Tag Archives: casatorie

pentru prima dată

am purtat o semidiscuţie serioasă cu Puştiu. despre căsătorie. despre cererea în… despre viitorul nostru împreună sub acelaşi acoperiş, oficial al nostru. şi eu nu am făcut mişto de el. şi nici el nu s-a mai crispat.

era în treacăt. mi-a plăcut să mă gîndesc la asta în mod serios. adică să o văd ca pe o posibilitate de a proiecta viitorul nostru împreună. mi-a plăcut pentru că m-am prins că are nişte planuri. mustăceşte.

şi azi mă gîndesc matur şi femeiesc la noi doi peste ani legaţi cu două şaibe argintii şi o hîrtie roz, parcă. aşa că dacă mă mai las convinsă de gîndul ăsta într-un an, doi (maximum 3) o să port rochia aia superbă. o ştiu deja.

am văzut the hurt locker şi o să-i fac review în revista film menu, revista facultăţii. uuuh! mă implic în proiecte.

mă bag la un film. un film care nu o să fie despre căsătorie.

hugs! să aveţi weekend minunat, chiar dacă afară-i friguţ şi plouă.


my best friend got married

Vineri prietena mea cea mai bună a zis „da!!!”. Am avut un miliard de emoţii, mai rău decît mirii, mi-au tremurat genunchii, am lăcrimat pe repede înainte şi am zis da o dată cu ei.

La 11 jumate eram la primărie. Eu cu camera să surprind toooot ce se petrece pe chipurile lor, Puştiu cu aparatul pentru imortalizare veşnică, George cu aparatul – din aceleaşi motive şi chiar şi mireasa poza haotic.

Am fost 5 oameni cu tot cu viitorii soţi, dar am făcut un tămbălău cît o sută. Pod de flori, orez brun, banner cu proaspăt căsătoriţi legat cu cîteva cutii de bere  şi cola, chiuituri şi rîsete, aruncare buchet de cîteva ori şi tot aşa.

E ciudat. Durează extrem de puţin întreg procesul. Nu am avut timp nici să plîng şi nici să rîd. Mai mult au durat pozele artistice decît discuţia cu da, nu, poate. Tăntica cu drapelul pe umăr era extrem de plictisită şi vorbea automatizat ca un roboţel băgat în priză.

Ei au fost cei mai frumoşi. Ralu purta o rochie superbă şi Mihai foarte-foarte classy la costum. Ce să mai? S-au căsătorit şi le doresc toată fericirea din lume.

Am avut o zi grozavă. După cununie am fost la masă, apoi la mall ca malliştii cu fiţe să vedem avatar şi seara într-un pub unde ne-am super distrat şi unde am dansat frenetic cîteva ore bune. Normal că s-a iscat o luptă femeie vs bărbat în ritm de dans, dar pînă la urmă am concluzionat că nu putem trăi ca specii separate. Şi, ne-am împăcat.


să nu rîdeţi de mine

Dar de ceva vreme mă gîndesc la căsătorie. Şi nu la cheful şi băuta de la nuntă, ci la ideea de împreunăpeviaţă. Şi mi-e frică de mor de chestia asta.  Pentru că pînă de curînd nu credeam că-s făcută pentru jurăminte pe care să le şi împlinesc.

premiutoamnaE prima oară cînd trăiesc o asemenea siguranţă, cînd ştiu, cînd simt, cînd am încredere în mine că n-o să fug mîncînd pămîntul. E anormal pentru mine să nu fiu instabilă. E anormal să treacă doi ani şi eu să rămîn aici, dependentă, îndrăgostită pînă la disperare… de acelaşi om.

Puştiu rîde. El a zis de la început că aşa va fi. Că noi doi ne vom căsători şi vom întemeia o familie mişto, că io o să fiu a lui şi că o să-i scot peri albi cu obsesiile şi maniile mele. Credeam că doar rîde.

O fi de la toamnă? O fi de la iubire nebună? O fi de la vîrstă? Să nu rîdeţi de mine, dar eu o să mă îmbrac în Julieta la cununia civilă. Cînd o fi asta…

De mîine studenta la regie apucă frîiele. Le strînge cu putere.

Bia, mulţumesc pentru premiu. Îmi plac aşa tare surprizele. Şi mai mult decît atît că vin de la oameni pe care nu-i aştept. E aşa fain să ştiu că sunt citită… nu e vorba că mă simt flatată sau gîdilată în orgoliu, doar că mă bucur ori de cîte ori citesc comentariile, fie ele şi zîmbete.

Am rîs la asta de la Cabral. Şi mi-am amintit de what what in the butt.

Abia azi am reuşit să văz clipul celor de la Rammstein – Pussy. Şi omii spun lucrurilor pe nume. Tu ai o pi..ă, eu am o p..ă, şi care-i problema? să ne-o tragem repede.


vă pup, na!

Sunt momente cînd simt că nu mă descurc şi mă rătăcesc şi pînă la baie. De citit nu am mai citit literatură, ci cărţi de specialitate pe care le-am uitat prin diverse genţi. Mda, nu-s deloc ordonată zilele astea şi mi-e şi urît să mă ordonez. Parcă-s mai graţioască cînd calc în străchini.

