Tag Archives: evergreenstory

adaugă articol nou

mă îndeamnă wpu.

şi ce să scriu? habar nu am. nu mai am nimic de zis că mi se învîrt toate în cap şi nu ajung în degete.

şi nici nu mai am timp să zăbovesc aiurea în faţa monitorului.

am scăpat de răceală. am fentat-o cu graţie de data asta.

sunt somnoroasă… şi am nasul rece. mereu.

mă înfofolesc cu Socrate lîngă mine şi ne bucurăm împreună de vremea asta aşa faină.

mi-e dor să vă citesc şi să vă scriu chestii, asta dacă pînă-mi intru eu în ritm mai rămîne cineva pe aici…

şi mi-e şi foame.

avem cazarea în Viena. în centru. un apartament foooooarte frumos.


dorinţa de duminică

angels-in-america3Mi-aş dori să existe o zi pe an în care să nu existe durere. Să nu moară nimeni, să nu se despartă nimeni, să nu plîngă mine, medicii de pe salvare să aibă concediu, preoţii… şi chiar Dumnezeu. O zi fără tristeţe şi fără suferinţă. O singură zi în care nu ar mai exista ştiri oribile. O zi în care să celebrăm fericirea.

La cine te gîndeşti prima dată cînd auzi sirenele salvării?

La sufletul meu…

Tu?

DNR sau do not resuscitate. Mai bine taie, curăţă şi suturează şi fă-o cu fire care se topesc în mine. Să uit.

Încep să mă supăr pe oameni, pe filme, pe autori, pe personaje. Numai ei pot iubi cu totul, pîna la ultima clipă, pot găsi 65 de lumînări şi pasiunea din ochii celuilalt şi se întîlnesc la momentul potrivit şi se iartă uşor şi supravieţuiesc sorţii.  NUmai proiecţiile oamenilor pot iubi în acel sens la care visăm cu toţii. NUmai poveştile lor pot să aducă tremur şi fior. Aici, pe pămînt, în realitatea unei relaţii umane, suntem defecţi în iubire.Avem găuri. Avem viermi. Avem boli ale orbirii. Avem orgolii. Avem lăcomie. Avem egoism. Avem ulei pe mîini şi pierdem printre degete ceea ce ar putea fi.

Apoi, ne amăgim „numai în filme şi-n cărţi vezi aşa ceva…”. Iar eu atît pot să spun: filmele şi cărţile sun făcute de oameni, de obicei din experienţă proprie sau lipsa acestora… o lipsă pe care au curajul să o recunoască.

Peste trei ani o să încep lucrul la un film. La povestea Anei. Ana este unul dintre cele mai frumoase nume. Citit invers spune acelaşi lucru. Ana. Atît de simplu şi atît de încărcat. Mie-mi inspiră început.

I can do it by myself.

House MD este noul alint de şomer. Caut job şi viaţă. Dau la schimb defecţiuni tehnice şi experienţă.


simt că nu mai simt

draws0ştiu ca nu te poţi ascunde într-un blog…

m-am ataşat de nenorocita de sticlă de vin roşu.

povestea mea e şi a ta, cititorule. pe tine care te apasă noiembrie şi aerul rece îţi inundă plămînul pînă la epuizare.

condoleanţe.

al dracului playlist alege numai lonely nights şi melodii care adîncesc. e automutilare. da. nici eu nu schimb. mai bine mai sorb o gură de vin. e dulce. e roşu. e de noapte. probabil că aveai dreptate cînd spuneai că-s instabilă. aşa-s. instabilă. nici eu nu ştiu cînd mi-e soare sau cînd mi-e nor deasupra capului. nu am numărat niciodată nimic. de teama de a nu rămîne fără număr, fără tine, fără suflu. merg mai departe cu gura căscată. şi ce? nu am curaj să vreau să mă gîndesc.

vreau asta. să rîd şi eu de suferinţele altora. suferinţele celor mari. poate să mă regăsesc în întrebările lor. şi poate să-mi răspund sincer. exist. asta o văd în ochi tăi. dar nu mi-e de ajuns. nu mi-e de ajuns să respir, să merg, să fiu captivă.

împing vlăguită  pereţii pe care i-am ridicat cu atîta sîrguinţă. îi împing pînă la refuz şi mă izbesc în mine, în eu-l ăsta stupid, în neajuns, în litere înşirate fără noimă.

aştept să apară subtitrarea la blindness şi să văd acolo care-i treaba.

care-i lupa mea? care-i viaţa? şi unde-mi atîrnă greu voinţa? în alţii. le-am dăruit-o pe vremea cînd credeam. cînd aveam cui.

playlist

in a manner of speaking m-aş duce de nebună undeva unde-s mai mult de 30 de grade şi ti-aş ura boa sorte şi ti-aş face cu mîna din blue islands. ţi-aş cînta o baladă de nothing else matters şi mi-aş urma drumul, pe o autostrada care să nu se încheie niciodată. give me one reason să rămîn să te mai văd my playground love. ştiu un lucru, everybody gotta learn sometimes. ştiu că only time o să mă faca să feel drumul to the moon and back. siempre me quedara noaptea şi ziua care se perindă prin faţa ochilor mei neputincioşi.

ştiu, nu mă pot ascunde într-un blog

simt că nu mai simt decît o apăsare în piept. şi nu e inima. e marţi de noiembrie.