Juan Jose Campanella m-a cucerit! Ricardo Darin a ajuns în fruntea actorilor preferaţi, iar Soledad Vilamil mi-a frînt inima cu un gest memorabil din filmul „The secret in their eyes„. Aşa tare m-a marcat că am mai luat trei filme ale lui Campanella pe care intenţionez să le văd în zilele următoare.
Povestea unei crime devine roman şi obsesie pentru Esposito, comisarul care a investigat-o cu 25 de ani în urmă. Nu, nu e un film poliţist, ci un film construit fermecător bazat pe conştiinţă, pe frînturi şi amintiri, dar şi pe o poveste de dragoste care apare (aproape) numai în filme.
Nu-mi place să povestesc filme pentru că mi-e teamă că nu reuşesc să transmit esenţa şi s-ar putea ca din cauza mea să se piardă un spectator. Nu mă pricep aşa bine la cuvinte încît să explic o stare trăită. O durere care-mi apasă pieptul, regret şi dor, dar şi starea aceea de plîns, dar fără lacrimi şi jale. Un plîns tăcut transformat în bucurie.
Camera se mişcă atît de lin de parcă valsez cu personajele. Şi încadraturile strînse parcă-ţi îndeasă noduri în gît. Şi ochii personajelor, ochii lor bîntuie pînă la final. Amorse spre translucid care învăluie bucăţi de personaj în mister. Ah, mi-a plăcut tot! Pînă şi nuanţele care scaldă imaginea şi efectul moralizator… rămîi doar cu amintirile aşa că păstrează-le pe cele frumoase.
Dacă nu te-am convis aşa, poate faptul că a luat Oscarul pentru cel mai bun film străin te poate determina să-l cauţi.
Foto: imdb.com
Filmul meu de regie poate fi văzut aici. Mulţumesc pentru toate cuvintele primite fie pe mess, fie pe blog, telefon sau face to face.
Am strîns peste 500 de voturi şi vă mulţumesc mult şi pentru asta. Concursul continuă pînă pe 25 iunie. Dacă intru în primii 25 la punctaj va avea loc o tragere la sorţi. Nu-s norocoasă din fire, dar poate Universul complotează în favoarea mea şi reuşesc.
Evergreen 