Tag Archives: fericire

Entuziasm iernatic

Cafeaua (a treia pe ziua de azi) s-a răcit în cană. Zăpada curge și troleele ne stropesc chiar dacă ne ascundem pe după mașinile parcate prost pe trotuar. Telefoanele se fură și se cumpără în continuare. Traficul e îngrozitor (am mers 30 de minute aseară prin zăpadă și autobuze nexam). Filmele se fac. Vacanța bate la ușă. Vinul se fierbe. Postul se termină. Party-urile mă țin în viață. Iar eu mă simt liberă!

Sunt un om liniștit. Cu asta vine și fericirea. Gustul libertății îmi pișcă limba. Îmi place!

Mi-e dor de oamenii mei! Și s-au stins toate. Consumate în atâtea nopți de bere și nesomn. Mi-e dor de ei și o să le-o spun fiecăruia în parte. M-am curățat de furii și demoni și cu fața cea nouă pot începe să clădesc. Sper să mai existe o bază…

Ascult ce-mi spun ceilalți despre mine. Le decantez. Unele-s adevărate, altele sunt doar presupuneri. Teoriile neaplicate nu-s eficiente. Le trec prin mine și iau ce mă reprezintă și ceea ce nu contravine principiilor mele, alea care mai sunt. E bine că am ajuns la maturitatea la care să ascult și la răbdarea să le așez în puzzle. E bine că simt în sânge cum devin.

Sper să nu mă mai întoarcă nimic pentru că (cu toată sinceritatea) nu-s un om foarte stabil. Abia am început să prind curaj și echilibru pe firul meu de ață. Un vânt mai puternic sau o îmbrâncitură mă pot debusola din nou.

Scriu pentru mine și pentru sufletul meu. Îmi face plăcere… și voi mă faceți să zâmbesc.

Sunt veselă de câteva zile. Râd fără oprire. Am revenit la forma aia când spun tâmpenii și oamenii leșină de râs, când am o groază de energie și instig oamenii la distracție, când iubesc necondiționat și când trecutul nu mă apasă. Sunt în locul în care oamenii sunt frumoși așa cum sunt, fără să vreau să-i schimb sau să-i sufoc cu mine, tot ce vreau este să le dau căldură, pentru că am de unde.

Unde ești? Sunt aici, înapoi! Și mi-e bine!

HugsLovePeace
>.<


Nu știu la ce să visez

Maybe we’re victims of fate
Remember when we’d celebrate
We’d drink and get high until late
And now we’re all alone

E posibil ca un om să nu viseze la nimic? Să nu aibă niciun scop? Să nu-și dorească ceva anume, ci doar să trăiască tot ce vine la intensitate maximă?

E posibil să te așezi seara în pat și să nu îți derulezi un plan, un scenariu? Pur și simplu să închizi ochii și să te bucuri de ce ai trăit însetat de ce va veni?

E ciudată pentru mine starea asta. Pentru că eu am fost omul planurilor, omul certitudinilor, omul pasiunilor bine așezate, omul statornic, omul pragmatic, cu picioarele adânc înfipte în pământ și rar cu capul în nori. Omul ordonat, responsabil, muntele de principii care se stresa pentru orice.

Acum trăiesc o derută completă și jur că sunt fericită cu asta. Tot ce știu concret este că iubesc filmul și că asta vreau să fac toată viața: film. Că e lung, că e scurt, că e experimental sau comedie nu contează…vreau să-mi dedic sufletul filmului.

Și să cunosc oameni frumoși pe care să-i iubesc!  Și să-i iubesc pe cei pe care i-am cunoscut deja!

HugsLovePeace
>.<


o fugă nebună

Am văzut scris pe o fotografie un mesaj: dacă cineva fuge înseamnă că în adîncul sufletului vrea să fie urmărit. Desigur, în filme se întîmplă din astea, vine ploaia, îi udă, ei îi e frig, ăla nu se uită la sfîrcurile ei întărite, ci o priveşte cu dragoste direct în ochi şi apoi tam-nisam scoate un ditamai inelul cu ditamai pietroaia şi gata, generic de final. mi-ar plăcea să-l refuze, jur!

