Tag Archives: film

prima zi de plajă

Filmul meu de regie.

Aştept critici.


film film film!!!

Diseară de la 21:00 mă găsiţi la TNB la Noaptea Lungă a Filmelor Scurte. Abia aştept! Super scurt metraje de la marile Festivaluri de Film. Pe cîteva le-am bifat deja, dar majoritatea… iei!

Sper să aibă sonorizare bună şi mai sper ca oamenii care vin să iubească filmul şi  nu ideea de a fi prezent la un festival doar de dragul socializării.

Preţ bilet: 25 lei

21:00 Filme Open UP:
Cum trece timpul/ Comme le temps passe – Franta, 2009, r. Cathy Verney
La 30 si ceva de ani, parizianul Baptiste, impreuna cu sotia, viziteaza un cuplu de prieteni cu care nu s-au vazut de multi ani. Prilej de trecere in revista a amintirilor, dar si a alegerilor de viata foarte diferite. Filmul a castigat premiul publicului la Clermont-Ferrand, cel mai prestigios festival de scurtmetraje din lume.
Nunta lui Oli – Romania, 2009, r. Tudor Jurgiu
In bucataria lui din București, Dorel se pregatește pentru ce pare a fi o petrecere. De fapt, este vorba de nunta fiului sau, care are loc in SUA. Cum e sa fii invitat la nunta prin webcam?
Logorama – Franta, 2009, r. Hervé de Crecy , H5, François Alaux , Ludovic Houplain
Curse de masini printre animale salbatice si o teribila si complicata criza a ostaticilor… Animatie castigatoare la Oscar.

22:30 Filme Warm UP:
Incident la o banca / Händelse vid bank – Suedia, 2010, r. Ruben Östlund
O reconstructie detaliata si foarte amuzanta a unui fals jaf armat la banca. Trofeul Ursul de Aur pentru scurtmetraj.
Frumoasa din Padurea Adormita a bunicii /Granny O’Grimm’s Sleeping Beauty – Irlanda, 2008, r. Nicky Phelan
Bunica povesteste „Frumosa din Padurea Adormita” din perspectiva zanei batrane, pe care n-a invitat-o nimeni la botez. O face oare din razbunare? Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Muzica in sange – Romania, 2010, r. Alexandru Mavrodineanu
O auditie la un faimos producator de manele; tatal si fiul sunt aproape de visul lor. Lucrurile nu merg insa asa cum se asteptau, dar, uneori, fericirea vine de unde nu te astepti. Cu Andi Vasluianu si Dorotheea Petre. Nominalizat la Clermont-Ferrand 2010.
Wallace&Gromit: A Matter of Loaf and Death – Marea Britanie, 2008, r. Nick Park
Mica afacere a lui Wallace si Gromit e in pericol atunci cand un ucigas misterios ameninta toate brutariile din oras. Animatie castigatoare la Premiile BAFTA.

23:50 Filme Winners UP:
Noii Locatari /The New Tenents – SUA/Danemarca, 2009, r. Joachim Back
Un vecin indiscret, un traficant de droguri ce-ti ingheata sangele in vene si un sot ce flutura o arma. Noul lor apartament isi dezvaluie o istorie terifianta intr-un film amuzant, romantic, dar si inspaimantator. Castigator la Oscar, sectiunea fictiune.
Mic dejun la Paris/ French Roast – Franta, 2008, r. Fabrice O. Joubert
Un om de afaceri isi savureaza cafeaua intr-o cafenea pariziana si descopera ca i-a disparut portofelul. Nominalizat la Oscar, categoria animatie.
Derby – Romania, 2010, r. Paul Negoescu
Intr-o seara, Mircea isi aude fiica de 15 ani facand sex cu prietenul ei in camera alaturata.
Film nominalizat la Festivalul de la Berlin.
In loc de Abracadabra/ Instead of Abracadabra – Suedia, 2009, r. Patrik Eklund
Tomas e cam batran pentru a locui cu parintii, dar visul sau de a deveni magician nu-i da alta sansa. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.