Nu pregătesc nicio nuntă. E funny cînd mă gîndesc la asta, dar nu se va întîmpla în următorii ani. Io l-am cerut pe Puştiu de soţ numai de cununie să ne luăm o casă cu grădină, dar nah! Lasă casa, lasă masa… noi să fim sănătoşi. Viaţa nu e ca în filme… mai multe aici. Uite-aşa că m-am supărat eu pe lume.

Am drumuri de făcut. De dimineaţă şi amiază. Nu se întrezăreşte niciun drum la cîrciumă la bere, uffa!

46895692066_GAURA-NEAGRACred că Universul m-a pierdut la cărţi sau m-a uitat cu desăvîrşire. Zenul nu mai vine. Şi mi-e dor de tine. Rime ieftine.

Aseară, pe cînd aşteptam să vie omul la casa lui, am văzut 5 minute din emisiunea lui Dan Bursuc. El caută tineri manelişti care să ne rupă timpanele şi buricele.  Lele, băiatul ăla tare drăguţel (chiar frumos) habar nu are să lege două fraze corecte. Şi nici fraţii floacă de (h)aur. Mai era şi minunea de Axinte care-şi dădea cu părerea lui de expert. Domnule Bursuc îmi doresc ca dvs dimpreună cu juriul de manelişti internaţionali şi casa dvs de producţie să puneţi la dispoziţia tinerelor talente şi cursuri de limba şi literatura romînă, cursuri de estetică (şi nu cea a urîtului), cursuri de dicţie poate scăpaţi de h-ul ăla inutil şi normal, cursuri de dans… de societate.

M-am uitat la viitorii manelişti ai ţării care-l vedeau Dumnezeu pe Bursucşi care şi-au proiectat idealuri din copii ăia făcuţi vedete. Şi mi s-a umplut inima de mîndrie. Ce ţară, domne! Ce ţară minunantă! Vreau şi eu! Vreau şi eu să cînt manele pe o mie de heuro pe seară. Da!

Am adormit la 4 jumate in ză morning. Sunt chiaună. Mişun ca o furnică tîmpită.

Sora mea spune: donaţi!

Am o leapşă de la Tomatina şi promit că mîine o fac!


back to basics

Zilele astea se nasc cele mai frumoase poveşti. Cadrul este perfect:  nopţi călduroase cu aromă de tei, ceasuri tîrzii petrecute prin baruri, pe bulevarde obscure, pe străzi tăcute. Se mai simte pe ici pe colo şi iasomia plecată pe asfaltul încins. Şi atingerile sunt altfel. Cu fiori de gheaţă în buricele degetelor. În perioada asta se nasc marile iubiri, dar tot acum se şi sting marile iluzii. Şi pielea e altfel. E sensibilă la orice adiere, la orice val, la orice sărut.

Back to basics. She’s married!!!

Aseară am petrecut. Sex and the city este mic copil pe lîngă noi. Patru, într-un bar, într-o noapte.  La 3 jumate, ne-am dat de trei ori peste cap, ne-am transformat în fluturi coloraţi şi-am zburat pînă la coconii noaştri.

Cînd e numai o noapte e intens.

Sex_and_The_City_by_Sr_HattoriÎncerci să cuprinzi totul în cîteva ore şi vorbeşti mult şi te apucă agitaţia, din cînd în cînd te mai opreşti şi te îmbrăţisezi, o iei de la capăt, pierzi idei, rîzi zgomotos, taci, asculţi cum trimite  rafale de arome teiul grădinii, asculţi vîntul, ţi se încreţeşte pielea, tremuri de emoţie, bei multă bere, fumezi pachetul de ţigări, te uiţi pe amintiri transpuse pe-o coală lucioasă, închizi barul, tai bulevardul la picior şi rîzi. „Ce bine ne e!”  Te apucă dorurile tinereţii, dorurile de „mamăăă ce tîmpite eram, mai ţineţi minte cînd…?”

Aseară am revăzut pe cineva drag mie. O prietenă veche asemeni unui vin bun. O prietenă cu care mă mîndresc mereu. Cineva care a plecat peste mări şi ţări pentru sufletul pereche. O nebunie de om plin! Şi deşi ne vedem o dată pe an, de fiecare dată e şi mai bine. Şi te întrebi cum merge domle treaba asta? Nu te vezi, vorbeşti rar, dar iubeşti din ce în ce mai mult? Uite că merge.

Ne-a mărturisit o nuntă pe ascuns. Aproape că a fost lovită cu bestialitate, apoi am plănuit nunta aia mare cu fast şi cu o mie de domnişoare şi cu flori şi porumbei. Prima dintre noi s-a dus. M-am uşurat, pfiu!  Se pariase pe mine. Şi e ciudat şi curios şi cumva juvenil în întrebarea: „şi cum e să fii femee măritată? ” E într-un fel pe care noi nemăritatele nu-l priecepem.

Eu cînd o văd pe ea văd curaj şi perseverenţă şi sexualitate şi frumuseţe şi inteligenţă şi dor, dar mai ales curaj.

Am revenit la starea mea naturală de nebunie pură, de rîs haotic, de cinism şi sarcasm presărate cu puţină ironie pe ici pe colo şi mult umor, dar muuuult umor. Back to basics! Staţi pe lîngă mine, se va rîde cu poftă!

Pentru serile astea se merită să aştepţi şi zece ani pentru că serile astea ne umplu sufletele!!!

Băi, am nişte prieteni demenţiali! Şi fiecare-n parte e puţin nebun! Ceea ce e normal pentru că altfel nu ne-am mai împrieteni.

Îmi place: