Tag Archives: femei

Am urât, urăsc și voi urî femeile lașe

Fie că am vrut sau nu, așa a vrut destinul, sunt femeie! Nu știu dacă aș vrea să schimb asta, poate pentru scurtă vreme ca să văd cum e în emisfera cealaltă, dar probabil că rămân fidelă speciei mele. M-am obișnuit de atâta amar de vreme și de ce să n-o spun pe aia dreaptă… e mișto!

Nu-s nici pe departe femeia perfectă și nici nu cred că voi fi vreodată. Sunt încadrată în parametrii normalității cu isterii, patetisme, jale cruntă, romantism de-ți iese pe ochi, vise cu prinți, PMS, after pms, în timpul ăla al lunii, mereu tânjind după ceva, nemulțumită, între carieră și viață de familie, mi-e frică de plozi, sunt atentă ce mănânc, îmi doresc să fiu așa și pe dincolo, dacă merg la mare iau șapte creme de plajă, fac bagaje imense (să nu-mi pară rău că n-am avut nu știu ce răhățel la mine), cu tendințe feministe, plângăcioasă, răsfățată, mieunată, geloasă, posesivă etc.

Sunt în multe feluri. Mă victimizez, vreau să am mereu dreptate, râd la bancuri stupide, dar nu-s lașă.  Și când spun lașă, spun:

Femeile care se complac în situații, de la aspectul fizic la partea emoțională. Știu, ne întâlnim și ne plângem… ca fetele: am celulită, am pus burtică, am picioarele groase, urechile clăpăuge, tenul gras, pana mea, dar când trebuie să faci ceva în privința asta, ei bine nu. Așa că, obosesc să ascult aceleași plăci despre cât de nașpa sunt și ce nașpa mă simt, dar nu fac nimic în privința asta…

Nici eu nu fac armată cu mine și uneori sufăr de lene cronică, dar la capitolul ambiție, ei bine, mă urnesc!

Când eram tinerică și prostănacă mi-am luat-o în freză, la propriu, de la un gagic. După ce m-am despărțit de el, m-am împăcat crezând că va domni armonia, ca să ajungem cumva în același context și acestea fiind relatate, nu cred că trebuie să-mi spun opinia despre genul ăsta de femei.
După o perioadă am avut curajul să plec… și bine-am făcut!

Nefericitele
Mi-a reproșat I. că nu dețin spiritul de sacrificiu în cuplu, că plec atunci când e mai greu, că ar trebui să rămân de dragul momentelor bune. Jos pălăria! Cu toții avem momente bune, dar când e ceva putred în Danemarca, cred că e mare dovadă de curaj să pleci. De aceea, nefericitele care se plâng de bărbații lor, dar nu fac nimic în privința asta, mă lasă complet rece.

Prietenieeee, pleacă sau stai. E simplă alegerea!

Femeile care așteaptă orice. Aștept să apară x-ulescu să mă scoată din mizerie, aștept să găsesc un job bun (?), aștept să vină Iisus și să mă lumineze, aștept să văd ce se întâmplă… Adică nu fac nimic, despre asta e vorba în așteptarea asta. N-au curaj să schimbe ceva, să încerce, să meargă mai departe sau să facă o alegere. Nu, ele… așteaptă să vină de la sine, din străfundurile universului.

Incapabilele sunt frustratele moraliste care nu se acceptă nici de-al dracu și care abia așteaptă să faci o greșeală ca să facă o intervenție. Astea-s alea nemulțumite de nimic, cu viață personală zero, cu nicio perspectivă de viitor, dar care le știu pe toate… văzute-n filme, citite-n cărți.

Femeile care înșală și care sunt înșelate
N-am nimic cu asta. Fiecare face ce vrea și cum vrea cu viața lui amoroasă. Daaar, dacă ai înșelat nu te mai zvârcoli și nu mai face cazul anului. Dacă te pici cu ceară și te tai pe braț nu rezolvi nimic. Nici dacă te duci să i te confesezi soțului/iubitului nu rezolvi nimic, ba e mai nasol. Ți-a plăcut! Fu bine? Mai faci? Ai învățat ceva din asta? Asumă-ți acțiunile, nu fugi de ele.

Femeile înșelate care se plâng de asta și nu iau măsuri. E foate simplu, din nou. Ori accepți și mergi mai departe cu certitudinea că o va mai face, ori nu accepți, ori i-o tai și la revedere că pleci la pușcărie. Dramele, plânsetele, isteriile și depresiile n-au nicio legătură cu blonda care l-a călărit pe iubitul tău. Pare-mi-se că nici tu nu ai vreo legătură, dar fie.

Și-ar mai fi!

În principiu știu cine sunt și-mi cunosc valoarea. Îmi asum acțiunile și cuvintele spuse, nu mint și dacă trebuie s-o fac îmi displace cumplit. Sunt fidelă, atâta timp cât bărbatul de lângă mine mă determină să fiu și sunt dezarmant de sinceră. Sunt exhibiționistă, ușor de tentat, vicioasă, cu capul în nori, motivată, ambițioasă, cu voință de fier, prostănacă în amor și-mi place să spun lucrurile verde-n față.