01:10 Filme invitate: TIFF 2010, sectiunea Umbre

02:00 Filme Cheer UP:
Hayerida (The Descent) – Israel, 2009, r. Shai Miedzinski
O familie cauta o piatra. O piatra ce ar putea deveni piatra funerara a fiului lor. Cautarea se transforma intr-o aventura. Castigator al Ursului de Argint.
Doamna si Coasa/ The Lady and the Reaper – Spania, 2009, r. Javier Recio Gracia
O doamna batrana si simpatica isi astepta moartea pentru a-l reintalni pe sotul pierdut. Dar, cand vine vremea, un doctor arogant tine sa-i salveze viata cu orice pret. Animatie nominalizata la Oscar.
Colivia – Romania/Olanda, 2009, r. Adrian Sitaru
Cina. Mama si tata mananca, in timp ce fiul isi face aparitia cu un porumbel ranit in brate. Va gasi baiatul intelegere la ai lui? Filmul a castigat premiul DAAD Short Film Prize la Berlin.
Pestisorul de Aur/ Miracle Fish – Australia, 2009, r. Luke Doolan
La aniversarea celor 8 ani, Joe isi doreste ca toti oamenii din lume sa dispara. E posibil ca visul lui sa fi devenit realitate? Fictiune nominalizata la Oscar.

03:30 Filme invitate: Best of Anim’est 2009

04:30 Filme Waking UP:
Septembrie/ September – Marea Britanie, 2008, r. Stewart le Maréchal, Esther May Campbell
Intr-un colt uitat de lume, Marvin are o viata trista. Aparitia unui adolescent extraordinar ii schimba insa complet viata. Castigator BAFTA.
Usa/ The Door – Irlanda/Ucraina, 2008, r. Juanita Wilson
Un barbat si familia sa au de-a face cu teribilele urmari ale dezastrului de la Chernobyl. Nominalizat la Oscar, categoria fictiune.
Venus si eu / Venus vs Me – Belgia, 2009, r. Nathalie Teirlinck
Marie are 12 ani, dar inca nu se poate desprinde de copilarie. Cand mama i-l prezinta pe noul sau iubit, fata incearca cu disperare s-o recastige numai pentru ea. Scurtmetrajul a obtinut premiul Academiei Europene de Film.

Mulţumesc pentru cele aproape 400 de voturi. AMR 6 zile. WE CAN DO IT!


o fugă nebună

Am văzut scris pe o fotografie un mesaj: dacă cineva fuge înseamnă că în adîncul sufletului vrea să fie urmărit. Desigur, în filme se întîmplă din astea, vine ploaia, îi udă, ei îi e frig, ăla nu se uită la sfîrcurile ei întărite, ci o priveşte cu dragoste direct în ochi şi apoi tam-nisam scoate un ditamai inelul cu ditamai pietroaia şi gata, generic de final. mi-ar plăcea să-l refuze, jur!

Am o perioadă agitată maxim. În afară de fuga propriu-zisă de colo-colo mai fug şi de mine şi eu sunt foarte rapidă şi mi-e că mă prind din urmă şi-mi dau două palme de pînă la urmă chiar îmi văd ceafa.

Azi noapte pe la unşpe m-am plimbat cu rolele de la Moşilor la Universitate. Exceptînd toţi psihopaţii şi lăsîndu-i de-o parte pe cei doi care m-au şi urmărit senzaţia a fost demenţială. Oamenii se uitau la mine de parcă eram extraterestru. Mă amuza. Dar eu aveam în căşti dat tare albumul The XX. Probabil am şi cîntat la un moment dat. A fost genial! O senzaţie de spaţiu şi libertate cum rar simţi în Bucureşti.

Azi m-am trezit fericită pur şi simplu. Beau cafeaua pe fugă să ajung să filmez ceva pe la 13:30. Sunt optimistă în privinţa viitorului meu, deşi nu am găsit job, am senzaţia că lucrurile se vor aşeza îndată ce-mi accept fuga. Şi-s pe cale s-o accept.

