Tag Archives: cine suntem

Screwed Up Things in Universe

Se făcea că zbura vremea și ploile spălau străzile și soarele toropea aleile și nimic altceva nu se petrecea. Se făcea că era vară sufocantă și că pașii nu mergeau decât prin casă, locul unde se simțea în siguranță. Se făcea că mintea-i zburda aiurea, că somnul era ciudat, că pepenele roșu era amar. Se făcea că părul de foc o plictisea, că unghiile roșii nu mai aveau farmec, că verdele era maroniu.

Zilele proaste se țin lanț. Refuz cu încăpățânare să o iau pe alt drum și mă las pradă stării. Sunt o nevoiașă zilele astea, dar nu primesc pomeni. Nu știu ce-i cu mine, dar sunt atât de obosită să mă pun contră, că mai bine mă las în voia sorții. Și nu fac decât să mă adâncesc tot mai mult în marea de noroi. Nu se leagă nimic de mâinile mele și nici eu nu mă leg de nimeni.

Sunt goală. Bate vântul prin mine. Nu e briza, e vijelia dintr-un om dezamăgit. Pfff, e tot despre oameni, pe ei mă pot supăra cel mai ușor și tot pe ei îi pot iubi cu pasiune. Da, o să fiu mai veselă, de mâine.

De două zile nu fumez. Nu beau alcool. Nu ies din casă. Nu intru pe mess. Nu vorbesc la telefon, de fapt abia vorbesc. Mă uit într-un monitor prea mic la tot felul de filme. Dorm să uit. Mă fac că uit. Mănânc ultimele cireșe pe vara asta. Nu plâng. E doar o stare. Ai trăit-o și tu. Sunt sigură.

Și probabil că într-o lume absolut ideală m-ai suna. Și ți-aș răspunde. La al treilea apel. Nu m-aș supăra că nu m-ai căutat atâta amar de vreme, ci m-aș bucura că ai făcut-o. Am ieși în orășelul copiilor și ne-am da în trenuleț. Și ai râde de mine pentru că mi-e frică (o să te țin de mână).

Apoi te-aș duce într-un loc frumos și ne-am întinde în câmp, în bezna nopții.

Dacă am trăi în universul care nu e atât de futut (zilele astea), s-ar întâmpla întocmai. Și da, nu dau vina nici pe viață și nici pe destin, ci poate o să-mi analizez alegerile. Poate pe undeva am luat-o greșit. Probabil că da, din moment ce suntem aici.

Hai, noapte bună!

hugslovepeace
>.<

 


Strange mood

Știi când ți-e rău?

***
Nu fizic, pentru asta există aspirină – de la farmacie sau partener, depinde. Când ți-e rău de lume, de viață. Când repezi oameni fără un motiv anume, dar știi că ai vrea să le spargi fețele cu un levier? Sau că vrei să le calci articulațiile cu bocanci din ăia imenși de rocker furios? Sau că vrei să-i fierbi într-un cazan cu ulei? Ai prins ideea…

Mda, zilele când îți amintești toate căcaturile pe care ți le-a spus vreodată și ai vrea să te duci să i le verși în nas pe toate, poate când bea cafea să se înece puțin.

Și se vede de la o poștă că nu ți-e bine. Scrii pe blog. Pui status muist pe mess. Din astea. Și oamenii (unii dintre ei, că alții se tăvălesc în propria mizerie) te caută să te întrebe dacă ești bine. Și întreabă: ești bine? Și tu nu știi exact ce să le zici, că nu vrei să te urinezi pe emoțiile lor și nici să le plângi pe umăr (cică e o stare generală de nerv) și încerci să subtilizezi că e un bine din ăla… Și nu apuci să termin că el zice: da, și eu. Te înțeleg. Moment în care mie mi se taie pentru că (fuck you!) era vorba de mine. Dar oamenii nu știu cum să răspundă la durerea altora decât arătând-o pe a lor.