Sunt plină de defecte… dar știu că nu sunt într-un fel, adică lașă. Și asta-mi dă dreptul să evit cum pot genul ăsta de oameni…


lesbienele şi evergreen

Intră o tipă pă mess şi îmi propune să fac sex cu ea. Îmi deschide ea drumurile spre toate punctele din univers. Dar nu înainte să-i trimit o poză sexi cu mine. I-am dat delete, ignore şi spam. Asta după ce a devenit insistentă şi am numit-o „posibil lăbar obsedat”.

Observ că acum relaţiile nu mai încep la un suc sau „din întâmplare privirea noastră s-a întâlnit şi cha ching”. Acum intri pe mess, întrebi orientarea sexuală şi îi propui un futai mic. Dacă acceptă bine, dacă nu, mare este virtualul şi balta are suficient peşte idiot cât să pice în plasă.

Am întrebat-o pe ce criterii am fost selectată. Poate-am ieşit în evidenţă într-un fel anume şi aş vrea să-l anihilez complet. Nu mi-a răspuns, probabil s-a pierdut cu privirea în decolteul virtual.  Lesbienelor uniţi-vă, evergreen e cu voi! Nooot!

A nu se înţelege că am ceva cu lesbienele sau gay-ii. Din contră. Me like them, dar nu atât cât să trec de partea cealaltă, deşi recunosc că gândindu-mă la o anumită femeie, parcă aş comite un păcat. Unul mic de tot. Şi ca să vezi, tipa e bi. Hah! Back to reality.

Şi încă mă întreb dacă tipa respectivă (de-o fi fost una) chiar a crezut că o să-i cer numărul şi-o să-i spun fanteziile mele erotice care implică ţâţe şi păsărici şi că ieşim la o cafea şi din una în alta, hop ţop, nah… am comis-o. Te pup, ne mai vedem… ceva în genul.


Piticu şi Tae bo

Eu şi exerciţiile pentru cur. De doo zile consecutiv (fix) fac cîte 20-25 de minute de exerciţii. Diferite. Acasă la mine. Cu ganterele mele. Pe salteluţele mele luate pe datorie. Neplătite, încă.

Pitiiiiiiic, ia uite ce am găsit. Eu cred că te descurci. Şi să te şi filmezi. Da?

Dacă reuşeşte cineva să facă acest exerciţiu primeşte o bere.

mîine o gaşcă de muieri merge la sex and the city. vreo 10 aşa.


curiozităţi legate de bărbaţi

Mă gîndeam aseară după un pahar de gin la relaţia asta ciudată despre care scriu  mii de reviste săptămînal: femeia şi bărbatul şi m-au apucat nişte întrebări la care Puştiu este incapabil să răspundă, el fiind incapabil să comunice subiecte din revistele de gen.

Cînd ajunge un bărbat să nu-şi mai placă iubita (nevasta)? Din punct de vedere fizic. Care e momentul declick-ului. Cînd i se lasă un sîn sau cînd îi apar primele riduri (inclusiv cele de pe burtă), cînd face aripioare?

Cînd ajunge un bărbat să nu-şi mai placă iubita (nevasta) emoţional?

Nu am zis cînd n-o mai iubeşte, ci cînd îşi pierde atracţia.

Sunt foarte curioasă care-s cei 10 paşi pe care femeia îi urmează şi bărbatul atinge infinitul mic.

Vă rog să purcedeţi…


dragelor…

PHENOMENAL WOMAN
by Maya Angelou

Pretty women wonder where my secret lies
I’m not cute or built to suit a fashion model’s size
But when I start to tell them
They think I’m telling lies.
I say,
It’s in the reach of my arms
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

I walk into a room
Just as cool as you please,
And to a man,
The fellows stand or
Fall down on their knees.
Then they swarm around me,
A hive of honey bees.
I say,
It’s the fire in my eyes
And the flash of my teeth,
The swing of my waist,
And the joy in my feet.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Men themselves have wondered
What they see in me.
They try so much
But they can’t touch
My inner mystery.
When I try to show them,
They say they still can’t see.
I say
It’s in the arch of my back,
The sun of my smile,
The ride of my breasts,
The grace of my style.
I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Now you understand
Just why my head’s not bowed.
I don’t shout or jump about
Or have to talk real loud.
When you see me passing
It ought to make you proud.
I say,
It’s in the click of my heels,
The bend of my hair,
The palm of my hand,
The need of my care,
‘Cause I’m a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That’s me.

Cu tot dragul pentru toate femeile fenomenale din blogosferă începînd cu doamnele din blogroll şi continunînd la infinit.

Dau şi eu un dar şi poate pornim o lepşă. O poezie dedicată femeilor din blogosferă şi o fotografie cu voi (sau părţi din voi) unde sunteţi fenomenale.

Ce ziceţi? Îi dăm drumul?

Umma, Tuvia, Tomata, Shmeny, Rusoaica, Raluca, Rainy, Raggio, Puştoaica, Puck, Provinciala, Pinguina, Olivia, Nonentity, Noaptea Iguanei, Lady, Meea, Maria, Lumea în dungi, Somonica, Lolita, Iren, Greenu, Ionouka, Hanna, Foodfor, Elza, Did, Dana, Azul, Angela, Alma, Almanahe, Pifuneata, Liana cu dorul de mare, Gladiola, Alisim, Bia, Emily, Desculta şi tuturor doamnelor şi domnişoarelor care-mi trec pragul.

Îmi cer scuze că nu am scris pe toată lumea, dar mai am nişte teme de făcut.