Tag Archives: club

mineri şi sînge, ah şi-un Irinel beat mort

Recunosc, am zăbovit la tv. Să-mi fie cu iertare.

Azi de împlinesc 20 de ani de la mineriade. Am văzut imagini celebre care au făcut înconjurul lumii. Am văzut oameni disperaţi, ortaci fără gîndire care-şi dădeau cu părerea despre umanitate şi apoi o stîrpea, intelectuali bătuţi cu bestialitate pentru credinţele lor pentru curajul de-a striga adevărul şi-am văzut un Iliescu mulţumindu-le acelor amărîţi idioţi veniţi să salveze ţara. Şi da, nu mi-a părut rău că i-au sabotat lansarea. Chiar dacă se consideră un act vulgar, barbar şi împotriva democraţiei , mă bucur că acel tînăr a avut curajul să-i strige în faţă adevăruri. Pentru că să fim serioşi, Iliescu nu merită nici glorie nici bucuria lansării unei cărţi. Am zis, deşi eu nu-s cu politica deloc.

Apoi am văzut că e ziua sîngelui sau ceva de genul ăsta. 2% din populaţia ţării donează, deşi ar trebui să fim mai mulţi şi pentru asta suntem blamaţi. Din păcate cerinţele sunt selective din start: greutate minimă 50 de kg, să nu fi fost operat în ultimul an etc. Ei bine, nu pot să donez pentru că nu am greutatea corespunzătoare. Oricum, se înregistrează o evoluţie considerabilă în rîndul numărului de donatori, ceea ce, zic eu, e de bine.

La final, un Irinel Columbeanu beat plecînd din club şi arătînd un mare deget jurnaliştilor care-l pîndeau. Aşa şi? Mare ştire mare. Nu mai are voie omul să bea? Ah, nu mai are voie Irinel Columbeanu să bea. Oamenii sunt în stare să înghită şi să accepte orice mizerie de ştire.

Nu-i aşa că acest mixt cultural v-a mai luminat ziua? Ei, cum nu?

Over.


beton pe talpă

azi mi-a fost rău. în loc să stau să bolesc am plecat la mama. unde am bolit, dar mama a avut grijă să-mi fie bine. unde am mîncat cu poftă şi am stat degeaba. mîine merg la medic. mi-e aşa o silă… însă merg. sper să nu-mi fie mai rău de atît pentru că un astfel de rău e destul de… hmm, rău?!?

vremea asta e tîmpită. seamănă cu mine. dar cerul este grozav! nu am mai văzut niciodată un asemenea albastru astfel încît luna pare şi mai graţioasă ca de obicei. aşa că m-am oprit în mijlocul străzii vorbind singură despre ce frumos e cerul. noroc că nu erau trecători.

aseară am fost la excalibur şi ne-am ospătat. Doamne! dezmăţ culinar. papilele mele au spus Aleluia. apoi am mers în fuchsia. eram curioasă. şi da, am dansat house comercial şi m-am distrat. chiar am ştiut unele piese.

mîine mă duc la tata. nu am fost niciodată singură la el. cînd mă gîndesc că n-o să-l mai văd niciodată simt că mă sufoc. apoi încet reînvăţ să respir. de dragul a ce? habar nu am. aşa e normal. tu – om viu respiri – el om mort nu respiră poate nici nu mai vede de acolo.

am intrat într-o stare ciudată. nu-i depresie, mă jur! doar că nu-mi mai pasă. şi nu mai dau doi bani pe unele lucruri care valorau enorm pînă de curînd. rotiţele se învîrt pentru că le-am tot uns. e bună şi inerţia asta la ceva. mă simt neputincioasă raportîndu-mă la univers şi la miliardele de gînduri care-mi invadează mintea. nici nu le pot opri şi nici ignora. de aia trec la nepăsare. sunt acolo, dar mă prefac.

aş pleca acum la mare. urăsc toţi oamenii care au fost. uite-aşa. pentru că pot. şi ce dacă nu-i vreme? nu mi-e dor de plajă şi loţiune pe corp, ci de briză, pulover gros, nisip în păr, frig.

e sîmbătă seara şi oamenii lenevesc sau se distrează. sper ca oamenii trişti (aşa ca mine) şi epuizaţi (aşa ca tine) să se trezească mîine zîmbind a primăvară.


La mulţi ani!

La mulţi ani Puştiului & Co!

Să fitţi happy happy şi sănătoşi. Restul e în planul doi şi nu contează.

Malibu sucks rău de tot. Preţuri mari pentru o dugheană aranjată la un subsol. Muzica îngrozitore. Credeam că bagă alt gen de rnb, ceva mai cunoscut şi ma ritmat. Nu tată, nu! Vin acolo fel de fel de omi să se dea în spectacol în mişcări din alea freaky. Destrăbălarea a durat 2 ore şi ceva, timp în care mi-am amintit de clubăraia studenţească (prima studenţie) prin expirat şi altele.

Eu strănut şi-s niţel mucioasă, dar mă tratez. Ce-aş mai bea un vin fiert cu scorţişoară… mă duc la cafea.

Să aveţi duminică faină.

Leaşă de îndeplinit. De la Pifuneaţa.

Poya haioasa cu conversi la vamaŞi am de pus o poză haioasă şi una de suflet, din cîte am înţeles.

Asta e aia haioasă.

Este făcută la Vamă de unu mai. Jules şi Puştiu îmi foloseau converşii drept suport pentru bere ca nu cumva să se verse în nisip. Mai sunt cîteva din seria asta, dar pun numai una… recunosc că sunt puse pe un hard extern departe de mine.

London EyeAsta e cea de suflet. Este făcută în Londra acum vreo 3 ani. Eram în London Eye, roata aia superbă de pe malul Tamisei. Londra este oraşul meu de suflet şi asta pentru că a fost şi prima plecare din ţară.

Abia aştept să mă întorc acolo. Cine ştie? Poate n mai, de ziua mea.

Leapşa merge mai departe la: Alex Mazilu , Umma, Shmeny, Delaskela, Ivanuska şi Somonica.

Desigur sunteţi invitaţi cu toţii la ea.