Tag Archives: drumuri

Pe când bagajele făceam…

Am amânat facerea bagajelor până în ultimul moment, când am constatat că nu-mi încap lucrurile. Așa-s eu, dau pe dinafară. Le-am înghesuit cu înverșunare, știind că-n cele din urmă trag fermoarul. Mă gândeam că ar fi ușor să avem toți o geantă de voiaj în care să înghesuim tot ce ne supără și pe care s-o trimitem la categoria fragil, în raiul genților de voiaj încărcate cu emoții care supără.

N-am dormit bine pentru că așa fac eu înainte de orice plecare. M-am trezit de 30 de ori înaintea ceasului și m-am alergat de una singură prin pat. Nu te-am mai visat. N-am mai visat că filmăm. N-am visat absolut nimic pentru că-n mare parte am fost oarecum trează. Dar mă ustură stomacul și îmi tremură ușor genunchii și maxilarul. Pffff, halal bărbată greeno!

Există oameni cu care m-aș cățăra pe lună și oameni cu care aș bea o cafea aici pe pământ. Ciudat e că la ei e tocmai invers.

Mi-ar plăcea să am o foarfecă cu care să decupez distanțele. Aș face drumurile în formă de săgeți. Și le-aș apropia până la sufocare. Să se intersecteze, să fie aproape. Urăsc depărtarea, urăsc să fac bagaje la fel de mult cum urăsc despărțirile. Urăsc când nu înțeleg mintea celuilalt, urăsc să mă complic în lucruri simple și să desfac ghemul vieții, când viața se desfășoară nestingherită pe lângă mine. Urăsc să n-am curaj să mă avânt, urăsc că-s prea curajoasă uneori și nu-mi păzesc pieptul. Urăsc multe lucruri, dar cel mai mult urăsc absențele.

Nu știu prin ce a trecut Adele asta, dar e clar că e heart broken real bad. Un singur fost iubit s-a însurat (de fapt doi, dar unul a divorțat între timp) și are copil și probabil e fericit. Dar mie-mi trecuse, deci n-am cum să descriu emoțiile pe care le are o fostă când exul se însoară. Și deși cred că l-am iubit la nebunie, nu mi-aș dori să găsesc pe cineva ca el. Și ca să înțelegeți trebuie să ascultați melodia.

Nemotivat. Știu că trec toate. Și știu că-s fir de nisip. Știu că dau prea mult. Știu că nu e bine. Știu că râd când nu trebuie, că nu plâng de câte ori ar fi bine, că duc doruri inutile care mă macină, că visez la cai verzi pe pereți roșii și că nimic din toate astea n-or să mai fie mâine sau poimâine sau peste 33 de zile.

Nu m-aș opri din scris. Fumez mult. Beau mult. Dorm puțin. Visez aiurea. Alerg până îmi dau duhul. Stau liniștită. Caut brațe. Să mă țină. Să mă ridice. Întotdeauna cad în picioare, dar uneori mă așez cuminte pe asfalt și aștept. E un test. Nu e drept, știu.

Nu pot să-mi amintesc toți oamenii cu care am petrecut cel puțin o zi.

Închei.

HugsLovePeace
>.<


Strange faces in my dreams

My heart skipped a beat
When I saw you on the street
You were happy without me
How could this be?

… … … …

Azi dimineață voiam să scriu ceva anume, dar până m-am întors acasă am uitat. Știu doar că am muuuuuulte de făcut: scenarii de scris, povești de găsit, proiecte de început, oameni de văzut și asta mă animă și-mi oferă elanul de a merge mai departe.

… … … …

Îmi zice să las dragostea pe planul doi. Hah, de-aș putea! Îmi zice că e absolut șocat de mine, de cum sunt acum, noi știindu-ne de peste 6 ani. Îmi zice să fiu atentă că-s deja femeie, că nu mai merge cu jocuri de copil. Îmi zice că oricum nu merită nimeni și că e ciudat cum gândesc așa extremist. Nu știu ce-mi mai zice, mă pierd în detalii. Nu așa facem toate? Îmi zice că dacă vreau ceva de la un bărbat să-mi stabilesc un scop precis și să nu mă abat de la el. Oh, dar abaterile-s așa mișto…

… … … …

Îi spun că-s în căutare de ceva stabil. Nu neapărat ceva serios, dar ceva stabil. Zice ok. Zic ok. Ne mai auzim. A fost mișto!

… … … …

Păi și dacă ar veni cineva la tine, îndrăgostit, te-ai agăța? Probabil că da. Aha! Ce contează pentru tine într-o relație? Aoleooooooo.

… … … …

Ea-mi zice că în momentul în care n-o să mai vreau nimic, atunci lucrurile se vor așeza. Eu îi spun că nu pot să nu vreau, așa-s eu construită. Ea râde. Zici că-s eu pe vremea când alergam după ăla. Eu i-am zis că am ratat startul și că m-am oprit pe-o bancă la un frappe rece. Ea-mi zice că-s îndrăgostită. Râd. Așa e, am fost!

