Tag Archives: caleidoscop

Caleidoscop emoțional

Am avut și eu un caleidoscop. Era roșu. Îl puneam în lumină și-l învârteam până mă lua bâțu’. Apoi am trecut la un televizoraș în miniatură. Verde. Te uitai printr-o găurică și vedeai imagini semi porno cu domni și doamne din trecut. Nu puteam determina perioada. Am avut și diapozitiv. M-am uitat de atâtea ori că am rupt și filmele și am stricat și mașinăria. Făceam umbre pe pereți și-mi imaginam diverse. Trăiam cu impresia că am ce să spun lumii. Mă prefăceam că prezint nu știu ce emisiuni ca să pot învăța la istorie. Și mă uitam la reflexia din șifonier și eram mândră de mine. Apoi mi-am dorit să fiu Tom Cat și să stau într-un tomberon pentru că viața mea era de căcat și viața lui era mai mișto. Nu știu de ce-mi doresc atât să trăiesc în papucii altcuiva. Ahm, sunt omul care se minte cel mai mult ca să poată supraviețui. Ahm, cât patetism.

Acum, când am șansa să spun ceva lumii, ceva din mine sau despre mine, sufăr de blocaj creativo-emoțional. Sunt blank. Am mii și miliarde de idei cât o constelație și toate-mi par bune și de dat mai departe. Până mă apuc să le așez pe foaie. Mizerii. Selecția curului! Nu am trăit nimic. Nu am nimic de spus. Caut cavernă cu wireless. Pe perioadă nedeterminată.

Azi am revăzut o secvență din mândrie și prejudecată. Nu-mi mai amintesc filmul, doar rochia Kierei acolo în bibliotecă. Aia verde. În fine și în secvența aia se făcea că ea ieșise să ia o gură de aer când se crăpa de ziuă, iar el venea pe un câmp perfect în întâmpinarea ei. La ea se întâmpla asta, fizic, da… prin mintea regizorului, da… pus cu mâna din scenariu, dar la ea se întâmpla! La mine nu! Io dacă ies la șase dimineața pe ștrase nu vine niciun prinț, nicio căruță și nici Vasile de la dugheana din colț. Voi fi eu și maidanezii și nemernica de durere de cap, pesemne. Nu vin nici dacă-i chem. Oamenii normali dorm la șase.

Alexa zice că am contactat virusul heliobacter nu știu cum la stomac. Și că dacă nu merg la medic fac cancer. Io [i zic că mă duc, ce dracu. Dar ăia o să mă pună să fac endoscopie și mi-e frică. Mai bine să-mi ia sânge.  După care îmi zice că mnah, e nasol când ești singur, dar e nasol și când ești în relație, că de fapt totul se rezumă la cineva care să te țină în brațe. Că până la urmă tot singur ești. La care io zic, mnah, să mă țină dracu cineva în brațe că o iau la vale… apoi râdem pentru că vorbim murdar despre amor.

*** oamenii se mint când spun că dorm împreună. pentru că somnul îi desparte. îi separă. deci nu-s împreună, ci separat. sunt două trupuri deconectate care se înghiontesc sau se ceartă pe-o bucată de pătură. și nici măcar nu-s conștiente… ele, trupurile…

Am o viziune cam pesimistă asupra vieții. Tind să mă fofilez de la teme și să mă întind aci pe blog. Îmi vine a fuma în dracii ăia mari, dar în continuare am o greață care mă scoate din sărite. Da, am luat metroclopramid. O fi greață de viață. Ah, nu. Prințesa tragediei doarme, e doar o gastrită nemernică. Ticăloasa! Acum în prag de sesiune și-a găsit!

HugsLovePeace
>.<

 

Foto