Tag Archives: Bucuresti

Film, literatură, timp pierdut pe net, teatru și micii de la Fire

Am o poftă nebună de uitat la filme. Nu-mi place să le văd pe monitorul mic, înghesuită-n spațiul redus al imaginarului, dar pe cele ratate în cinema n-am cum să le văd altfel. Și nici la cinema nu pot s-o ard prea des că sunt încă studentă și n-am bănet să mă destrăbălez.

Am văzut The Artist (regie: Michel Hazanavicius) și m-a atins, în ciuda tuturor clișeelor adunate grămadă. M-a deranjat o tăietură de la început, în rest nu m-a plictisit, nu m-a șocat, nu m-a făcut să mă gândesc la mari teme de viață și de moarte. M-am gândit atât că dacă vrei să te vindenci de mândrie în tăcere, asta e o cale.

Nu mi-a plăcut pentru coaiele regizorale, a avut buget să-și pună și-n cap. Mi-a plăcut pentru că-s nostalgică, pentru că mi-am amintit de cazurile actorilor care s-au rătăcit la apariția sonorului și pentru că nimeni nu face sex în filmul ăsta. Nici nu se pupă, parcă.

 

Continuarea aici 

HugsLovePeace
>.< 

Anunțuri

The time is now…

Terapie-n ploaie. Aproape de miezul nopții. N-am pierdut niciun pantof, teneșii sunt inundați pe alocuri. Caleașca mea de vis e doar un simplu mers pe jos. Și asta pentru că autobuzul n-a mai vrut să vină.

Mergem pe aleile pentru bicicliști. Un rătăcit aleargă și respiră scoțând niște sunete ciudate. Ah, e unatcist… Și deși în mine galopează o stare de tristețe amăruie amestecată cu niscaiva teamă, dar și un dulce fluture al tânjelii, prefer să tac. Mă supăr pe mine, pe dezechilibrul meu emoțional, pe golul pe care cândva-l iubeam.

Plouă mărunt.

Începe confesiunea la lumină de stâlp obosit. Ca să concluzionez că nici eu nu știu ce vreau, dar că de întors nu mă întorc pentru că dezamăgirea este încă pregnantă în gât și uitarea nu s-a așezat pe pulsațiile cordului.

De mers înainte aș merge cu elan, dar n-ar fi drept, coordonatele de zbor sunt cât mai departe. De stat pe loc n-am cum că nu mi-e firea.

De căutat în altă parte, am obosit să tot scormonesc suflete și să-mi dau seama că-s pe jumătate moarte sau îngropate-n trecuturi. Sau că-s întunecate și posedate de zvâcniri amenințătoare, de angoase, de mărturisiri necântate cuiva la timp. Și nu am puteri tămăduitoare. Și nici nu pot să mă lupt cu demonii altora. Și nici nu vreau. Fiecare cu propria negură și orbecăială.

Am ajuns acasă semi-udă. M-am întins în patul meu iubit. Și mi-a plăcut singurătatea. E autostrada mea privată, cu răsăritul pe geana dreaptă, cu muzica șoptită pe clavicula nerăbădătoare, cu lumina-n zâmbet. E drumul meu pe care refuz să-l împart…

Într-o altă viață lucrurile se vor întâmpla altfel.

hugslovepeace
>.<

sursa foto: burnasone.tumblr.com


Ne vedem la NEXT!

Nu dați banii pe prostii, veniți la filme!
Unul dintre cele mai interesante festivaluri de film de pe la noi isi deschide portile saptamana viitoare.
Eu zic sa ma credeti pe cuvant si sa nu-l ratati!
Pen’ca am avut onoarea sa vaz cateva dintre filmele selectionate, va zic cu degetul pe rosu ca e pacat sa nu veniti.

În perioada 6-10 aprilie 2011 la cinema Scala, Elvira Popescu și Mansarda Cărturești are loc a cincea ediție a festivalului. Secțiuni interesante, pe lângă competiția cea de toate zilele, scurtmetraje de la Oscar, filme necenzurate pentru cei care nu au inhibiții, filme pentru copii sau pentru prieteni…

Pentru că-s un om norocos eu o să fiu acolo mai tot timpul. Ba chiar intenționez să-mi deplasez fiinta și la câteva seminarii. Deci, care vii la Next, da-mi de veste sa-ti dau o imbratisare reala. Ne-am inteles? Si poate prindem si-o cafea in pauze.

Mai multe info acilea.

HugsLovePeace
>.<


noapte albă

Am avut o noapte aproape albă. Mai era puţin şi prindeam răsăritul printre betoane. Nu-mi amintesc de niciun răsărit anume din Bucureşti. Probabil că nu m-a fascinat niciunul până acum.

Am noroc că nu mă mai doare umărul. Înseamnă că o să fie o zi mai bună decât cea de ieri.

Am visat multe năzbâtii. Poate de aia m-am şi trezit zâmbind stupid. Şi cu chef nebun de mic dejun copios, cafea şi dezmierdări.

Noaptea cu bicla este superb. Am şi un fel de far ataşat. Când e pustiu e perfect. Când urlă taximetriştii şi beţivii (tot mai mulţi, se pare) capitalei parcă nu mai e aşa fun. Sper ca Rocco să mă ajute să fac picioare frumoase.

Detox day sucks pentru că am mereu un gol în stomac. Detox: legume şi fructe şi ceaiuri toată ziua. Şi ieri a fost o zi lungă… în curând o să ajung să urăsc nectarinele.

Avem o sărbătorită. Şi azi şi mâine aceeaşi gagică. E o norocoasă.

La mulţi ani, Copile!

Sorela mia a luat locul 31 din 45. Ceea ce e bine la nivelul la care s-a dezvoltat dansul hip hop în România. E bine că sunt acolo şi că au primit o importantă şi esenţială lecţie de viaţă: în America nu umblă câini cu covrigi şi nici Brad Pitt în curul gol.

Cam atât cu raportul vieţii mele din ultimele ore. Probabil că voi sunteţi pe la mări, prin Croaţii sau dormiţi după o noapte mai albă ca a mea. Atunci să vă distraţi!!!

>.<


din urbe

Întotdeauna am apreciat maxim oamenii care ştiu să se relaxeze.
Bulevardul Dacia. Liceul Virgil Madgearu. Staţia 133 pe la unu jumate după masa.

Sîmbătă frumoasă,


constatări din urbe

Pe Motoare la ora trei e ca o dimineaţă în Vamă.
Singura diferenţă e că pe Motoare nu e mare… dar poţi jura ca simţi briza. Da Mera, briză am zis! Şi da, ştiu că trebe să fie o apă în jur, dar mizez pe fîntîna de la Inter.

Iată:

La capitolul reclame stăm prost rău de tot. Clientul e considerat tîmpit. În schimb, îmi plac culorile din numele supermarketului. Nu am intrat niciodată. Nu sunt curioasă, chiar de l-au pus pe toate drumurile.

no comment!

Pe Magheru s-au deschis terăsuţe. Sunt făinuţe, dar nu aş sta acolo nici bătută. Noxe cu cafea, not my type.

La miniprix nu o să fie niciodată liber. Niciodată! Însă poţi învăţa cum să te strecori mai bine. M-am întrebat dacă acolo s-au bătut vreodată femei pentru un articol vestimentar. Se prea poate.

Am primit un maiou supeeeeer. Alb. De vis! Şi încă două chestii bonus, pe datorie adică. Somebody loves me.

Mera e miştoacă!  Am zis!

>.<


film film film!!!

Diseară de la 21:00 mă găsiţi la TNB la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte. Abia aştept! Super scurt metraje de la marile Festivaluri de Film. Pe cîteva le-am bifat deja, dar majoritatea… iei!

Sper să aibă sonorizare bună şi mai sper ca oamenii care vin să iubească filmul şi  nu ideea de a fi prezent la un festival doar de dragul socializării.

