Tag Archives: europa

bye bye gossip girl& grey

E clar! Scenariştii serialelor sunt mici genii. Reuşesc să te lase în suspans cu finalurile astea de sezon. De te apucă nervii pînă în septembrie. Grey m-a lăsat fără grai. Şi nici gossip n-a fost mai prejos. Oricîte alambicături şi poveşti departe de imaginarul meu (că nu am louboutini şi vuitoane şi nu locuiesc în hotel) tot au savoare. Mă miră asta. Mă miră că rezistă şi se reinventează ţinînd pasul cu pretenţiile.

Actorii au vacanţe luuuungi şi plimbări infinite prin Europa. Oh, Paris, London, Amsterdan, Barcelona… ce-aş mai trîndăvi şi eu…

Trebuie să-mi rezerv timp pentru ultimele episoade din house, 30 rock şi one tree hill şi apoi I can get a life.

Fiind prea acaparată de altele am uitat că iubesc fluturii. Şi-i iubesc de vreo 5 ani, cred. Aş putea să privesc ore în şir fluturii.

Bine, ar trebui să dorm, dar după un ultim episod cu un Chuck Bass agresivo-romantico-bărbat fatal mai zăbovesc aiurea prin virtual.


în altă ordine de gînduri

Cînd se adună 6 femei atunci discuţiile deviază de la dureri menstruale la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război şi se încheie cu Revoluţia. Am început să ne amintim iarna anului 1989. Aveam patru ani jumate, deci nu prea pot spune că-s amintiri. Ce avem în comun: se trage şi senzaţia de incitant pe care o trăiam pentru că nu pricepeam ce se întîmplă, de fapt.

Mama era speriată că tata nu mai venea acasă. Ştiu că se uita la televizor şi îşi frîngea degetele.

Am divagat la Romînia şi evoluţia umană. La conştiinţa socială şi naţională. La conducere şi guvern şi bani şi datorii şi Europa şi Basescu şi tot aşa. Noi nu ştim politică. Şi n-o înţelegem, dar putem pricepe ce-i ăla bun simţ, ce-i aia responsabilitate. La Ungaria şi criza economica. La taxe şi impozite. La lipsuri. La grevă. La ieşitul în stradă. La proteste. Şi pînă la întrebarea dacă „ai ieşi în stradă dacă ai afla că are loc o nouă revoluţie?”

Ei bine, acum nu ies. Şi nu pentru că interesele mele nu-s lezate, ci pentru că la numai 25 de ani am obosit să mai cred că va fi bine. Într-o altă ordine de gînduri – atunci aş fi ieşit.

Am rămas cu o dorinţă. Ştiu că securiştii au fost şi vor fi proscrişii. Ştiu că au ucis cu sînge rece. Însă aş vrea să stau de vorbă cu un om sincer care a făcut parte din Securitate. Care încă mai are capul pe umeri… să văd ce metode de spălat pe creieri au folosit comuniştii, dar mai ales să înţeleg omul din spatele sistemului. Ce simţea cînd ajugea acasă după ce poate omora pe cineva sau ce a făcut cînd a văzut că Ceauşescu este ucis şi toată lumea lui se prăbuşeşte.

Şi mi-am amintit de un scurt metraj foarte interesant şi bine realizat pe care l-am văzut la Timishort: „Înainte şi după 22/12/1989” în regia lui Andrei Cohn cu Mimi Brănescu, Clara Vodă, Toma Cuzin şi Sorin Cociş care surprinde atît de bine ce a fost şi ce a rămas, încît la finalul filmului am rămas într-o transă şi într-o tristă recunoaştere a realităţii de azi.

foto: palty2.files.wordpress.com