Tag Archives: curatenie

pfff

Frecînd podelele am constatat că: oamenii nu ştiu să fie recunoscători. Le lipseşte bucata aia care să-i determine automat să aibă anumite sentimente. Ceea ce mă demoralizează într-un fel. Recunoştinţa să pornească din sine şi nu să fie ceva indus, ci să fie acolo şi să iasă la iveală atunci când celălalt e cam vraişte. Nu se poate. Individualismul e la putere.

Mie-mi place să fiu recunoscătoare pentru tot. Bănuiesc c-o mai dau pe lângă, dar încerc să mă revanşez. Miserupiştii nu vor asta. Nu vor nimic şi întorc spatele. Ceea ce e bine pentru cordul lor, nah, fiecare trebuie să ne păzim să n-ajungem ca domnul Prigoană la Urgenţe, dar parcă prea de tot.

Oamenii se sperie de sentimente. Aţi observat că mai nou fugim de iubire? O fentăm de frică şi ea oboseşte să ne tot convingă că e mişto cât e şi că nu moare nimeni de la niscaiva suferinţă, care nu e neapărat necesară pentru că există şi finaluri fericite. Eu nu prea cred în ele, deşi mă consider un om optimist. Mie nu-mi plac finalurile din principiu, că nu poate fi aducător de fericire acel ceva care se termină. Cum e cu fiecare bere. Se termină, a naibii!

Hardul meu extern e puţin spart. Socrate făcea tumbe şi s-a încurcat în cablurile din casa asta atât de strâmtă şi atât de scumpă. A făcut poc. Eu am plâns de teamă să nu pierd cei 600 de gb de informaţii şi apoi m-am calmat şi am devenit raţională. N-are nimic, trebuie dus undeva la unii deştepţi şi adus înapoi sănătos.

Am făcut o pauză. Am un deget tăiat. Mă doare spatele de la mutat dulapuri. Casa asta arată ca după bombardament, dar va ieşi la lumină. Sper să nu leşin într-un colţ între timp şi să ratez acest lucru.

De când am decis să fumez şi mai puţin, aş fuma într-una, eu fiind doar social smocker, deşi acum 10 ani le sudam de mama focului. În fine. Lungesc vorba că mi-e teamă de ce urmează şi mă ustură şi degetul.

Vreau să am 3000 de cititori în fiecare zi!!!  Şi nu vreau să scriu de sex. De sex scriu pe Şuete. Învăţaţi-mă voi, discipolilor, cum să ajung acolo sus.

Ah, mi-am făcut cont LinkedIn, acum trebuie să umplu spaţiile alea goale. Poate aşa îmi găsesc şi eu un job şi reuşesc să ajung anul ăsta în Barcelona. Ah, sper că nu m-aţi uitat. Caut job!!! Project sau part ca să mă duc şi la şcoală.

>.<


din alte lumi

Mai sunt oameni în stradă?

Eu nu mă pricep la politică, însă nu cred că aceste proteste vor reuşi să rezolve situaţia. Nici de situaţie nu ştiu eu prea multe, cert e că am înţeles că vor să-l dea jos pe băsescu. Să-l dea, na, dar cine să vină? Dacă într-adevăr nu sunt bani ăia care vin de unde să-i scoată? Nu cred că îşi vor vinde maşinile şi vor pune banii la pensii.

E criză în continuare. Nu ştiu dacă v-am zis, dar eu credeam că pînă acum ne vom lăfăi în bani şi adio criză. Optimismul e în floare la Evergreen. E nasol că am impresia că se iau decizii stupide atunci cînd vine vorba de manageriat aceată ţară

Într-o zi mă gîndeam să mă apuc să învăţ chestii şi să candidez la preşedinţie, dar mai întîi să încep cu primăria bucureştiului. Şi în 86 (troleul) mă gîndeam la lucrurile elementare şi de bun simţ cu care aş începe, înainte de parcări şi alte clădiri.

Eu aş: pune multe coşuri de gunoi, colorate şi împărţite pe compartimente pentru reciclare selectivă. Jandarmi care să amendeze oamenii ignoranţi de-i ustură fundul. Cum arunci pe jos (că nu mai ai scuza că nu ai coşuri) cum amendă care merge la bugetul local pentru curăţenia oraşului.
Apoi aş accesa fonduri europene pentru a găsi soluţii de folosire acestor gunoaie reciclate: eventual nişte curent că tot plătim de…
Aş încerca să găsesc spaţiile unde se pot planta iarbă şi mulţi copaci şi aş curăţa lacurile.
Aş construi fîntîni unde să se stea vara la bălăceală.
Aş amenda oamenii care nu curăţă după animalele lor, desigur după ce asigur condiţiile necesare.
Aş construi parcări subterane şi parcări lego şi nu aş mai lăsa să se pună ştampile pe proiecte de construcţie a locuinţelor fără parcări proprii, părculeţ şi eventual terasă verde pe bloc.
Împrejurul Bucureştiului conservat. Gata cu vilele. Spaţiu verde unde să se meargă la relaxare.
Infrastructura oraşului: o să iau exemplul Parisului sau al Vienei.

