Tag Archives: examene

nesomn şi dor de ducă

foto by Alexandra Carastoian E clar! Asta nu-i vreme de stat la examene cîte şase ore, asta e vreme de stat pe plajă. Vara ar trebui să plece toată lumea urbelui şi să se relaxeze departe. Companiile ar trebui să aibă mai multe sedii în funcţie de preferinţe şi sezon. Fabricile să se închidă, muncitorii să-şi ia familionul şi fuga-fuga la Năvodari.

N-am dormit. Afurisita de canicula a pătruns printre draperii şi m-a gîdilat pînă la epuizare. La trei dimineaţa priveam în beznă. Parcă desluşeam efectul de fata morgana. Era doar morgana, fata probabil că visa prinţi şi prinţese.

Nu-mi găsesc resurse să mă urnesc. Planurile mele de ieşit se realizează după apus cu pus în practică după orele 22:00. Berea nu intră altfel. Sunt entuziastă, deşi mă topesc cu fiecare clipă scursă.

Am vîndut haine din dulap şi sper să reuşesc să-l golesc.

Am strîns peste 180 de voturi şi asta e bine. După estimările mele pînă pe 25 aş putea ajunge la o mie. Ceea ce ar fi grozav, nu-i aşa? Click aici!

Aproape că se termină sesiunea şi urmează perioada de căutări şi vînători de joburi, dar şi perioada în care FINALLY lansez şi eu site-ul ăla. Abia aştept! E copilaşul meu mic şi sper să-l cresc cu ajutorul vostru.

Am să mă opresc aici. Probabil mă arunc sub duş pentru a treia oară azi. Şi apoi aştept cuminte să mă usuc natural. Apoi mănînc cu poftă un kilogram de cireşe.


inutilitatea unui pahar cu apă

Cînd rochia de sînziană nu mai face valuri. Cînd abia-mi trag nasul. Cînd abia-mi strig numele. Cînd toate nu mai au farmec şi cînd cerul bate spre mov, atunci mă apuc să tac.

Privesc paginile blogului meu. Dacă-ar dispărea wordpressul aş pierde toată viaţa mea din ultimii ani. Poate-ar trebui să-mi ofer niscaiva timp să-mi strîng la piept cuvintele.

Sunt un popîndău. Sau mai bine o mangustă. O surată. Ca-n documentarul ăla de pe discovery. Cine mai ştie?

Sesizez cu stupoare că intru în a doua sesiune la facultatea de film. Vă reamintesc că am 25 de ani şi este a treia facultate. Pe prima n-am terminat-o din prea mult idealism. Pe-a doua degeaba. Să văd dacă 3 e cu noroc. Habar nu am ce-o să fac cu viaţa mea, deci aş fi absurdă să am pretenţii de la vieţile celor din jurul meu. Ahm, v-am spus că mă consider un om absurd? Am nevoie de certitudini. Că dacă eu n-o să reuşesc, atunci cineva va reuşi cu siguranţă şi prin el pot trăi şi eu succesul.

Nu mi-e frică. Asta mă înspăimîntă. Că am intrat într-un miserupism stupid şi că mă doare-n voalul de la rochia de mireasă (pe care n-o am) dacă o să încalec p-o şa şi vă spun povestea mea. De unde atîta?

La uşă bate cineva. Se numeşte stare de amorţeală. Am senzaţia că mă iau nişte doruri presărate cu boabe de nostalgii. Pfui, nu era momentul să intr-un visare.

Odată o să vreau să strîng toţi oamenii care s-au perindat, fie şi pentru cîteva momente, fie şi pentru ani în şir prin viaţa mea. Aş prefera înainte de vreo nuntă sau de propria-mi înmormîntare. Şi atunci o să le spun eu lor. Sau poate doar am să-i îmbrăţişez în propria-mi prostie de iertare. Sau o să-i lovesc. Ori vom bea pînă la epuizare şi după aia vom trăi orgia vieţii.

Ţara se duce de rîpă. Aşa aud. Natura nu mai are stare. Stratul de ozon? Nu ştiu dacă mai e. Apocalipsa bate la uşă. Se bate cu amorţeala să cîştige meciul. Marea mă aşteaptă. Şi 12 examene odată cu ea. Nu am bani. Nu ştiu dacă o să am vreodată şi ăsta era marele meu vis cînd eram puradel. Să am mulţi bani şi să locuiesc în nori. Revenind. Băsescu nu face nimic. Nimeni nu face nimic. Se iese în stradă. Aş ieşi şi eu la o bere la o terasă, dar nu are nimeni bere caldă. Cei de la Darma de lîngă Argentin mi-au încălzit două beri la robinet.

Nu am nici început  şi nici final şi iar mă întreb cine sunt eu şi pe cine iubesc mai mult? Pe mine sau starea asta de inutilitate pe care-o trăiesc în acest moment fatidic?

S-a făcut seară.


nesomn

Am plecat la facultate cu un pahar gigantic plin cu cafea. A fost cumpărat anul trecut cu scop precis – pentru facultate, deşi nu ştiam c-o să intru. Fler. Am zis că sunt un fel de Carrie din satc, dar mult mai faină. M-a ajutat enorm pentru că mizeria de cafea din facultate nu are atîta cofeină cît să mă trezească de-a binelea.

Înainte de ceva, orice, nu pot să dorm. Şi nici nu mă cunosc într-atît cu telefonul cel nou căruia îi sună ceasul după bunul plac şi nu după nevoile mele. Plus că încurc AM-ul cu PM-ul.

Nici azi noapte nu am dormit mai deloc. Am tot visat cutremure şi pe mama care a zburat şi apoi s-a prăbuşit sub ochii mei. Mama mea era tînără, de-o seamă cu mine, dar era tot mama mea.

Asta probabil de la Pînza de păianjen, carte care-mi place mult şi pe care am citit-o pînă pe la două. E interesantă şi bine construită, deşi la început m-au derutat personajele. Aş vrea să debutez şi eu aşa.

În fine… să revin la visele mele nebune. Am rămas numai cu starea, am uitat acţiunea.

Ştiu că mi-a fost cald şi că m-am tot zvîrcolit. Aşa păţesc cînd se joacă ielele în creierul meu.

Următoarele săptămîni vor fi pline ochi, ba dau pe afară. Probe de verificare, examene, filmuleţe, referate etc.  O să dau rar pe aici. Sper să nu mă uitaţi.

Nesomn.