***

Un om pernă la momentul potrivit e o minune. Dar minunile-s rare.

***
Îmi zice: dacă mă părăseai pe bune mai repede poate m-aș fi trezit și n-am fi ajuns aici. Vinovată că am rămas, deci. Am vrut să fiu lângă tine la bine și la rău. Îmi pare rău, n-am știu că soluția stă tocmai în a nu rămâne. Nu-i bai, am plecat x ani mai târziu și consider că am procedat conform cu cine sunt și ce simt. De aceea spun cu mâna pe inimă: nu, nu-mi pare rău, îmi pare chiar bine!

***
Mă uit la Cougar Town și râd ca o cretinoidă roșcată. Mă deconectez de tot. Nu mă pot uita la filme, nu mă pot gândi la filme și cu greu scriu despre ele.

***
Am înșelat și nu am regretat nicio secundă. Asta nu mă face o curvă. Mă face o femeie nefericită.

***
Și toate astea pentru că pur și simplu mă simt al dracului de singură!
Cum e Jules din Cougar Town, numai că ea are 40 de ani și pahare imense de vin și mașină roșie decapotabilă, ah, și e dintr-un film.

***
Aș vrea să am puteri supraomenești și să zbor până la anumiți oameni. Să le bat în geam și să-i întreb de ce nu vin la timpul potrivit și de ce amână sau așteaptă sau se fofilează? Nu realizează oare că timpul nu așteaptă? Că unele momente sunt date să fie trăite atunci și nu peste șase luni?

***
Dintr-o ciornă.
I am back!

HugsLovePeace
>.<


Insomniile Evergreenei

Știți ce fac eu cu oamenii care mă iubesc?

Îi fumez…
Iau tutunul și-l adulmec. Îl ating în palmă și-l întind pe alb.
O rulez frumos, cu grație. Ling foițele cu vârful limbii pentru a nu pierde aroma. Și trag cu sete. Primul fum mă copleșește. Mă face să gem, aproape. Savurez țigara aceea ca și cum ar fi ultima. Îmi umplu plămânii și trupul cu ea. O dezmierd. O port în tabachera mea argintată. Pe care scrie cu litere de-o șchioapă că fluturii sunt liberi! Îi suflu fumul în rotocoale pe care le împing cu maxilarul încleștat. Scrumez cu pasiune. O mângâi cu arătătorul. O privesc și ne contopim. Țigara se micșorează și eu o savurez cu lăcomie. Până îmi rămâne amarul pe limbă. Apoi o strivesc în scrumiera plină. Îmi ling buzele și aștept. Trece o vreme și-mi aprind alta.

Știți ce fac eu cu oamenii pe care-i iubesc?
Îi las să mă fumeze…

HugsLovePeace
>.<


n-am domne’, n-am!

N-am. Azi n-am. Nu-mi vine să mă apuc. Am o listă cu to do-uri. Dar am picioarele împleticite şi mintea-n şapte luntre.

Plouă de ceva vreme şi am senzaţia că e trecut de şase seara. Atmosfera asta nu mă deprimă, doar mă înspăimîntă pentru că diseara avem bilete la b’estfest şi am înţeles că nu ne lasă cu umbrele. Măcar de-ar fi trecut după şase. Ar fi Puştiu acasă.

Ploaia asta m-a vizitat şi aseară, direct pe piele. Şi e rece.

O să-mi pun un film în ton cu senzaţia zilei de azi.

Nu mai dorm. Mă trezesc şi vorbesc în gînd cu operatorul imaginar, cu actorii, cu camera, cu luminile, cu berea din cutie. Am frică de timp, de spaţiu, de oameni. Dar tocmai pentru că sunt oameni ştiu că o vom scoate la capăt cumva.

Am participat la concursul ăsta şi poate îi fac o surpriză lui Puştiu. Am mai participat şi la ăsta şi poate-i fac o surpriză lui Jules. Daţi-mi concursuri, mă simt norocoasă!