Preţ bilet: 25 lei

21:00 Filme Open UP:
Cum trece timpul/ Comme le temps passe – Franta, 2009, r. Cathy Verney
La 30 si ceva de ani, parizianul Baptiste, impreuna cu sotia, viziteaza un cuplu de prieteni cu care nu s-au vazut de multi ani. Prilej de trecere in revista a amintirilor, dar si a alegerilor de viata foarte diferite. Filmul a castigat premiul publicului la Clermont-Ferrand, cel mai prestigios festival de scurtmetraje din lume.
Nunta lui Oli – Romania, 2009, r. Tudor Jurgiu
In bucataria lui din București, Dorel se pregatește pentru ce pare a fi o petrecere. De fapt, este vorba de nunta fiului sau, care are loc in SUA. Cum e sa fii invitat la nunta prin webcam?
Logorama – Franta, 2009, r. Hervé de Crecy , H5, François Alaux , Ludovic Houplain
Curse de masini printre animale salbatice si o teribila si complicata criza a ostaticilor… Animatie castigatoare la Oscar.

22:30 Filme Warm UP:
Incident la o banca / Händelse vid bank – Suedia, 2010, r. Ruben Östlund
O reconstructie detaliata si foarte amuzanta a unui fals jaf armat la banca. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj.
Frumoasa din Padurea Adormita a bunicii /Granny O’Grimm’s Sleeping Beauty – Irlanda, 2008, r. Nicky Phelan
Bunica povesteste „Frumosa din Padurea Adormita” din perspectiva zanei batrane, pe care n-a invitat-o nimeni la botez. O face oare din razbunare? Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Muzica in sange – Romania, 2010, r. Alexandru Mavrodineanu
O auditie la un faimos producator de manele; tatal si fiul sunt aproape de visul lor. Lucrurile nu merg insa asa cum se asteptau, dar, uneori, fericirea vine de unde nu te astepti. Cu Andi Vasluianu si Dorotheea Petre. Nominalizat la Clermont-Ferrand 2010.
Wallace&Gromit: A Matter of Loaf and Death – Marea Britanie, 2008, r. Nick Park
Mica afacere a lui Wallace si Gromit e in pericol atunci cand un ucigas misterios ameninta toate brutariile din oras. Animatie castigatoare la Premiile BAFTA.

23:50 Filme Winners UP:
Noii Locatari /The New Tenents – SUA/Danemarca, 2009, r. Joachim Back
Un vecin indiscret, un traficant de droguri ce-ti ingheata sangele in vene si un sot ce flutura o arma. Noul lor apartament isi dezvaluie o istorie terifianta intr-un film amuzant, romantic, dar si inspaimantator. Castigator la Oscar, sectiunea fictiune.
Mic dejun la Paris/ French Roast – Franta, 2008, r. Fabrice O. Joubert
Un om de afaceri isi savureaza cafeaua intr-o cafenea pariziana si descopera ca i-a disparut portofelul. Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Derby – Romania, 2010, r. Paul Negoescu
Intr-o seara, Mircea isi aude fiica de 15 ani facand sex cu prietenul ei in camera alaturata.
Film nominalizat la Festivalul de la Berlin.
In loc de Abracadabra/ Instead of Abracadabra – Suedia, 2009, r. Patrik Eklund
Tomas e cam batran pentru a locui cu parintii, dar visul sau de a deveni magician nu-i da alta sansa. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.

