Tag Archives: dor de mare

Cu palma paravan pentru priviri

Se mai întâmplă uneori să-mi întorc privirea. Înapoi. E o lumină puternică, dar eu port soarele pe omoplați. Zâmbesc. Și semiluna pe coapsa dreaptă. Zâmbesc din nou.

Port în căușul mâinilor toată apa mării și pe inelar melcii deveniți simbol. În părul roșiatic cu tente solare port mângâierile.

Pe trup port toate atingerile razelor, toate verile petrecute tolănită-n gânduri sau în cearșafuri umede.

Și-n cufărașe așez perlele. Mi-e dor de mare! Cumplit de dor. Începe starea aceea cu care v-am obișnuit deja. Tânjala și dorința de a sta cu labele-n nisip, de a mă tăvăli pe mal, de a privi clișeicul, și totuși adorabilul, răsărit. Dorul de păr ațos cu miros de briză, dorul de nopțile prea scurte și prea obositoare, dorul de matinala bere rece.

Pentru cine nu e familiarizat, mama m-a născut pe 1 mai. De obicei se merge la mare. Anul ăsta probabil nu se va merge nicăieri, deși mi-aș dori să nu fie ceva banal. Eu iubesc să fie ziua mea pentru că ador să primesc atenție și pentru că e o zi specială prin însăși ziua de 1 mai. Cadoul pentru anul acesta pe care mi-l fac este o excursie în afara țării. Dar va fi un after birthday present. Și da, nu e niciodată prea devreme să vorbim de ziua mea. Am fost, sunt și voi fi o râzgâiată.

Dacă mergeți la mare (că e Vamă, că e Vadu sau Corbu) luați un pumn de nisip și mângâiați-l. Ciocniți și pentru mine un pahar. Și cu suc, nu mă supăr. Fumați una. Cu poftă.
Promit să primesc toate gândurile voastre.

HugsLovePeace
>.<