E tîrziu şi trebuie să plec. Azi îmi petrec ziua cu mămica. Am făcut un obicei din asta, în fiecare săptămînă ne vedem şi petrecm o zi împreună. Şi e aşa frumoooos.


the man who cried

Văzui „The man who cried” cu fantasticul Johnny Depp care a reuşit să mă cucerească, deşi a avut un rol slab într-un film la fel de slab. Sally Potter, regizoarea filmului, a ales o poveste cu un potenţial enorm, dar pe care nu a reuşit s-o exploateze la maximum aşa că a ieşit o suită de cadre (frumoase din punct de vedere al imaginii) sacadate şi lipsite de fluiditate.

Mi-a părut rău, recunosc! Mai ales că în film a cîntat Taraful Haiducilor şi momentele muzicale au reuşit să mă emoţioneze pînă la lacrimi. Dar doar atît, în rest m-au lăsat rece toate tentativele de dramă şi povestea eşuată. Nici măcar fetiţa de la început n-a reuşit să-mi stoarcă o lacrimă şi nici Cesar (Johnny) care plînge pentru 3 secunde la un moment dat. Şi de unde titlul? Nu s-a plusat pe moment. Ciudat.

Păcat de distribuţie. Cate Blanchett mi-a plăcut mult! A construit un personaj valoros, dar nu a avut-o ca sprijin pe Christina Ricci care n-a reuşit să transmită. Ooof şi doar o atingea Johnny care a lucrat la nivel de mistic şi mister, dar dacă nu a reuşit să fie parte integrantă aşa că s-a pierdut în eter.

Despre ce e vorba: o tînără evreică fuge din satul său rusesc şi decide să-şi caute tatăl plecat în America. În drumul ei se opreşte în Paris unde se îndrăgosteştede un ţigan romîn (?), dar este nevoită să fugă în America atunci cînd naziştii invadează oraşul. În Paris duce o existenţă „artistică” şi se împrieteneşte cu o dansatoare în căutare de celebritate şi bărbat cu bani.

Eu zic să-l vedeţi pentru că este o experienţă. Pare un film care să atîrne greu la final, dar pe mine n-a reuşit să mă convingă. Poate sunt eu prea mofturoasă.

Foto: http://www.currentfilm.com

P.S. îmi plăcea şi mie o mondenă din asta şi a plecat din tv. unde e marina dina??? sau dima… că nici acum nu ştiu. trist. trist. trist.

P.S. cu steluţă am decis să fac schimb de linkuri. dar o să fiu selectivă. şi cei cu care schimb o să fie trecuţi la o categorie specială numită schimb pe schimb. aştept amatori.

ei gata. pe-o vreme ca asta trebuie să ies neapărat la bere.


doua variante o singura poveste (ajutor)

Femeie: ai o relatie de 3 ani cu un barbat pe care il iubesti. sau cel putin asa crezi. afli intr-o zi ca are de gand sa-ti dea papucii. maine. sambata. te-a invitat in oras sa mancati ceva. te paraseste pentru o alta femeie si probabil pentru ca nu te mai iubeste. cum decurge intalnirea?

* nu uita ca tu vrei sa ramai cu el. pana unde mergi sa-l pastrezi. ce iti trebuie sa realizezi ca nu-l mai vrei.

Barbat: ai o relatie de 3 ani cu o femeie pe care nu o mai iubesti. in ultima vreme relatia e rece si distanta. ai cunoscut-o pe X care te-a trezit la viata. o chemi pe prietena ta la un restaurant (loc public) sa-i zici ca nu mai merge. nu vrei s-o implici pe X. te trezesti ca prietena ta e imbracata sexy si se comporta impecabil (ca pe vremuri), ba face planuri si pt wk. nu banuieste nimic.

* ce faci? o mai parasesti? ce trebuie sa faca ea sa te tina langa ea? dar ce nu trebuie sa faca (mila, amenintari etc)

e studiu de caz pentru un proiect viitor. multam! pls bagati posibilitati 🙂


în altă ordine de gînduri

Cînd se adună 6 femei atunci discuţiile deviază de la dureri menstruale la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război şi se încheie cu Revoluţia. Am început să ne amintim iarna anului 1989. Aveam patru ani jumate, deci nu prea pot spune că-s amintiri. Ce avem în comun: se trage şi senzaţia de incitant pe care o trăiam pentru că nu pricepeam ce se întîmplă, de fapt.

