Tag Archives: confesiuni

Molotov, conversații

Capricioaso, îmi zice…

Capriciul e mai intens ca dragostea, uneori

Eu ce sunt?

Nina Simone – Feeling Good

Nu! Ce sunt?

Un castron imens cu cireșe, fără durerea de burtă…

Pffff…

La ce ai nevoie să știi?

Vreau să știu că însemn ceva, că nu-s doar un capriciu

Nu ești

Ai o putere de vindecare ciudată. Parcă n-ai simțit vreodată. Nu tresari

Așa e. Mie nu mi se face dor. Tresar la nou

Ești ciudată, nu te știam așa

Așa cum? Schimbată? Cred că sunt dovada vie că oamenii se schimbă. Asta e farmecul vieții, că nu suntem la fel. Probabil că te așteptai să mă smiorcăi în absența ta

Mă așteptam să-ți fie măcar dor

N-am avut timp.

Nu există! Nu poți să-ți faci timp să ți se facă dor. E o senzație pregnantă

Așa e. N-am vrut să te jignesc

Mai ești înamorată?

Nu, dar nu încetez să mi-l imaginz alături de mine și deci îmi alimentez în continuare filmele

Nici nu cred că ai fost

Am fost, dar nu am fost disperată

Cum așa? La tine nu există iubire calmă. Sunt uluit

Cuvinte mari

Au farmecul lor. Și totuși, ce îndrăgostit mai e și ăsta? Nu exista, te minți

Iată că există, o contrazic pe Mae West cu atitudinea asta. Și chiar îmi place gagica, deși evit să mă ghidez după citatele altora. Mi se pare dovadă de slăbiciune

Auzi tu?

Mda

Nu vreau să te rănesc, așa că lasă scutul deoparte și hai să bem cafeaua asta

Nici eu nu vreau să fiu rănită așa că mai bine stinge țigara aia și du-te

Ți-ai pierdut farmecul. Te-ai potolit. Erai potop, acum ești o amărâtă de ploaie mocănească

De durată

Dracu’ să te ia!

De ce?

Că ești încăpățânată ca un catâr și mai și zâmbești ca vulpea

Nu zâmbesc deloc, e doar urma satisfacției

O să ți-o iei

De unde știi că nu mi-am luat-o deja?

De aia ești așa a dracu’

Eh, viața…

Mă duc

Ok.

Nu mă pupi?

Nu.

Te pup eu

Îți sparg farfuria-n dinți și e păcat de o dantură așa de frumoasă

A dracu’

Și eu te iubesc

Cuvinte mari…

Dar cu farmec.

hugslovepeace
>.<


The time is now…

Terapie-n ploaie. Aproape de miezul nopții. N-am pierdut niciun pantof, teneșii sunt inundați pe alocuri. Caleașca mea de vis e doar un simplu mers pe jos. Și asta pentru că autobuzul n-a mai vrut să vină.

Mergem pe aleile pentru bicicliști. Un rătăcit aleargă și respiră scoțând niște sunete ciudate. Ah, e unatcist… Și deși în mine galopează o stare de tristețe amăruie amestecată cu niscaiva teamă, dar și un dulce fluture al tânjelii, prefer să tac. Mă supăr pe mine, pe dezechilibrul meu emoțional, pe golul pe care cândva-l iubeam.

Plouă mărunt.

Începe confesiunea la lumină de stâlp obosit. Ca să concluzionez că nici eu nu știu ce vreau, dar că de întors nu mă întorc pentru că dezamăgirea este încă pregnantă în gât și uitarea nu s-a așezat pe pulsațiile cordului.

De mers înainte aș merge cu elan, dar n-ar fi drept, coordonatele de zbor sunt cât mai departe. De stat pe loc n-am cum că nu mi-e firea.

De căutat în altă parte, am obosit să tot scormonesc suflete și să-mi dau seama că-s pe jumătate moarte sau îngropate-n trecuturi. Sau că-s întunecate și posedate de zvâcniri amenințătoare, de angoase, de mărturisiri necântate cuiva la timp. Și nu am puteri tămăduitoare. Și nici nu pot să mă lupt cu demonii altora. Și nici nu vreau. Fiecare cu propria negură și orbecăială.

Am ajuns acasă semi-udă. M-am întins în patul meu iubit. Și mi-a plăcut singurătatea. E autostrada mea privată, cu răsăritul pe geana dreaptă, cu muzica șoptită pe clavicula nerăbădătoare, cu lumina-n zâmbet. E drumul meu pe care refuz să-l împart…

Într-o altă viață lucrurile se vor întâmpla altfel.

hugslovepeace
>.<

sursa foto: burnasone.tumblr.com


Nevoia unui bărbat în preajma mea

Am clarificat situația. Sunt femee cu daddy issues, deci am toate scuzele planetei să cer atenția unui bărbat. Nu-l vreau neapărat să-mi fie iubit, ci îl vreau prieten.

De-a lungul viețișoarei am avut mulți prieteni băieți/bărbați cu care am avut cele mai interesante, sincere și calde relații. Plimbări noaptea prin București (Cool Cat în pijamale), drumeții până la Brașov (și accidente ușoare) sau unde ni se punea nouă pata, cățărat în copaci după corcodușe verzi sau alergat noaptea-n parc, plimbări cu biclele prin București. Cam de toate. Dar mai ales acele discuții pline de savoare fiecare despre specia proprie și tentativele de a ne pricepe gândurile fiecăruia.

Desigur, relațiile se răcesc atunci când unul din noi se îndrăgostește de celălalt. În ecuația de mai sus se întâmpla ca ei (o să explic altă dată de ce și cum funcționez eu). Ok, da, sunt flatată maxim, mă bucur că sunt iubită, crește stima de sine, dar aș prefera să nu se întâmple ca să nu-i pierd… Apoi dispar, nu-mi răspund doi ani la telefon (încă nu-mi vine să cred!!!) și reapar ca niște floricele cu relații serioase și gagici geloase sau cu verighete pe degete. Și oricum, farmecul se duce. Mai rămâne câte o bere din când în când și cam atât.

Acesta a fost un fel de intro pentru un anunț.
Caut prieten! Nu boyfriend, nu fuck friend, nu tată, nu viitor soț, ci prieten de sex masculin cu care să discut câte-n lună și-n stele, cu care să merg pe munte sau la mare sau la Barcelona și să dormim în cort după o noapte de pomină. Cu care să merg la film/teatru și cu care să mă cert apoi din cauza vreunui actor pentru care am eu o pasiune. Care să mă pună la punct când îmi pierd traseul și căruia să-i desființez gagicile. Cu care să mă mut la un moment dat și să mă ajute să-mi vopsesc camera-n roșu. Și tot așa. De ce bărbat? Habar nu am! Poate mă simt mai în siguranță în preajma unuia…

HugsLovePeace (după cum bine știți deja)
>.<

Foto