01:10 Filme invitate: TIFF 2010, sectiunea Umbre

02:00 Filme Cheer UP:
Hayerida (The Descent) – Israel, 2009, r. Shai Miedzinski
O familie cauta o piatra. O piatra ce ar putea deveni piatra funerara a fiului lor. Cautarea se transforma intr-o aventura. Castigator al Ursului de Argint.
Doamna si Coasa/ The Lady and the Reaper – Spania, 2009, r. Javier Recio Gracia
O doamna batrana si simpatica isi astepta moartea pentru a-l reintalni pe sotul pierdut. Dar, cand vine vremea, un doctor arogant tine sa-i salveze viata cu orice pret. Animatie nominalizata la Oscar.
Colivia – Romania/Olanda, 2009, r. Adrian Sitaru
Cina. Mama si tata mananca, in timp ce fiul isi face aparitia cu un porumbel ranit in brate. Va gasi baiatul intelegere la ai lui? Filmul a castigat premiul DAAD Short Film Prize la Berlin.
Pestisorul de Aur/ Miracle Fish – Australia, 2009, r. Luke Doolan
La aniversarea celor 8 ani, Joe isi doreste ca toti oamenii din lume sa dispara. E posibil ca visul lui sa fi devenit realitate? Fictiune nominalizata la Oscar.

03:30 Filme invitate: Best of Anim’est 2009

04:30 Filme Waking UP:
Septembrie/ September – Marea Britanie, 2008, r. Stewart le Maréchal, Esther May Campbell
Intr-un colt uitat de lume, Marvin are o viata trista. Aparitia unui adolescent extraordinar ii schimba insa complet viata. Castigator BAFTA.
Usa/ The Door – Irlanda/Ucraina, 2008, r. Juanita Wilson
Un barbat si familia sa au de-a face cu teribilele urmari ale dezastrului de la Chernobyl. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.
Venus si eu / Venus vs Me – Belgia, 2009, r. Nathalie Teirlinck
Marie are 12 ani, dar inca nu se poate desprinde de copilarie. Cand mama i-l prezinta pe noul sau iubit, fata incearca cu disperare s-o recastige numai pentru ea. Scurtmetrajul a obtinut premiul Academiei Europene de Film.

Mulţumesc pentru cele aproape 400 de voturi. AMR 6 zile. WE CAN DO IT!


street delivery

Nu am ratat prima zi din ediţia cu numărul cinci a evenimentului Street Delivery. Recunosc că nu m-a dat pe spate, dar e un mare pas înainte în evoluţia noastră ca cetăţeni ai unei capitale europene. A fost interesant, însă doar m-am fîţîit cu aparatul de colo-colo, nu m-am implicat în nicio activitate. Mîine Puştiu merge la cursurile de chitară iar eu sigur voi sta desculţă-n iarbă.

Am zărit şi două vedete, una dintre ele mi-e tare-tare dragă: Alexandrina Hristov.

Mi-era dor să fac fotografii. Era să-mi iau şi bătaie de la un peşte că i-am pozat prostituata în plină zi pe Maria Rosetti. Poliţia la 30 de metri distanţă. Am dat o raită şi-n Cişmigiu, dar m-au mîncat gîzele plus nu ştiu ce meci la Campionatul Mondial.

Am vîndut două produse din DULAP. Sunt foarte mîndră.

Poate de data asta o să cîştig şi eu ceva. O excursie. Oriunde… Asa că vot, vot, vot!!!

Mîine am un examen. Da, e sîmbătă, dar nu şi pentru mine.


se întîmplă lucruri

Aşa am eu obiceiul. Să mă rup de tot şi să mă trezesc deodată într-o febrilă nevoie de a fi în ton cu evenimentele, cu lumea, cu tot ce se petrece în jurul meu.

Aşa aflu că începe Street Delivery şi aş vrea să dau o tură. Mai ales că am fost prezentă la celelalte două ediţii.

Lady Gaga a lansat un nou clip, Alejandro. După cum am spus la Fulgerica, îmi place că e nonconformistă şi că nu e în trend: două gagici dînd din fund lîngă o maşină. Se pare că e pasionată de scurt-metraje, asemeni lui Michael Jacson şi că deja face artă, ultimul clip părînd expresionist. Melodia nu mă dă pe spate şi observ că e la moda spaniola în piese. Rihanna cu Te amo, Gaga cu Alejandro şi Fernando. Pfff, spiritul latin a curpins America!

