Eu sunt toamna care bate la fereştrii tăi. Şi te învălui, te cuprind, te adulmec. Poalele-mi vaporoase foşnesc frunzele aleii. Şi aleea se lasă purtată în valuri de octombrie.
Eu sunt scorţişoara şi aburul ce dănţuie agale spre înalt. Şi te îmbrăţişez în arome calde, de toamnă, de ieri.
Eu sunt tu. Eu sunt femeia care te adoră şi care-ţi netezeşte drumurile care-şi plimbă degetele delicate pe chipul angelic.
Eu sunt visul unei nopţi reci. Zgribulite şi tremurânde. Şi-ţi număr stelele din palmele acoperite cu frunze muribunde.
… paşii se aud pierduţi pe strada aproape pustie. un bec pîlpîie rătăcit. parcă-şi dă duhul. vântul bate molcom. cît să mai doboare cîteva frunze. e umbră peste tot. un cîine latră singuratic. îşi cere drepturile de patruped.
… provoc iarna la duel.
Evergreen 