Tag Archives: film

poftă de scris

Nu ştiu de ce ţin acest blog. Ba da, ştiu. Pentru că îmi place la nebunie să scriu. Cum spunea şi Nona.
Sunt fanul meu numărul 1.

Scriu şi pentru că zilnic intră peste 400 de ţicniţi, pe care-i iubesc de mor. Oameni care citesc, mă nene, ce scrie fata nebună acilişea. Din ăştia 400 (ca-n filmul ăla 300) sunt omi care mă citesc de la început şi au evoluat odată cu mine. Doamne, e grozav! Nu ştiu de unde m-a apucat dragul ăsta nebun de blog…

Vreau să vă mulţumesc! Simt nevoia s-o fac cu toată sinceritatea. Pentru că voi sunteţi cei care ţineţi bloguşorul ăsta în viaţă şi pentru că sunteţi ai mei. Haha, spiritul posesiv.

Ce mai e grozav este că azi am fost la film. Un film pe care nu l-am văzut. Ştiţi de ce? Pentru că nu am găsit bilete. Iuhuu, mi-am zis! Eu cînd vreau să fluier, fluier la Studio. Holul era plin de tineri. Cînd am aflat vestea, deşi ajunsesem cu jumate de oră înainte m-am umplut de bucurie. Ce ciudă că nu-l văd. Entuziasm pur că un film romînesc umple o sală de cinema.

Mi-am luat ochelari de geek. Din ăia pătrăţoşi şi comici. Abia aştept să-i port. Mîine-mi vin lentilele. Iuhu!

Vreau să scriu de „Shutter island” că mi-a plăcut, mult! Am văzut cîteva filme ale lui Martin Scorsese şi nu pot vorbi în contextul filmografiei sale. De altfel, nici cultură cinematografică brici nu deţin, deci vorbesc din perspectiva unui spectator prins, emoţionat, idealist şi derutat.

Sunt inspirată. Încerc să dezvolt un scenariu pe care-l îndrăgesc deja. Şi mi-a mai venit o idee, dar o păstrez pentru anul II. Să ajung sănătoasă.

Gagicile mele sunt pline de energie. Sunt foarte mîndră de ele!

Vă pup, bă!


filme

Voiam să scriu despre viaţă, dar m-am decis să scriu despre ea în alte forme şi anume filme:

The Hurt Locker – Oh, Kathryn I really love you! În primul rînd pentru că l-a bătut pe fostul soţ la premiile BAFTA, apoi pentru că avut curajul (să nu zic coaiele) să ţintească sus şi să aleagă să pătrundă într-o lume a bărbaţilor cu un film ce are una din teme războiul.

Filmul este subtil şi fin. Ah, o femeie atît de tare Kathryn Bigelow! Nu apar cadavre dezgustătoare şi nici bombe care să te izbească direct în retină. Nu, ea le face ca o doamnă, cu atenţia pe detalii şi pe efectul războiul asupra sufletului unui om.

Îţi poţi imagina că această oroare numită război, acest mod ipocrit de acceptare a morţii poate fi drog pentru unii. Atît de puternic încît unii oameni trăiesc adrenalina războiului cu o pasiune uimitoare.

Povestea poate părea un clişeu. Un sergent care face parte din echipa de genişti (ei dezamorsează bombele puse de isurgenţi atît în oraş cît şi pe oameni) şochează prin atitudinea miserupistă în faţa morţii.

Omul e rău, e cool! E ceea ce un om normal nu ar fi capabil să facă. Sub mii se învelişuri se ascund poveşti. Asta e frumos. Nu e un film despre război, despre cine învinge şi cine pierde, despre sînge în exces, ci un film despre un război interior pe care fiecare om îl poartă.

Foto: movieoverdose.wordpress.com

The Imaginarium of Doctor Parnassius nu m-a prins! Îmi pare rău, ştiu că-s nume mari în joc (Heath Ledger, Johnny Depp, Colin Farrell, Jude LAw), dar Terry Gilliam nu m-a convins. Poate pentru că segmentele fantasy mă depeăşesc.

Din punct de vedere vizual e captivant. Culoare, lumină. Mmm, însă povestea, deşi avea potenţial nu mi-a transmis mare lucru. Spre disperarea lui Puştiu căruia i-a plăcut mult.