Mama era speriată că tata nu mai venea acasă. Ştiu că se uita la televizor şi îşi frîngea degetele.

Am divagat la Romînia şi evoluţia umană. La conştiinţa socială şi naţională. La conducere şi guvern şi bani şi datorii şi Europa şi Basescu şi tot aşa. Noi nu ştim politică. Şi n-o înţelegem, dar putem pricepe ce-i ăla bun simţ, ce-i aia responsabilitate. La Ungaria şi criza economica. La taxe şi impozite. La lipsuri. La grevă. La ieşitul în stradă. La proteste. Şi pînă la întrebarea dacă „ai ieşi în stradă dacă ai afla că are loc o nouă revoluţie?”

Ei bine, acum nu ies. Şi nu pentru că interesele mele nu-s lezate, ci pentru că la numai 25 de ani am obosit să mai cred că va fi bine. Într-o altă ordine de gînduri – atunci aş fi ieşit.

Am rămas cu o dorinţă. Ştiu că securiştii au fost şi vor fi proscrişii. Ştiu că au ucis cu sînge rece. Însă aş vrea să stau de vorbă cu un om sincer care a făcut parte din Securitate. Care încă mai are capul pe umeri… să văd ce metode de spălat pe creieri au folosit comuniştii, dar mai ales să înţeleg omul din spatele sistemului. Ce simţea cînd ajugea acasă după ce poate omora pe cineva sau ce a făcut cînd a văzut că Ceauşescu este ucis şi toată lumea lui se prăbuşeşte.

Şi mi-am amintit de un scurt metraj foarte interesant şi bine realizat pe care l-am văzut la Timishort: „Înainte şi după 22/12/1989” în regia lui Andrei Cohn cu Mimi Brănescu, Clara Vodă, Toma Cuzin şi Sorin Cociş care surprinde atît de bine ce a fost şi ce a rămas, încît la finalul filmului am rămas într-o transă şi într-o tristă recunoaştere a realităţii de azi.

foto: palty2.files.wordpress.com


prima zi de plajă

Mă simt ca şi cum aş fi fost la mare. Aceeaşi senzaţie a pielii. Roşie ca focu’. Căldură, fruntea se încreţeşte greu.

Dar totul fără mare.

Vine şi vremea aia. Dacă mergeţi la mare să cinstiţi o bere şi pentru sfertul de secol pe care-l voi sărbători nostalgic sîmbătă.

Încep pregătirile pentru vară.


prima zi

Prima zi de filmare a fost productiva si nu, nu a picat nimeni de pe bloc. Iei! Am filmat indeajuns incat sa ne entuziasmam pentru ziua de maine.

Sunt bronzata ca tractoristii. Nasul meu este imens si rosu. Evident.

Echipa mea e geniala!

Hugs!


Uşi deschide la UNATC

Nona oferă şi insigne de prietenie.

Marele eveniment cultural începe vineri. Aici puteţi descărca programul.

UŞI DESCHISE 2010
Ediţia a XIV-a

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU!
Vino să-ţi rezervi locul la FILM!

Între 16-18 aprilie, Facultăţile de Teatru şi Film din cadrul U.N.A.T.C “I.L. Caragiale” – Bucureşti organizează Uşi Deschise 2010.

Ca de fiecare dată, în cei 14 ani de existenţă ai evenimentului, studenţii şi profesorii îşi propun să dezvăluie publicului curios modul în care se nasc lucrurile frumoase într-o universitate de artele spectacolului.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM! este invitaţia pe care UNATC o adresează în mod special aspiranţilor la o viaţă artistică, dar şi celor atraşi de luminile rampei şi ecranului.

Studenţii au pregătit: exerciţii de creaţie în actorie, regie, păpuşi-marionete, coregrafie; expoziţii de scenografie; colocvii de teatrologie; proiecţii de filme; ateliere de fotografie şi multimedia.

Veţi avea ocazia să vă întâlniţi şi cu absolvenţi UNATC care onorează şcoala românească de teatru şi film. În prima seară, la ora 19.00, va avea loc proiecţia filmului Eu când vreau să fluier, fluier, în prezenţa protagoniştilor şi a regizorului Florin Şerban.