… … … …

Lăsând deoparte micile drame existențiale de femeie cu fluturi în creier și luciditate-n stomac, totu-i foarte bine! Mulțumesc băi Universule că deși mi-o dai în freză pe de-o parte, reușești să completezi pe de alta.

I am gonna be just fine, I only need a few days far away from you.

… … … …

N-aș putea iubi pe cineva toată viața.

hugslovepeace
>.<


Friguri, geruri și alte povești

Din categoria inexistentă (încă): confesiunile unei roșcate răzvrătite

*frigurile iubirii* zice Tolstoi… privesc pe geam, trenul mă leagănă. nu mi-am potolit setea de ducă, dar am umplut un pahar întru cinstea drumurilor. îmi vine un gând. îl alung cu mâna. el face cale întoarsă, trece din văzduhul îmbrăcat în alb și se oprește drept în frunte.

… cred (mhm) că îmi doresc să te iubesc. (fâstâceli cu propriile-mi gânduri, pare-mi-se că-s puțin stupidă). de fapt, da. acum îmi doresc asta. o fi de la lentoarea cu care las în urmă peisajul rural… prea multe gânduri într-o clepsidră prea strâmtă. prea multe momente de beznă după o noapte de nesomn. prea multe frânturi de vise, fără înțeles pentru unii, dar atât de pline de sens pentru mine.

* îmi doresc să te iubesc, dar mai înainte îmi doresc să mă iubești tu. am mărturisit că-s cam fricoasă.*

HugsLovePeace
>.<


missed me

missed me, now you gotta kiss me…

>.<

Ieri de la ora şapte pînă pe la vreo unşpe am fost pe platoul de filmare Castel Film unde s-a muncit. Eu am fost observator şi fotograf de joacă şi deşi am stat, spre finalul programului mai aveam puţin şi picam de pe scaun. Nu cred că am voie să spun despre ce era produs era vorba, dar pot să spun că era o reclamă.

Numărasem ultima oară 19 ore de cînd am deschis ochii, deci încă mai pot.

Am văzut o echipă nemaipomenită! Oameni mişto, deştepţi, muncitori şi glumeţi. După ce ne-am obişnuit (ei cu mine, eu cu ei) m-au tot răsfăţat. Le era milă de mine că mor pe scaun şi mie de ei că erau obosiţi şi azi o luau de la capăt.

Ahhh, iubesc mirosul de aer încins de la proiector!

Azi de dimineaţă am avut drumuri. Aşa au prezis astrele. Dar ce drumuri! Eu la volan: Moşilor – Bucureştii Noi – Drumul Taberei – Moşilor. Be proud! Şi nu am accidentat pe nimeni. Incidente au fost, dar fără sechele.

Acum sunt frîntă. O să mănînc un mare kilogram de căpşuni (cireşe n-am) şi o să trîndăvesc la tv pînă adorm.

Diseară avem party!!! Jules e oficial absolventă! Deci trebuie să cinstim acest mare eveniment mare.

Oh, aţi văzut că a revenit vara?


din nou zapada

Azi plec spre casa. Calatoria cu trenul este o calatorie pe care o ador, dar din pacate este model nou si lipseste cu desavarsire intimitatea compartimentului de opt.

Am auzit ca in Bucuresti ninge. Si aici in Onesti ninge de azi noapte. Sper sa nu ramanem impotmolite prin troiene nebanuite si sa ajungem fix la 20:59 asa cum scrie pe bilet.

Zilele care s-au scurs au fost perfecte. Noptile au fost cu friguri si spaime de bezna, de caderea zapezii, de scartaitul portii. Zilele au fost la gura sobei, cu lemn trosnind agale, cu povestile bunicii si cu mamaliga fumegand pe plita. Noptile au fost cu filme despre care o sa scriu intr-un viitor si muste dezghetate care bantuiau urechile. Lupte greco-romane sa le prindem. Zilele au fost cu baie in zapada cu fluturi si cu ingeri, cu primii pasi lasati in gradina de legume, alba si trista.

Tastez in graba. Am atatea pe buricele degetelor incat mi-e teama sa nu le pierd asa cum noaptea pierd gandurile printre gene. Nu am reusit sa le dau o forma si nici sa le asez. Nu am putut sa iau decizii, sa trag linie si sa spun adio. Raman aceeasi. Neschimbata. Inspaimantata. Gafaind intr-o fuga nebuna spre un raspuns. Sau spre liniste. Nu m-am decis.

Urmeaza o saptamana grozava… sunt entuziasmata si emotionata.

Inchei.

Extracalifragilistic. Sa aveti zile cu soare si cu zambet