Tag Archives: comunism

în altă ordine de gînduri

Cînd se adună 6 femei atunci discuţiile deviază de la dureri menstruale la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război şi se încheie cu Revoluţia. Am început să ne amintim iarna anului 1989. Aveam patru ani jumate, deci nu prea pot spune că-s amintiri. Ce avem în comun: se trage şi senzaţia de incitant pe care o trăiam pentru că nu pricepeam ce se întîmplă, de fapt.

Mama era speriată că tata nu mai venea acasă. Ştiu că se uita la televizor şi îşi frîngea degetele.

Am divagat la Romînia şi evoluţia umană. La conştiinţa socială şi naţională. La conducere şi guvern şi bani şi datorii şi Europa şi Basescu şi tot aşa. Noi nu ştim politică. Şi n-o înţelegem, dar putem pricepe ce-i ăla bun simţ, ce-i aia responsabilitate. La Ungaria şi criza economica. La taxe şi impozite. La lipsuri. La grevă. La ieşitul în stradă. La proteste. Şi pînă la întrebarea dacă „ai ieşi în stradă dacă ai afla că are loc o nouă revoluţie?”

Ei bine, acum nu ies. Şi nu pentru că interesele mele nu-s lezate, ci pentru că la numai 25 de ani am obosit să mai cred că va fi bine. Într-o altă ordine de gînduri – atunci aş fi ieşit.

Am rămas cu o dorinţă. Ştiu că securiştii au fost şi vor fi proscrişii. Ştiu că au ucis cu sînge rece. Însă aş vrea să stau de vorbă cu un om sincer care a făcut parte din Securitate. Care încă mai are capul pe umeri… să văd ce metode de spălat pe creieri au folosit comuniştii, dar mai ales să înţeleg omul din spatele sistemului. Ce simţea cînd ajugea acasă după ce poate omora pe cineva sau ce a făcut cînd a văzut că Ceauşescu este ucis şi toată lumea lui se prăbuşeşte.

Şi mi-am amintit de un scurt metraj foarte interesant şi bine realizat pe care l-am văzut la Timishort: „Înainte şi după 22/12/1989” în regia lui Andrei Cohn cu Mimi Brănescu, Clara Vodă, Toma Cuzin şi Sorin Cociş care surprinde atît de bine ce a fost şi ce a rămas, încît la finalul filmului am rămas într-o transă şi într-o tristă recunoaştere a realităţii de azi.

foto: palty2.files.wordpress.com


din nou psd

estimativ: 48,8% Basescu si 51,2% Geoana.

nu stiu daca mai putem spera la o schimbare…

s-a zis cu noi!??!

nu stiu ce sa cred, doar ca pentru mine psd inseamna ceva nasol. daca geoana ar fi candidat cu alt partid poate ar fi avut mai multe sanse sa-mi capete increderea.

becali sade cu mainile in san in spatele lui geoana… si crin antonescu ce cauta acolo? e urat, e urat. ieri se injurau. azi se pupa in cur. adio bun simt. bai, ce de cacat!

poate astia doi n-o sa se certe si poate ca dimpreuna cu Johannis si altii vor reusi sa ne faca mandri de tara asta.

Pustiu zice ca poate, dar poate o sa fie altceva… un altceva mai bun.


cinei-i decreţel să ridice mîna sus

Ieri am văzut pe youtube documentarul „decreţeii”.

Şi eu sunt un decreţel mai mic, parte a experimentului social a lui Ceauşescu, parte integrantă în dezvoltarea Omului Nou. Norocul meu este că eu sunt un copil dorit, că părinţii mei au ales să mă facă şi nu m-au făcut „marinar” pe apa Dîmboviţei. Norocul meu că nu trăiesc cu drama că mama a rămas gravidă şi din cauza sistemului nu m-a avortat şi am apărut pe lume dintr-o greşeală.

În mare pentru cei care sunt născuţi după ’89, Ceauşescu a vrut să scoată Romînia din anonimat (şi a reuşit) şi a visat ca un mic Hitler să creeze o generaţie pur comunistă numită „Omul Nou” , pentru că mai mulţi oameni însemna o economie mai puternică.

decreteii_0În 1966 interzice avorturile. În perioada Decretului 770 au murit peste 10.000 de femei (din cauza avorturilor ilegale), o cifră oficială, s-au născut o mulţime de copii nedoriţi care au fost blestemaţi la naştere de propriile mame, iar copii născuţi cu probleme de sănătate (handicapaţii) erau consideraţi rebuturi şi lăsaţi să moară în condiţii mizere.

Pe lîngă interzicerea avorturilor, Ceauşescu a implementat şi diverse reguli de verificare, astfel femeile erau controlate la locul de muncă, bătute şi ameninţate, ori lăsate să moară.

Documentarul merită din plin pentru a cunoaşte istoria, pentru a asculta poveşti, pentru a înţelege mai bine Revoluţia şi pentru a iubi într-o mică măsură democraţia şi libertatea alegerii de care avem parte.

Aici mai găsiţi un articol foarte bun pe această temă.

Off topic – de văzut:

Fata fără zestre – Nikita Mihalkov

Apocalypse Now – Francis Ford Coppola

Lampa cu căciulă – Radu Jude

Dexter (tot) – ca să empatizăm cu un killer sexos.

Mă chinui cu Lolita şi recunosc că nu m-a captivat, dar promit solem s-o termin.