A doua zi, la ora 12.00, creatorii spectacolului coupé Cântăreaţa cheală & Lecţia în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, de la Teatrul de Comedie, vă invită la o întâlnire cu teatrul lui Eugène Ionesco.
Din dorinţa ca vizitatorii noştri să nu rămână simpli spectatori, le oferim posibilitatea de a se implica în atelierele interactive de teatru, dans sau lupte scenice şi în dezbateri pe teme artistice.
Deschiderea oficială: Vineri, 16 aprilie, ora 10, sala „Ileana Berlogea”, la sediul UNATC din str. Matei Voievod, nr. 75-77.

Vino să-ţi rezervi locul la TEATRU! Vino să-ţi rezervi locul la FILM!
Uşile îţi sunt deschise!


Filme: An Education şi Entre les murs

În ultimul timp am tot văzut filme.  Şi vechi şi noi. Din cele noi le-am căutat pe cele de la Oscaruri pentru a vedea pe ce se mai dau premiile anul acesta. Am ales două filme care implică adolscenţi, dar care sunt croite la poluri opuse.

An Education
Dramă
Regie: Lone Scherfig după un scenariu de Nick Hornby

Cu: Carey Mulligan şi Alfred Molina

Carey Mulligan, o Audrey Hepburn contemporană a jucat exemplar! Tînăra actriţă a reuşit să mă impresioneze că am decis s-o mai caut în diverse producţii, nu degeaba a căpătat şi-un BAFTA.

Filmul nu m-a surprin cu nimic special. Mi-a amintit de un altul, Juno. Mi-a plăcut umorul britanic şi simplitatea firului narativ. Complicaţii puţine, emoţie light. Mi-a plăcut de două ori mai mult că nu am trăit mici drame adolescentine şi că nu am plîns cot la cot cu tînăra părăsită timp de o oră. Peste etapa asta s-a trecut rapid.

Plotul este şi el simplu: prin anii şaizeci o tînără „tocilară” învaţă pentru Oxford. Nu-şi doreşte viaţa plictisitoare englezească, ci nebunia Parisului, însă tatăl tău, un om sever, o obligă să studieze. În viaţa ei apare David. Normal că i se aprind călcîiele şi că renunţă la şcoală pentru a se mărita. Normal că la 17 ani nu te măriţi, ci mergi la Oxford.

Jenny, protagonista noastră nu era speriată de părinţi, ci îi repezea cu replici pline de acid şi cinism extrem de amuzante. Nici nu şi-a tăiat vreun braţ. A reacţionat precum orice om cu capul pe umeri. Finalul putea fi altul. Nu ştiu care, dar altul.

Foto: http://www.moviecitynews.com

Entre les murs
dramă
Laurent Cantet

Filmul mi-a plăcut foarte mult pentru realismul său, dar şi pentru naturaleţea cu care actorii (cred că amatori) au reuşit să-şi joace rolurile. Cantet a filmat din mînă şi a reuşit să creeze o stare. Deşi pe mine nu a reuşit să mă apropie de vreun personaj anume, poate doar empatie pentru profesor, m-a ţinut ţintuită scaunului pînă la final.

Este vorba de o clasă dintr-o şcoală de la periferia Parisului unde sunt studenţi de rase şi culturi diferite. Profesorii luptă aprig să-şi înveţe studenţii, însă de cele mai multe ori eşuează. Personajul principal este Francois Begaudeau care predă franceza, un tip slăbuţ, bănuiesc eu gay şi extrem de răbdător.

Normal că avînd în subordine o clasă nervoasă, fără bune maniere şi cu un comportament ce lasă de dorit profesorul îşi pierde şi entuziasmul şi cumpătul.

Pe mine m-a luat rîsul cînd am văzut ce era în sala de clasă. Mi-am amintit de şcoala generală şi era cam tot aşa. M-am liniştit cu gîndul că nu numai în Romînia se întîmplă astfel de „evenimente”, dar cu siguranţă Cantet ar fi făcut un film mai impresionant aici.
Filmul a luat Palme d’Or-ul în 2008.

Foto: http://www.brokenprojector.com

Vizionare plăcută!