Un teatru ambulant se plimbă pe străzile Londrei. El este magic şi poate oferi momente neaşteptare reuşind să trimită oamenii într-o lume imaginară cu ajutorul Doctorului Parnassus. Însă doctoraşul a cam făcut nişte greşeli în trecut şi s-a înhăitat cu diavolul (simpatic, de altfel) şi acum trebuie să scape din ghearele acestuia.

Johnny Depp este extraordinar, ca de fiecare dată. Nu ştiu cum reuşeşte omul ăsta să intre aşa bine în rol şi să-i dea totuşi o formă proprie lui, dar nerepetată în timp. Heath Ledger rămîne o enigmă şi un regret. Collin e un dur like always, iar Jude, oh, Jude, nu mă mai fascinează acest bărbat.

Foto: http://www.reviewstl.com


vreau să văd The Hurt Locker

deoarece:  Kathryn Bigelow este prima femeie care a obţinut un premiu BAFTA pentru regie.
Este fosta soţie a lui James Cameron şi l-a bătut pe creatorul filmului care face încă face valuri (aproape inutile), Avatar.

Are mari şanse să facă la fel şi la oscaruri. Sunt tare curioasă, mai ales că a cîştigat destule premii: scenariu, montaj, regie, cel mai bun film.

Premiile:

  • Cel mai bun film: The Hurt Locker
  • Cea mai buna actrita: Carey Mulligan – „An Education”
  • Cel mai bun actor: Colin Firth – „A Single Man”
  • Cel mai bun regizor: Kathryn Bigelow – „The Hurt Locker”
  • Cel mai bun actor intr-un rol secundar: Christoph Waltz – „Inglorious Basterds” (merită)
  • Cea mai buna actrita intr-un rol secundar: Mo-Nique – „Precious”
  • Cel mai bun film britanic: Fish Tank
  • Premiul pentru debut – Duncan Jones – „Moon”
  • Cel mai bun scenariu original: Mark Boal – „The Hurt Locker”
  • Cel mai bun scenariu adaptat: Jason Reitman si Shledon Turner – „Up In The Air” (nu mi s-a părut genial)
  • Cea mai buna scenografie: Avatar (da, muuulte culori)
  • Cel mai bun montaj: The Hurt Locker
  • Cele mai bune costume: The Young Victoria
  • Cel mai bun film strain: A Prophet
  • Cel mai bun scurt metraj: I Do Air
  • Cele mai bune efecte vizuale: Avatar
  • Cel mai bun film de animatie: Pete Docter – „Up” (mi-a plăcut!)
  • Cea mai buna muzica: Up
  • Cel mai bun sunet: The Hurt Locker
  • Premiul publicului „Orange Rising Star”: Kristen Stewart

via cinema.rol.ro


film

Nu am mai scris de ceva vreme, dar promit să recuperez cît mai curînd posibil. O să încep cu filmele pe care le-am văzut şi despre care vreau să scriu cîteva rînduri ca mai apoi să văd eu ce şi cum.

Avatar de James Cameron la Imax. Buuun. Am intrat în rîndul lumii: am văzut şi eu 3D şi am văzut Avatar. Un film ecologist cu poveste clişeu, presărată cu ceva iubire dramatică cît să te prindă în mreje. Au fost 3 momente cheie care m-au prins şi care mi-au transmis emoţii, în rest nu m-a dat pe spate. Şi am senzaţia că a fost vorba despre lupta indienilor cu americanii. Aşa mi-a lăsat mie impresia datorită (sau din cauza) costumelor populaţiei albastre, nu ştiu. Apoi strigătele lor şi limba neînţeleasă, zeii, dragostea pentru natură etc. Poate aţi simţit şi voi. Şi normal, strigătul lui Neyriti (interpretată de Zoe Saldana) mi-a amintit de Xena, prinţesa războinică.

Despre senzaţia imax ce să zic? E interesantă, dar nu m-a cucerit. Filmul captivează vizual. Aici nu am ce să reproşez.

Concertul de Radu Mihăileanu. Săptămîna care urmează vreau să merg să-l mai văd o dată. Este un film superb cu de toate: poveste, coloană sonoră, dramă, comedie, emoţie. Tot! Mi-au plăcut exagerările lumii şi etichetarea naţiunilor (evreii) şi mai ales momentul dezvăluirii secretului. Distribuţia grozavă: Aleksei Guskov are un chip extrem de expresiv şi Melanie Laurent este o mare revelaţie a cinematografiei. Recunosc că am fost surprinsă s-o văd pe Maria Dinulescu în film.