Construcţia de adăposturi pentru cîinii comunitari şi pentru pisici. Unde să fie îngrijiţi foarte bine şi unde să vină oamenii să-şi adopte un animal… Nu mai ştiu. Oricum, în viziunea mea ar arăta bineeee.

VOI ce aţi face dacă aţi fi primarii oraşului vostru???

Pînă una-alta aplicaţi un vot. Să mă duc să mă relaxez şi să mă gîndesc la proiecte.


Spitalul Floreasca

Săptămîna asta a trebuit să dau o tură pe la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Nu, nu pentru mine, ci pentru o prietenă care a fost bolnăvioară. Mă aşteptam să găsesc mutre acre şi medici nervoşi care nu dau nici mucul pe tine, dată fiind situaţia salariilor şi moartea sistemului medical din ultima vreme.

Ei bine, spre mirarea mea, am găsit acolo nişte oameni minunaţi de o bunătate extraordinară, un respect şi un calm nemaiîntîlnite în vreun spital pînă acum. Nu numai că purtau o conversaţie cu pacientul, dar vorbeau ca unui om. M-au lăsat să stau pînă la doişpe noaptea cu prietena mea şi a doua zi pînă pe la zece, întrebîndu-mă dacă vreau să rămîn peste noapte şi făcînd glume cu mine. Am rămas interzisă.

O femeie rîcîia cu un cuţit guma lipită de linoleum şi o alta spăla de mama focului podeaua. Ba, au şi tonomat pentru costumul de vizită. Bagi o hîrtie de 5 lei şi primeşti bonetă, papuci şi halat. Decît să-ţi dea o răpciugă folosită.

Partea amuzantă este că la un moment dat un mare gîndac se plimba pe culoar. Din ăia de apar vara de zici că-s mutanţi. Şi mai amuzante erau panourile atîrnate pe pereţi toate în limba engleză din care nu am înţeles boabă. Deşi aveau şi poze.

Partea tristă: miliardele de coloraţi  de la intrare şi jegul pe care-l lasă în urmă. Erau vreo 10 pentru o persoană venită la urgenţe. Pe lîngă ei mai erau cîţiva care-şi făceau veacul pe acolo. Vorbeau tare la telefon, scuipau, ţipau unul la altul pentru a atrage atenţia oamenilor din jur care-i priveau cu teamă şi dezgust. De ce trebuie să fie aşa? De ce nu putem să fim civilizaţi şi să aşteptăm în linişte? De ce aruncăm mucurile de ţigară şi paharul de cafea pe jos dacă la un metru de noi este un coş?

Ei bine, dacă medicii şi asistentele au fost de un bun simţ excepţional, bodyguarzii care ascultau manele la telefon şi flirtau cu două fîţe, au fost nişte bădărani. Nu numai că vorbeau de parcă eram vreo oaie tîmpită, dar şi tonalitatea era neadecvată. Din prima tură, a doua oară au fost mai de treabă. Am preferat să le mulţumesc pentru atenţie şi să mă car fără a stîrni o revoltă. Pentru că i-am înţeles că-şi făceau jobul, dar că respectul faţă de alt om nu apare în fişa postului.

Mai era o femeie în rezervă al cărui fiu căutase la 10 farmacii un medicament pe care spitalul nu-l avea, dar un medicament foarte important – pentru alergii. Am zîmbit amar.

O doamnă asistentă, cu o voce groasă şi mărunţică şi cu un simţ al umorului foarte dezvoltat ne povestea cum nu şi-a luat salariul de o vreme, cum nu o să fie plătită pentru ziua cînd a venit la muncă ziua cu pseudogreva, cum după 35 de ani vechime are un salariu de 1300 de lei şi totuşi femeia aia a ajutat-o pe prietena mea, a îngrijit-o şi a refuzat vehement orice atenţie.

Şi mi-a părut rău pentru ea, pentru medicii adevăraţi care se spetesc să înveţe un car de ani şi care la final rămîn cu amintirea unei dorinţe de a salva vieţi, pentru pacienţii care mor din lipsă de medicamente, pentru Romînia, pentru mine.

De aceea – beţi doi litri de apă pe zi, mîncaţi multe legume şi fructe şi faceţi mişcare. Să nu cumva să ajungeţi la medici şi să nu aibă să vă dea o pastilă.