Tag Archives: cadou

ruj roşu pe buze crăpate

cineva se bucură de lumină…

am reintrat într-un ritm. nasul meu roşu (devenit personaj) şi cu mine ne bucurăm de vremea asta frumoasă.

am trecut prin peripeţii, dar nu vreau să-mi lezez starea. oamenii sunt sălbatici.
o stare ciudată de plăcere cu niscaiva dezamăgire şi un gol în stomac. un gol mai mic.

văd ştirile de la mare şi mă ia un dor de-mi vine să mă încalţ şi s-o iau la goană. schimb canalul. visam la ceva în aer. nu ştiu ce visam. nu ştiu ce fac de ziua mea şi unde merg. e primul an în care am lăsat-o în plata Puştiului sau a prietenilor. şi parcă acum. în ceasul doişpe. aş fi vrut altceva. cine să mai înţeleagă? nu contează. ştiţi? parcă aş vrea să fug undeva şi să mă ascund. nu de teamă. nu ştiu de ce…

am început să primesc cadourile. ar trebui să bifez în wishlist. am cea mai frumoasă rochie albă şi cele mai frumoase sandale, iar cireaşa de pe tort este… (drums) geaca de piele care de fapt sunt două. indecişi.

şi Miha s-a grăbit. a fost prima!

mulţumescpentruurărişipentrucadourişipentrutot.

miercuri plec la Timishort. Timişoara, vin! stau pînă duminică aşa că poate ne vedem la un fresh.


dragelor…

PHENOMENAL WOMAN
by Maya Angelou

Pretty women wonder where my secret lies
I’m not cute or built to suit a fashion model’s size
But when I start to tell them
They think I’m telling lies.
I say,
It’s in the reach of my arms
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

I walk into a room
Just as cool as you please,
And to a man,
The fellows stand or
Fall down on their knees.
Then they swarm around me,
A hive of honey bees.
I say,
It’s the fire in my eyes
And the flash of my teeth,
The swing of my waist,
And the joy in my feet.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Men themselves have wondered
What they see in me.
They try so much
But they can’t touch
My inner mystery.
When I try to show them,
They say they still can’t see.
I say
It’s in the arch of my back,
The sun of my smile,
The ride of my breasts,
The grace of my style.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Now you understand
Just why my head’s not bowed.
I don’t shout or jump about
Or have to talk real loud.
When you see me passing
It ought to make you proud.
I say,
It’s in the click of my heels,
The bend of my hair,
The palm of my hand,
The need of my care,
‘Cause I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Cu tot dragul pentru toate femeile fenomenale din blogosferă începînd cu doamnele din blogroll şi continunînd la infinit.

Dau şi eu un dar şi poate pornim o lepşă. O poezie dedicată femeilor din blogosferă şi o fotografie cu voi (sau părţi din voi) unde sunteţi fenomenale.

Ce ziceţi? Îi dăm drumul?

Umma, Tuvia, Tomata, Shmeny, Rusoaica, Raluca, Rainy, Raggio, Puştoaica, Puck, Provinciala, Pinguina, Olivia, Nonentity, Noaptea Iguanei, Lady, Meea, Maria, Lumea în dungi, Somonica, Lolita, Iren, Greenu, Ionouka, Hanna, Foodfor, Elza, Did, Dana, Azul, Angela, Alma, Almanahe, Pifuneata, Liana cu dorul de mare, Gladiola, Alisim, Bia, Emily, Desculta şi tuturor doamnelor şi domnişoarelor care-mi trec pragul.

Îmi cer scuze că nu am scris pe toată lumea, dar mai am nişte teme de făcut.


it’s about panic attack (timp)

In timp inveti – J L Borges

„Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ‘ maine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata …
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul…”

mi-am propus să întîmpin iarna zîmbind. şi-mi iese. am inima deschisă. nu mai vreau să regret ce-aş putea să trăiesc. mă bucur de condiţia mea, de mine, de lumea care ar fi la fel fără mine şi totuşi schimbată cu mine. adulmec vînt. adio mare. ţie mă dau la vară. adio criză. bună post trupesc, spiritual, intelectual. şi timpul mi-e prieten…

mi-e dor de did.