Tag Archives: examen

mici tablouri de viaţă

În 86 au urcat 3 ciorditori. Paranoica din mine s-a panicat. Am crezut apoi că mă urmăresc şi mă tot uitam în spate.

Pe drum am simţit mirosul spray-ului Impulse şi m-am detensionat. Ăla maro îmi plăcea cel mai mult. Şi mi-am adus aminte de perioada aia cînd dacă te dădeai cu Impulse erai cineva. Cred că o să recunosc mirosul ăsta şi peste 10 ani. Era mirosul mamei într-o vreme şi normal că şi al meu, că mă dădeam pe ascuns cu el, deşi mirosea toată casa.

Şi normal că mi-am adus aminte de Intesa. Ooooof, ce-mi mai plăcea mirosul ăla. Dacă miroseam Intensa pe un tip, mă îndrăgosteam imediat.

Nu am să mai vorbesc despre căldura care-mi provoacă o stare bacoviană. Nu, nu mai zic nimic de starea de leşin care mă izbeşte de cîte ori ies din casă şi greaţa cu care ating barele slinoase din mijloacele de transport. Şi nu, nu mai visez la patru tipi superbi care-mi fac vînt cu pene gigantice. Ntz, ntz.

Copacii din jurul blocului atîrnă plini de corcoduşe verzi. Nu ajung să le culeg. Mmm, şi caise verzi. Poate într-o noapte mă duc la furat. Poate-mi iau şi bătăiţă sau poate nu.

Îmi înfloresc florile. Iasomia mea la ghiveci abia acum are de gînd să-mi facă surprize. Mai bine acum decît niciodată.

Mai am un hop. Examenul la regie de film şi apoi liberăăăă ca pasărea cerului.

Să aveţi o săptămînă uşoară cu multe ieşiri nocturne la îngheţate şi plimbări romantice.

Over.

Of, era să uit. VOT.


another funky exam

Ăsta de azi fu penultimul. Am scris tooot. Asta ca replică la un exam la care m-am pierdut cu firea.

M-am întors la fenomenala oră trei. Mi-era dor de drumul pînă acasă în plină zi şi nu în posomorîta noapte. Şi chiar un miez de zi cu soare.

Am luat autobuzul spre un loc. Un loc unde cîndva primeam îmbrăţişări. Apoi m-am întors. Mi-am pierdut curajul. Nu pot acu’ mi-am zis parcă liniştindu-mă. M-am mozolit pe cizme. Şi m-am udat la degete. Am rîs de emotivitatea mea. Comportă-te ca la 24 de ani! Sunt o fire care se răsfaţă şi se prosteşte mult. Poate de aceea nu-s credibilă, uneori. Nu pot să mă dezic de firea mea, deşi în fiecare dimineaţă îmi spun în oglindă că azi voi fi schimbată. Voi fi serioasă. Voi fi din afară. Voi fi neutră. Voi fi dincolo.

Nu ştiu dacă-i tîmpenie curată sau inocenţă întîrziată, cert e că-s implicată. Ciudat, mi-s dragi toţi cei 16 colegi de şcoală (plus pe lîngă) şi mi-s importanţi. Ciudat, nu ştiam că am sufletul atît de cuprinzător. Ciudat, cu siguranţă îmi voi încasa la timpul potrivit şi dezamăgirile.

Ciudat că deşi am învăţat lecţia sunt tot aceeaşi. Oare cînd sau ce va trebui să mă determine să devin om matur?

Cade întunericul. Am să-mi păstrez momente pentru clipa crepusculară cînd cerul devine abia vizibil, cînd bîjbîi după lapte şi cînd Socrate îşi măreşte irişii. În antiteză stă zăpada gata-gata să se scurgă… e superb!

Încerc să mă revigorez. Să-mi dozez energia. Să sustrag seva din diverse zone. Încerc să mă mobilizez. Nu vreau aşa! Vreau altfel. Un altfel mai plin şi mai fericit! Mai vesel. Un altfel cu tine…


ajutor

Pentru filmul meu de platou am nevoie de un halat de asistentă – măsura S, cred. Îmi trebuie joi, 21 ianuarie.

M-ar ajuta unul bleu, verde deschis sau alb… cu împrumut.

Şi aş mai avea nevoie de afişe şi pliante şi chestii de atîrnat pe pereţi cu organe sexuale feminine desenate (anatomie), mame şi copii – chestii dintr-un cabinet ginecologic…

şi cam atît. dacă aveţi rude, iubiţi, iubite sau prieteni în domeniu apreciez pînă la adorare un mic ajutor.

mulţumesc!