Los abrazos rotos, filmul lui Pedro Almodovar. Mda, nu este printre cele mai bune pelicule ale sale, dar îşi păstrează stilul. Penelope Cruz face un rol extrem de bun şi nu încetez să mă întreb de unde atîta senzualitate într-un corp atît de firav? Ce mi-a plăcut este că nu m-a pierdut pe drum şi nu mi-a fost greu să urmăresc firul narativ, dar cred că Almodovar a făcut ăsta la un nivel superficial.

Inglourious basterds de Quentin Tarantino mi-a plăăăăcut. Am aşteptat să-l văd după ce se stinge valul pentru că nu am vrut să fiu influenţată de păreri exterioare. Tarantino şi-a permis să ia istoria şi să dea cu ea de pămînt reuşind să compună demenţial propria viziune despre război. Pitt şi-a dat în petec, dar într-adevăr Waltz a făcut toată treaba. Din nou Melanie Laurent – o femeie de-o frumuseţe captivantă, firavă, classy, childish şi totodată emanînd feminitate – a reuşit să dea o pată de culoare filmului.

The blind side al lui John Lee Hancock – e nominalizat la Oscar şi am fost curioasă s-o văd pe Sandra Bullock într-un rol mai serios. Filmul este interesant, dar povestea nu este excepţională. Nu e un film greu şi nici patetic, ba chiar te destinde şi într-adevăr Bullock a reuşit să interpreteze cu graţie şi carismă personajul său.

Şi cam atît.

Vizionare plăcută!

Felicitări lui Florin Şerban pentru premiile obţinute le Festivalul de Film de la Berlin: Ursul de Argint şi premiul Alfred Bauer pentru noi perspective în cinematografie. Abia aştept să-l văd.
Şi Adrian Sitaru a obţinut cu filmul de scurt metraj Colivia un premiu: bursa DAAD.

Ponta este noul lider PSD. Mi se pare interesant. Cred.


zile bune

zile şi nopţi pline. frezii albe în glastră. emoţie. entuziasm. desene pe cer. cu degetul gol. ce curaj! voi! în lume.

alexandrina la clubul ţăranului. sîmbătă. vreau!

concertul. tchaikovsky. lacrimi. vis împlinit. melanie laurent. shoshanna. filme. filme. filme. cinematecă.prietenă. paşi în noapte. căutare. prietenă. rîs. cristalin. dor. prietenă.

e bine. puştiu e bine. „împrimăvărim” împreună. în braţe. cu dor şi dragoste. fără întrebări. doar tăcere. pură. noi doi. simplu.

am multe. le aşez. vă spun apoi.

eu sunt un ghiocel însîngerat. s-ar spune. sunt soare. oare?


and so it is…

Gata presesiunea. Vine sesiunea de luni.

Azi fac bagaje. Plec. Departe. Mai departe de Sibiu unde este gerul cel mai mare. Mă înfofolesc bine şi beau vin fiert ori mergem la piscină sau la spa. Mă răsfăăăăţ. Ce frumos! Abia aştept!

Ieri a mers. Bine. E greu să realizezi că tot ce-ai proiectat tu în mintea ta, nu iese, dar e firesc. Am fost dra regizor. A fost greu şi obositor, dar am încheiat prima parte cu brio, zic eu. Fără nicio criză de nervi.

Azi am prezentat un alt film, pentru cursul de tehnici de manipulare pe care-l fac cu Cristian Tudor Popescu şi am primit şi păreri pro şi păreri contra… dar îmi bătea inima cu putere. Era ideea mea pt care am muncit şi chiar aveam un gol în stomac înainte să-l proiectez. A fost şi ultimul…  Cel mai bine este că oamenii au rîs. Îmi place să fac oamenii să rîdă.

Sunt încă obosită. Instig colegii la băuta de după. Abia aştept să termin sesiunea. Am promis să-mi prelungesc vacanţa şi să lenevesc uitîndu-mă la filme, dar mai ales la bere cu omii pe care nu i-am mai văzut de „ani”. Anaaaaaa!

I have a new crush. O cheamă Mera. Me like her. Suntem compatibile zodiacal, ba mai mult niţeluş telepatice, ori doar exagerez eu. Nu ştiu. Vom vedea. Are ochii frumoşi şi curaţi. Şi mi-e dragă. Şi voiam să notez în jurnal.

