericit să merg costumată în pinguin și mie mi-ar face plăcere s-o fac, păi ce mă reține? Că se uită oamenii la mine? Că-s penibilă? Ce-mi pasă? E vorba de noi, nu de universul întreg. Și oamenii… sunt doar oameni.

E oribil!

Poate așa m-a învățat mama, să fiu a dreaq și să nu las garda jos. Poate-s eu prea bărbată. Domne, eu când vreau ceva, păi nimic nu-mi stă în cale! Chit că mut munți, înghit mări, mă lupt cu balauri. Chit că scrijelesc pereți, sar garduri, dorm pe preș. Eu dacă vreau ceva, fac tot posibilul să am, fără scuze, fără să mă ascund după copaci și fără să epatez.

Și da, sunt genul de femeie căreia-i place bărbatul care aduce flori și deși nu cere să i se deschisă ușa la lift, apreciaza gestul. Sunt genul de femeie care vrea să fie ocrotită, dar nu sufocată, independentă, dar în siguranță. Sunt genul ăla care-și dorește un bărbat curajos, sincer, puternic… cu care să rupă lumea pe genunchi dacă e nevoie. Și nu știu de ce am impresia că nu-s singura de genul…

hugslovepeace
>.<


curiozităţi legate de bărbaţi

Mă gîndeam aseară după un pahar de gin la relaţia asta ciudată despre care scriu  mii de reviste săptămînal: femeia şi bărbatul şi m-au apucat nişte întrebări la care Puştiu este incapabil să răspundă, el fiind incapabil să comunice subiecte din revistele de gen.

Cînd ajunge un bărbat să nu-şi mai placă iubita (nevasta)? Din punct de vedere fizic. Care e momentul declick-ului. Cînd i se lasă un sîn sau cînd îi apar primele riduri (inclusiv cele de pe burtă), cînd face aripioare?

Cînd ajunge un bărbat să nu-şi mai placă iubita (nevasta) emoţional?

Nu am zis cînd n-o mai iubeşte, ci cînd îşi pierde atracţia.

Sunt foarte curioasă care-s cei 10 paşi pe care femeia îi urmează şi bărbatul atinge infinitul mic.

Vă rog să purcedeţi…