Tag Archives: bunica

Le fabuleux blog d’Evergreen

Îi gier la Moldova. Ningi. Plouă. Glod. A mai murit o babă-n sat. Se pune de un priveghi. Gânsacul mă aleargă prin ogradă, deci merg însoțită de un par. Atmosfera pare dezolantă, dar eu respir totul cu lăcomie.
E aproape pustiu. Casele cândva pline sunt aproape în paragină, gardurile se sprijină putrezite unele de altele.
Se aude un radio (antena satelor) dintr-o casă vecină. Din fiecare acoperiș se prelinge câte o dâră de fum. Bunica face poalen-n brâu și clătite și borș. Ne povestește cu drag din viață. Noi stăm îngrămădite la gura sobei. Noaptea ne uităm la filme. Lemnul trosnește în foc. Gerul bate la fereștri. Nici un câine să nu-l dai… umblu desculță prin zăpadă și mă cutremur de atâta viață…

Iubitul meu din frageda copilărie-adolescență este tată de fată. Câtă emoție… M-a întrebat mamă-sa (ex socrela cum s-ar zice) dacă m-am măritat?!? Am râs ca o nebună, ca o sociopată. Apoi m-a întrebat câți ani am și-am vârât nasul adânc în fular. A zis că mai am timp. Eu am aprobat-o cu mișcări din cap.

Am renunțat la nicotină de cinci zile. Am plusat și fărăalcool, drept dovadă am mâncat fără oprire (adicătelea am anulat cu nesimțire săptămânile de sport), am împletit un fular lung de peste un metru jumate (dăruit Sorelinei) și am trândăvit. Nu militez pentru renunțarea la tutun, e al dracului de greu să te lași. Încă nu am visat că fumez… dar timpul nu e pierdut.

Back to virtual life…
Ah, mi-a crescut ranku în mine când am văzut că-s pe 159 în clasamentul zelist. Fuck me, I’m famous! Știu că e pe termen scurt, dar asta nu înseamnă că nu mă pot bucura sincer de această ascensiune filminantă și de gloria care-mi apasă umerii. Gata, îmi cobor nasul din pod…

HugsLovePeace
>.<


Cele mai importante trei femei din viaţa mea (I)

Am trei femei pe care le ador şi pentru care aş merge pînă-n iad şi apoi pînă peste orizonturi, pentru care mi-aş scoate inima din piept şi aş da-o fără regret, pentru care nu există suficiente cuvinte menite să fie aşternute aici.

Prima este bunica mea. Bunică despre care am tot vorbit. Bunica mea este Vitoria Lipan înzecit.

Mamă a cinci copii, dar prima fată a plecat repede de lîngă ea. Soţie credincioasă care şi-a condus soţul pe ultimul drum acum mai bine de zece ani. Bunică cu poale-n brîu şi poveşti pînă noapte tîrziu, severă şi totuşi plină de dragoste a şapte nepoţi. Străbunică plină de energie a cinci mogîldeţe.

Bunica mea a simţit războiul pe pielea ei. În timpane i-au şuierat gloanţele şi pragul i-a fost trecut de soldaţi ruşi violenţi. Sub ochii ei tatăl său a fost bătut pînă la un pas de moarte. Bunica mea, o femeie tradiţionalistă mi-a zis să-mi urmez fericirea şi să nu plec urechea la convenţiile sociale. Are cele mai potrivite cuvinte în cele mai grele momente. Bunica mea miroase a salcîm de toamnă tîrzie şi a fîn proaspăt cosit. Miroase a trifoi cu patru foi, a grădină de legume, a puişori aurii şi a clătite uriaşe. Bunica mea învîrte mămăliga pe plită ca nimeni alta şi face un borş moldovenesc demn de cartea recordurilor. Bătrîna şi iubita mea bunică şi-a îngropat toţi fraţii şi uneori se dă bătută în faţa vieţii. Boala, singurătatea, strigătul pămîntului muncit cu greu, dorul, tristeţea o doboară cîteodată. Se îmbărbătează singură cu gîndul la noi. Alinarea ei.

Cînd îi aud vocea e ca şi valul mării care se sparge lin de ţărmul umed. Bunica mea este o femeie extraordinară, un dar divin, un exemplu de curaj şi putere, o femeie care cu simple doua mîini poate crea universuri şi zîmbete.