Am o perioadă agitată maxim. În afară de fuga propriu-zisă de colo-colo mai fug şi de mine şi eu sunt foarte rapidă şi mi-e că mă prind din urmă şi-mi dau două palme de pînă la urmă chiar îmi văd ceafa.

Azi noapte pe la unşpe m-am plimbat cu rolele de la Moşilor la Universitate. Exceptînd toţi psihopaţii şi lăsîndu-i de-o parte pe cei doi care m-au şi urmărit senzaţia a fost demenţială. Oamenii se uitau la mine de parcă eram extraterestru. Mă amuza. Dar eu aveam în căşti dat tare albumul The XX. Probabil am şi cîntat la un moment dat. A fost genial! O senzaţie de spaţiu şi libertate cum rar simţi în Bucureşti.

Azi m-am trezit fericită pur şi simplu. Beau cafeaua pe fugă să ajung să filmez ceva pe la 13:30. Sunt optimistă în privinţa viitorului meu, deşi nu am găsit job, am senzaţia că lucrurile se vor aşeza îndată ce-mi accept fuga. Şi-s pe cale s-o accept.

E tîrziu şi trebuie să plec. Azi îmi petrec ziua cu mămica. Am făcut un obicei din asta, în fiecare săptămînă ne vedem şi petrecm o zi împreună. Şi e aşa frumoooos.


io nu mai pot de fericire!

Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu nu mai pot de fericire! Pentru mine codul galben înseamnă nămeţi de zăpadă albă şi frumoasă care aşteaptă să fie frămîntată în mîini de copil sau de copil-om mare, care aşteaptă să ia formă de oameni de zăpadă şi fluturi fericiţi.

Un alt motiv este răspunsul pozitiv al oamenilor şi întîlnirea de duminică. Mulţumesc celor care au postat despre mica noastră campanie şi mulţumesc celor care m-au contactat şi care s-au arătat interesaţi de licuricii dragi.  Nici nu ştiţi cît de fericită m-aţi făcut şi cît de mult înseamnă pentru moralul meu să văd că există oameni buni într-o lume mereu mohorîtă şi tristă. Se întîmplă astfel de lucruri tocmai pentru că voi existaţi. Vă ador!

Mă speriasem că nu reuşim, dar se pare că şi de data asta o scoatem la capăt. Vă aştept să ne cunoaştem duminică în Lente Cafe de la orele 18:00. Eu am rezervat 8 locuri…  (adresă: Str. Gen. Praporgescu Nr. 31 la Universitate).

Iau echinacea. Să-mi păstrez sănătos sistemul imunitar. Mai ales că mîine are loc Battle of the sexes într-un parc din Bucureşti. Fetele mele vs iubiţi într-o bătaie cît se poate de nebună. Apoi avem în plan un om de zăpadă gras şi nişte vin fiert.

Deja caut instalaţiile să le prind de geamul îngheţat. În balcon am nămeţi de zăpadă. Socrate e terorizat. Ne batem zilnic. El nu ştie să facă bulgări, avantaj eu. Crăciunul e plănuit, cadoul lui Puştiu e bine ascuns, celălalt e în plan, al meu e deja în cutie, celălalt e pe la prieteni. Pfffff.

Anul ăsta mă duc la mămica mea (la 3 staţii de metrou distanţă), Ajunul cu prietenii la împodobit de brad, pre Ajun la prichindei şi revelionul la munte la Buşteni, la foc la sobă şi pîrtie nemiloasă.

Luiza (pretena mea nebună plecată în Polonia) a trimis un filmuleţ emoţionant care m-a trimis şi mai departe în inima sărbătorilor. Ea ascultă colinde şi se gîndeşte la noi, eu am promis să cinstesc pentru ea. La anul clar facem împreună!

Scorţişoara aşteaptă să ia contact cu vinul, coroniţa de brad stă cuminte pe masă, clementinele (care seamănă cu portocalele) sunt pe lîngă ea, Socrate ghemuit, un sunet de lemne ce trosnesc în sobă (de la boxe), Puştiu zgribulit şi-un film de sezon.

Io nu mai pot de fericire şi vreau să vă dau şi vouă! Zăpada este superbă! Aşa trebuie să fie iernile ca să aibă moşul pe ce să vie, doar nu renunţă la sanie.

Îmbrăţişări în stînga şi-n dreapta, entuziasm şi multă-multă iubirică!