Nu mă vaccinez! Că nu am apucat să vă spun. AH1N1 nu mă sperie. Am trecut iarna asta cu brio cu pastiluţe cu echinacea şi mult vin fiert. Am prieteni în sistemul medical care mi-au zis să nu. Oricum nu-s fan pastile şi nici injecţii. Încerc să mănînc sănătos şi să mă protejez altfel decît cu pastile…

Flacăra violet mă amuză. Mie chiar îmi place mov-ul (violetul) şi am multe haine în culoarea asta. Sper să nu fiu acuzată că manipulez karmic sau fac voodoo cu energiile omilor. Abia mă pot ocupa de a mea. Tot aud că Băsesc ar fi cîştigat pt că i-a făcut praf  chakrele lui Geoană. Omg! Aşa departe am ajuns? Cred că e prea mult. Hai să vorbim de scumpirea ţigărilor, mai bine…

Şi aseară…am adormit ascultînd sinteza zilei unde era invitată, cine altcineva? Maaaaria Dinulescu. Mai erau Bendeac şi Badea şi o tipă blondă şi rrită, jurnalistă, cred. Nu mă omor după niciunul, dar m-am amuzat răutăcios cînd am văzut că fac mişto de Maria Dinulescu. Nu ştiu de ce, dar n-o plac deloc! Un singur lucru mi-a plăcut la ea la un moment dat într-un interviu (cred că am mai zis) cînd a spus că atunci cînd nu place pe cineva se gîndeşte că dacă acel cineva e iubit înseamnă care are ceva frumos, dar pe care ea nu l-a găsit. Şi mi-a plăcut.

În rest nu am mai avut timp de nimic, nici de lectură şi nici de film. Nu e paradoxal? O facultate care se bazează pe cultură să mă sece aşa să nu-mi mai ardă de nimic? Îmi revin. E şi de la vreme, clar. Gerul nu mă place. Şi nici eu pe el.

Cam atît cu raportul.

Hugs!


încă un deces în lumea filmului

La numai 32 de ani actriţa Brittany Murphy a plecat dintre noi în urma unui atac de cord. Nu pot să cred că nu s-a încheiat lanţul deceselor nici acum. Era o actriţă plină de carismă şi umor care şi-a început cariera la 9 ani şi a jucat în peste 60 de producţii.

Mi-o amintesc în Spun (unde a făcut un super rol) şi în Girl, Interrupted.

Îmi pare rău să aud o asemenea veste atît de devreme în dimineaţa asta. Şi îmi pare rău s-o dau mai departe. De fapt, voiam să scriu cîteva recomandări de filme, dar am zis că merită să-i aduc un omagiu şi aici.

Cu regrete îţi spun, adio.

Foto: cannemma.files.wordpress

Recomandări:

Musai să vedeţi „Legenda lui 1900” cu Tim Roth în regia celebrului şi genialului Giuseppe Tornatorre. Este vorba despre un pianist geniu care s-a născut pe un vapor şi care timp de 30 de ani nu a coborît pe pămînt. Povestea este fascinantă, regizorul dozează emoţia pe care ţi-o oferă calm şi grandios la final. Pruitt Taylor Vince este un alt actor interesant pe care l-am văzut acum mulţi ani într-un film ciudat numit „Identity”.

Un alt film care m-a impresionat este „Sophie’s choice” cu Meryl Streep în rolul principal în regia lui Alan J. Pakula. Femeia asta este o actriţă desăvîrşită şi în 1982 a luat Oscarul cu rolul ăsta. Povestea este frumoasă şi este despre o prietenie fericită care se clădeşte pe baza dramelor personale bine ascunse: un biolog pasional cu probleme temperamentale, o poloneză evreică venită din lagăr şi un tînăr sudist care vrea să devină scriitor. Filmul oferă frînturi pe care le vei lega după bunul plac, excelează la final cînd descoperi adevărata alegere a lui Sophie şi se încheie firesc şi tragic.

Ce nu recomand decît dacă ai răbdare de fier este „The red violin” a lui Francois Girard, o poveste plictisitoare a unei viori celebre prezentă în lume de aproximativ 300 de ani. Este interesantă viaţa viorii şi mîinile prin care a trecut, naşterea sa, însă se întinde pe mult prea mult timp şi are conotaţii supranaturale. Te pierde lipsa unui fir narativ.

Cam atît.
Enjoy!

LE: 1155 si inca mai strangem 🙂

LE: 1445 🙂 si inca mai vin


e musai

să vedeţi Kramer vs Kramer!

l-am revăzut azi şi m-am mirat cînd am realizat că îmi aminteam secvenţe întregi. Dustin Hoffman şi Meryl Streep acum 30 de ani… e un film foarte mişto care merită, mai ales în perioada asta.

