Tag Archives: dulapul lui evergreen

Poşta Romînă

şi coşmarul vieţii

pe scurt: am trimis un plic cu două hăinuţe pentru Merat, o cititoare dragă. am completat 3 formulare şi am pus plicul cu mare entuziasm. azi mă sună că nu a ajuns decît o hăinuţă şi că am completat greşit formularul de plată ramburs că nu aş mai fi primit banii în vecii vecilor. eu l-am completat dupa un model postat acolo.

sun la poştă. vorbesc cu o diringintă drăguţă care-mi explică tot procedeul. cum plicul pleacă. cum ăla de-l ia nu acceptă plic deteriorat. cum acolo ar fi trebuit să sesizeze problema. cum Merat nu trebuia să-l ridice dacă avea probleme (clar, clientul e de vină!!!). cum trebuia să fie atentă la greutatea de pe foaie cu cea de pe cîntar. etc etc etc. cum, de aici totul a fost ok, problema a fost ori pe drum ori la ei.

i-am zis că ştiţi că dacă sun acolo ei îmi vor spune acelaşi lucru? diriginta mi-a explicat de-a fir a păr ce ar fi trebuit să facă acolo ca să nu se ajungă în situaţia asta.

şi-a cerut scuze, deşi scuzele nu aduc vestuţa înapoi. practic nu putem să facem nimic pentru că dacă iei coletul acasă şi realizezi că îţi lipseşte ceva nu se pune.  dacă nu ai avut vreo obiecţie la faţa locului nu contează. daca pe foicicile alea nu scrie că e ceve în neregulă adio.

Merat, draga mea, îmi pare tare-tare rău. Te aştept aici poate bem o cafea şi rîdem de situaţie.


bătături şi zambile-n glastră

O să notez pe scurt traseul meu de astăzi, traseu parcurs cu picioruşele pline de bătături la această oră.

Moşilor – Vitan (Policlinică) – Concervator (Cişmigiu) – Universitate – Dristor – Răcari – Mama (bobocica) – back to metrou Dristor – Obor (căscat ochi) – Moşilor home. Am purtat nişte draci de converşi care mi-au făcut praf picioarele şi am constatat că s-au tocit pe interior şi jenează piciorul. Nu cred că i-am purtat o lună cap-coadă, dar îmi amintesc de perioada lor de glorie cînd erau suport de bere. Ce mîndreţe!

Nu m-am calificat la roblogfest. Aş fi vrut să ştiu cîţi omi m-au votat. Aşa pentru egoul meu blogăricesc, că deh, mă dau şi eu pătrată că am cetitori. Nu oricare, ci de vază. Vază sau vaze, cum vreţi, pline de zambile mov şi albe. O frumuseţe. N-am rezistat şi am plantat ceva azi. Aşa de poftă. Poate apuc în wk să-mi dedic o vreme să mă liniştesc cu florile mele. Maică-mea zice că mi-am ratat cariera. Trebuia să mă fac florăreasă. De nu-mi iese cu regia bag mare.

Joc farmville de nebună. A devenit personal. Plantez, culeg, prăşesc, primesc vaci, dau raţe şi iepuri la schimb. Am şi-un gard mov. Ce să mai?

Am cotrobăit prin dulap şi am decis să-mi vînd nişte haine. Nu, banii nu vor fi donaţi în scopuri nobile, ci în portmoneul meu de shopping că vine ea primăVARA şi am nevoie de rochiţe cu fundiţe. O să-mi fac o listă cu cele necesare.

Sunt bine sănătoasă. Bine, nu chiar că am o pungoaie de pastile de luat, dar nu e de panică. Cică e normal la vîrsta mea.

Nu m-am decis cu oraşul. Am bifat Praga, Viena, Londra şi Paris şi îmi doresc să văd ceva nemaivăzut. Să văd că poate vrea Puştiu să mă surprindă. Nu, nu e o sugestie la adresa lui, că nu-mi citeşte scornirile. Hehe.

În Cişmigiu au înflorit ghioceii şi albăstrelele, dar pute a căcat. În 104 pute a bătrîneţe, mirosul ăla greu care-ţi face rană pe nări şi pe gît. Nu am nimic cu bătrînii, dar mă revoltă că se uită şui dacă deschid geamurile. În Bucureşti de lucrează de zor.

Vreau să-mi fac wishlist de ziua mea. Da. Măcar să primesc ceva pe gustul meu. Nu, oamenii car emă cunosc sunt grozavi şi-mi fac cadouri minunate, dar anul acesta vreau să primesc exact ce îmi doresc. O să mă gîndesc. Nu-s multe. Haine, în principiu.

Cam atît despre mine, tu?