Tag Archives: dor de duca

nesomn şi dor de ducă

foto by Alexandra Carastoian E clar! Asta nu-i vreme de stat la examene cîte şase ore, asta e vreme de stat pe plajă. Vara ar trebui să plece toată lumea urbelui şi să se relaxeze departe. Companiile ar trebui să aibă mai multe sedii în funcţie de preferinţe şi sezon. Fabricile să se închidă, muncitorii să-şi ia familionul şi fuga-fuga la Năvodari.

N-am dormit. Afurisita de canicula a pătruns printre draperii şi m-a gîdilat pînă la epuizare. La trei dimineaţa priveam în beznă. Parcă desluşeam efectul de fata morgana. Era doar morgana, fata probabil că visa prinţi şi prinţese.

Nu-mi găsesc resurse să mă urnesc. Planurile mele de ieşit se realizează după apus cu pus în practică după orele 22:00. Berea nu intră altfel. Sunt entuziastă, deşi mă topesc cu fiecare clipă scursă.

Am vîndut haine din dulap şi sper să reuşesc să-l golesc.

Am strîns peste 180 de voturi şi asta e bine. După estimările mele pînă pe 25 aş putea ajunge la o mie. Ceea ce ar fi grozav, nu-i aşa? Click aici!

Aproape că se termină sesiunea şi urmează perioada de căutări şi vînători de joburi, dar şi perioada în care FINALLY lansez şi eu site-ul ăla. Abia aştept! E copilaşul meu mic şi sper să-l cresc cu ajutorul vostru.

Am să mă opresc aici. Probabil mă arunc sub duş pentru a treia oară azi. Şi apoi aştept cuminte să mă usuc natural. Apoi mănînc cu poftă un kilogram de cireşe.


ruj roşu pe buze crăpate

cineva se bucură de lumină…

am reintrat într-un ritm. nasul meu roşu (devenit personaj) şi cu mine ne bucurăm de vremea asta frumoasă.

am trecut prin peripeţii, dar nu vreau să-mi lezez starea. oamenii sunt sălbatici.
o stare ciudată de plăcere cu niscaiva dezamăgire şi un gol în stomac. un gol mai mic.

văd ştirile de la mare şi mă ia un dor de-mi vine să mă încalţ şi s-o iau la goană. schimb canalul. visam la ceva în aer. nu ştiu ce visam. nu ştiu ce fac de ziua mea şi unde merg. e primul an în care am lăsat-o în plata Puştiului sau a prietenilor. şi parcă acum. în ceasul doişpe. aş fi vrut altceva. cine să mai înţeleagă? nu contează. ştiţi? parcă aş vrea să fug undeva şi să mă ascund. nu de teamă. nu ştiu de ce…

am început să primesc cadourile. ar trebui să bifez în wishlist. am cea mai frumoasă rochie albă şi cele mai frumoase sandale, iar cireaşa de pe tort este… (drums) geaca de piele care de fapt sunt două. indecişi.

şi Miha s-a grăbit. a fost prima!

mulţumescpentruurărişipentrucadourişipentrutot.

miercuri plec la Timishort. Timişoara, vin! stau pînă duminică aşa că poate ne vedem la un fresh.


dileme noi, dileme vechi

oare ne-am născut pentru a duce existenţa asta? aceste convenţii sociale: masă, casă, job, copii, concedii la comandă, cîteva călătorii…?

o fi ea astenia, dar pe mine mă lovesc dilemele direct în numele Tatălui. nu-mi găsesc locul. alerg de colo-colo. sunt fîşneaţă… aşa cum mă numeau gagicile în liceu. cîtă vreme a trecut de cînd săream gardul să fugim la netul de vis a vis…

sunt nostalgică. mi-e foarte dor de mare. parcă mă cheamă neîncetat. mi-e dor de senzaţia de libertate. de măreţie. de pace.

existenţa mea se bazează pe cîteva linii trasate riguros. cîteodată-mi permit să-mi iau momente de respiro. atunci mă dezic de viaţa asta. mă proiectez departe. cu Socrate care mă muşcă de picior. cu Puştiu lîngă mine. libertate.

am o găleată de flori. o minunăţie! miroase a crini de pe palier. îmi plac florile!

parcă-s claustrofobă într-un oraş aşa de mare. nu-l recunosc ca fiind al meu. şi cît l-am bătut eu la picior…

nu ştiu dacă-i dor amar. sau pură tristeţe. sau numai nostalgie. sau astenie (care presupun c-a umplut blogurile). sau dor de ducă. sau oboseală. sau inconştienţă. sau prea mult. sau prea puţin.

mă înspăimîntă ideea unei vieţi „ca la carte”. ştiu, stă în mine să n-o fac aşa. s-o trăiesc după bunul plac. vărs din mine. ulcioare pline cu sentimente. unii pot spune mustăcind că e bine că simt. poate cîteodată le simt prea mult. le iau prea ale mele.

aştept să vină Puştiu să invoc 20 de minute azi. şi caut muzică bună să-mi pun pe mp3. să mă binedispun

şi tu? cum resimţi momentele astea?