La Noul Cinematograf al Regizorului Romîn vin filme de la TIFF. Asta e de bine. Şi a început Bookfestul unde doi bloggeri de-ai mei lansează cîte ceva: Urechile Pisicii Olga de Oana şi Noaptea pisicilor lungi de Sorin.

Nuţu a ieşit din puşcărie şi s-a suit pe un cal. S-a făcut de rîs, dar ce contează, e liber ca pasărea… cerului. Bănuiesc că e vorba de Nuţu Cămătarul. Am văzut şi eu un filmuleţ.

Facebook-ul vuieşte de invitaţii la tot felul de party-uri şi evenimente culturale, iar eu sunt în sesiune şi colac peste pupăză sunt şi săracă lipită, nu-mi rămîne decît să sper într-un miracol  şi să cîştig o excursie aici.

Am pus haine-n dulap. Si mai urmeaza.

PS apropo trimite newslettere. sesizati si voi?


răutăţi gratuite şi oamenii

Cînd am filmat pe bloc locatarii (unii) s-au revoltat şi m-au dat afară cu urlete şi înjurături. Vecinul meu, Nenea Nicu, care este şi preşedintele blocului mi-a aprobat filmarea. Locatarii i-au sărit în cap, ba au început să acuze că ar fi primit mită de la mine să mă lase să filmez. Omul acesta mă cunoaşte de la 2 ani şi suntem prieteni de familie. Cît de idiot de trebuie să fii să faci astfel de acuzaţii false?

Am încercat să le explic cine sunt  şi ce vreau. Vreme de 20 de ani am locuit acolo în acel bloc împuţit, plini de oameni bîrfitori şi răi, plini de administratori binevoitori care şi-au făcut case şi conturi în bănci de pe urma plătitorilor de întreţinere, plini de ochi pe vizor la orice zgomot şi plin de jeg şi manele. N-a contat atunci. Eram acasă.

Am încercat să le explic cu calm şi diplomaţie că sunt studentă şi că ăsta e examenul meu. Că nu am venit să le dărîm blocului şi nici să joc sîrbe pe terasa lor, ci că sunt din nou studentă şi acesta este un proiect, că am aprobare de la Minister. N-a contat! Eu nu trebuia să fiu acolo! De ce nu m-am dus dracu în altă parte? Chiar dacă acolo e acasă.

Maică-mea plînge. Vecinul meu are locatarii pe cap. De fapt nu e vorba de mine. E vorba de oamenii care au furat o groază de bani din întreţinere şi fonduri de rulment. Locatarii sunt în proces. Nimeni nu a returnat niciun ban. Mama plăteşte furturile altora. E la zi cu întreţinerea. Nu am avut niciodată probleme cu niciun vecin. Nu am jignit niciodată pe nimeni. Nu am bîrfit, nu ne-a păsat. Acum, cînd am avut nevoie am fost tratată cu răutate şi omul care m-a ajutat este acuzat pentru că vrea să schimbe situaţia pentru că e corect.

Oamenii nu au vrut să înţeleagă adevărul. Efectul de turmă s-a instaurat imediat. Ce să vorbeşti? Poate cu o portavoce să te faci înţeles peste urletele vecinilor cărora oricîte explicaţii le-aş fi oferit tot nu voiau să înţeleagă că trăm în Romînia şi nimeni nu-mi dă o mînă de ajutor şi că sunt acolo pentru că nu am avut unde să merg în altă parte.

Oamenii sunt răi. Nu le pasă de absolut nimic. Nu au urechi să audă. Cel mai uşor este să jigneşti, răneşti, acuzi un om. Cu sînge rece şi cu lipsa de respect.

Mă gîndeam că dacă eram în altă ţară unde oamenii ştiu ce e ăla respectul şi ştiu ce e aia o facultate de film, ce e aia artă şi ce înseamnă să fii student lucrurile ar fi stat altfel. Dar din păcate se întîmplă aici. În ţărişoara asta secată de netrebnici. Şi cel mai rău este că e aproape imposibil de schimbat şi că trebuie să ne adaptăm sistemului şi prostiei pentru a supravieţui.