Justin Henry care joacă rolul lui Billy este unul din copiii mei preferaţi. El şi Danny Lloyd – copilul din The shining m-au uimit… oare cum să fac un copil să joace atît de bine?

Cişmigiul arată foooarte mişto. Abia aştept să dea drumul la lumini. E primul an în care arată aşa bine. Poate o luăm pe calea cea bună.

După circul din TM, atît cu susţinerea, dar şi cu violenţele între cetăţeni sunt şi mai decisă să merg la vot. E urît ce se petrece şi am aşa multe să spun, chiar dacă nu mă pricep mai deloc la politică… de silă.


din unghere

Voiam să fac review-uri de zile şi nopţi petrecute, însă nu ştiu dacă-mi ies pentru că mi-a zburat starea.

Voiam să scriu că vineri seara am fost în barul „Hot shots” şi am ascultat live trupa Lipscani Band care cîntă coveruri foarte-foarte mişto. Băieţii m-au surprins cu o piesă de sezon care suna foarte bine, dar pe care am găsit-o într-o variantă mai slow. Iată!

Este compusă de George, solistul trupei.

Sîmbătă am fost în „Jaya Maison” să sărbătorim o Andree. Foarte mişto casa, preţuri acceptabile, dar dj-ul m-a scos din pepeni pentru că nu asculta „vocea poporului”  în condiţiile în care poporul era gaşca noastră, singura care dansa. S-a comportat nasol şi pentru asta are un mare minus. Muzica era mişto o dată la 5 piese, în rest băga după plăcere proprie.

Aseară am văzut minunăţia numită „2012” o vrăjeală filmică despre sfîrşitul lumii. Nu m-a impresionat mai nimic, deşi distribuţia a fost miştocuţă. Same shit. Vine sfîrşitul lumii şi bogaţii scapă, iar noi, muritorii suntem înghiţiţi de ape şi flăcări. Apare un erou care-şi salvează familia etc etc etc. Efectele speciale sunt ok, dar nu-ţi iau minţile. Concluzia e că nu mi-a plăcut.

Şi aseară am dat o raită prin Barfly unde era pustiu. Două pişucuri (becks lemon) şi o promenadă tîrzie cu viteza luminii şi aburi din buze îngheţate.

Din nefericire nici Siberiada a lui Andrei Konchalovsky nu m-a dat pe spate, însă am citit că Nikita Mihalkov i-a propus o colaborare Angelinei Jolie. Uuuh! Pe lîngă asta am o listă lungă de filme romîneşti (co-producţii)  pe care vreau să le văd: Katalina Varga, Concertul, Nunta în Basarabia (cu febleţea mea Vlad Logigan) şi altele. Industria cinematografică romînească ia amploare, ceea ce mă face să zîmbesc.

Am 3 oale pe foc. Gătesc.

La mulţi ani, vouă!

Tată, pentru tine am aprins o lumînare cu parfum.


e sîmbătă şi e răcoare

şi e o viaţă minunată!

sau cel puţin aşa spune Frank Capra în filmul „It’s a wonderful life” realizat în 1946. Film pe care l-am văzut aseară, deşi ştiam de el de ceva vreme. El a deschis drumurile poveştilor de Crăciun cu îngeri mîntuitori trimişi pentru salvare.

it s a wonderful life filmŞi normal că a fost ca o interograţie morală pentru plîngăcioasa de mine.  Mai ales că venisem mohorîtă după un atac de panică şi convinsă să mă apuc de tratament şi mai dă-o dracului de terapie că am făcut şi degeaba. Şi iar mi-a dispărut pămîntul de sub picioare şi m-am zbătut în gol.
Nu le mai vreau!

Pe 30 este ultima zi de muncă şi începuse să-mi placă şi să mă obişnuiesc. Dar facultatea de harfe nu-mi permite să am un job, deşi este un paradox dat fiind că este una scumpă, iar taxa este de 191 milioane.

Noroc că-s la buget, dar cele 8 sau 9 ore petrecute la facultate sunt costisitoare şi nu ştiu cum o să mă descurc. O să caut colaborări, din nou… o să încerc să dezvolt proiectul meu, ideea mea…

Sunt agitată în ultimul timp. Nu am o ordine. Mereu pe drumuri, mereu pe fugă…

Foto: http://www.teachwithmovies.org