Tag Archives: filme

multe filme

mi-e foame de filme. multe. multe. multe. coreene. franceze. americane.
de toate

m-a plesnit canicula de ora 13:00. în Centrul Vechi e târg cu de toate: haine, accesorii, obiecte etc frumos frumos. nu e bănet. doar am aruncat un ochi.

la caru cu bere au ciorbă de fasole în pită cu ceapă roşie. Duamne!

dacă nu mi-e frică de bau bau o să petrec o noapte cu So.

>.<


Filme

Mi-am propus să nu mai treacă o zi fără să văd un film. Nu ştiu dacă mă pot ţine de cuvînt, dar fac eforturi în sensul ăsta.

Vreau să vă recomand trei filme:

Furia de Radu Muntean

Filmul ăsta m-a ţinut cu sufletul la gură pînă la final ceea ce înseamnă o mare reuşită. Dragoş Bucur este unul din actorii mei favoriţi. Şi imaginaţi-vă că este prieten cu Andi Vasluianu. Ei, cum să nu mă uit la aşa bărbaţi mişto.

Povestea scîrţîie puţin. Gangsteri de Bucureşti cu cămătari, curse şi manele, mii de dolari şi o femeie. Iar punctul forte este Adrian Copilul Minune. Pfuai!

Filmul e bunicel, dar am senzaţia că a fost făcut la reprezeală. Dacă ar fi fost mai îngrijit ar fi avut şanse reale să iasă un film bun din toate punctele de vedere: scenariu, locaţii, jocul actorilor etc.

Ce mi-a plăcut a fost scena de sex a la Hollywood. Aia da!

Foto: http://1.bp.blogspot.com

Fiul miresei (The son of the bride) de Juan Jose Campanella

Ah, v-am zis de pasiunea mea pentru Campanella, dar mai ales pentru Ricardo Darin. Povestea m-a emoţionat profund, astfel că la final eram cu lacrimile-n barbă.

E o poveste clişeu ca bază a filmului: un bărbat prins în viaţa afacerilor (care-şi neglijează viaţa) păţeşte ceva şi încearcă să se schimbe. Însă, frumosul şi deosebitul vin în povestea părinţilor săi: tatăl săueste îndrăgostit de mama sa de 44 de ani şi acum vrea să se căsătorească cu ea.

Am o pasiune pentru filmele latine. Nu ştiu de ce, dar m-au prins mereu poveştile spune în stilul lor.

Ricardo Darin este un actor mişto. Şi un bărbat mişto. Bărbat în sensul ăla.

Foto: http://upload.wikimedia.org

City Island de Raymond de Felitta

Un Andy Garcia în vîrstă, capul familiei Rizzo, o familie dementă cu totul. Un Steven Strait, bunocul de la care nu mi-am putut lua privirea şi o Julianna Marguiles cu adevărat talentată care a realizat un rol impecabil.

Familia Rizzo e o familie cu multe secrete. Toată lumea se ascunde de toată lumea şi încearcă să pară un om normal, mai puţin Vince Jr. de un umor inimaginabil.

Lucrurile se schimbă cînd Vince Rizzo, ofiţer la închisoare, aduce un tînăr puşcăriaş pentru a-l ţine sub supraveghere. Secretele ies la iveală într-un stil italian aproape pur cu ţipete şi strigăte în stradă.

Emily Mortimer (o şiţi mai bine din Shutter Island ca prima Rachel) este de o gingăşie care calmează filmul şi-l aşează în spectator. Ea creează un echilibru între Rizzo cel focos şi Rizzo bărbatul cu aspiraţii actoriceşti.

Filmul merită!
Mulţumesc Pitic de recomandare.

Foto: http://www.reviewstl.com

>.<


despărţire… Katalin Varga şi George is up in the…

via Dude un scurt-metraj în care Dan Bordeianu ne arată cum e.

şi mi-a plăcut şi ideea şi imaginea şi de Dan. puţin prea multă vorbărarie. De fapt, ea e mişto că mi-a amintit de Jeux d’enfats.

Ce ai face dacă moşteneşti 25 de mii de dolari şi eşti pasionat de filme? Faci un film, desigur. Unde poţi face un lung metraj cu o sumă modică? În Romînia, desigur. Şi care e cea mai frumoasă zonă? Transilvania, of course. Peter Strickland a venit în Romînia şi alături de Tudor Giurgiu a filmat Katalin Varga, un film premiat cu Ursul de Argint. 5 ani au trebuit ca filmul să iasă pe piaţă.

L-am văzut şi eu la Cinemateca Union. Am ţinut musai să-l văd pentru că mi se părea interesantă povestea şi pentru că eram curioasă să văd ce poate face un regizor englez în Romînia. Ştiam sinopsisul, dar nu şi povestea din spate.

Hilda Peter, actriţa principală m-a convins. Cadrele de descriere, peisajul mioritic, frumuseţea ţării (atunci m-am gîndit că poate aşa atragem turişti) au fost grozave. Abia aşteptam să ajung să caut locaţiile exacte. Povestea extrem de interesantă: o femeie este izgonită de propriul soţ din satul natal pentru că se aflase că în urmă cu 11 ani fusese violată, iar în uma acestuia rezultase, Orban, un băiat. Femeia pleacă să se răzbune.

Filmul cu totul nu. A abordat prea multe teme: răzbunare, viol, dragostea de mamă, obsesia, Dumnezeu, condiţia femeii în societate etc. Actorii ceilalţi (mai ales presupuşii poliţişti) au jucat prost (prea teatral), mai ales la final cînd era mai mult un monolog despre păcat. Un final care surprinde, dar pe care-l aşteptam. Clar nu e cu happy end. Sunetul mi-a plăcut, dar uneori era exagerat. Per total, merită văzut, dar nu vă faceţi prea multe speranţe sau măcar plecaţi la drum cu povestea filmului… turnat în 17 zile, cu un buget de 25 de mii de dolari.

Mai multe informaţii găsiţi aici.

Foto: cityplex tomis

Am mai văzut un film. Are un catralion de nominalizări. Up in the air cu George Clooney care e mereu fresh şi cu o dantură impecabilă. Nici ăsta nu m-a lăsat cu gura căscată. A început bine, cu o poveste interesantă: un om care era angajat să concedieze alţi oameni şi care zbura mai mult de 270 de zile pe an – o viaţă care-i plăcea. Apoi, desigur, apare o femeie care-l dă peste cap şi se ma întîmplă nişte lucruri.

E previzibil. Adică eu am prevăzut. Nu-i rău, dar nu e nici genial! George Clooney e drăgut şi oricum te cucereşte numai dacă zîmbeşte. Mi-a plăcut în mare, dar nu am apucat să simt mare lucru şi eu sunt omul care trebuie să simtă un film. Aici nu prea ai timp şi nici nu-ţi permite regozorul. Puţin prea din scurt, puţin schematic.

Şi leapşa de la Catzu drag care a luat-o de la cineva la fel de drag să zic filmele care mi-au plăcut mie, realizate din 2000 şi pînă astăzi. O Doamne, o Doamne! Că nu ştiu. Ei nu, nu mă plîng. Acu le zic:

Nu e un top. E aşa cum îmi vin în mine, cu un mic ajutor de la imdb. Trebuia să zic 5, dar nu mă abţin:

A fost sau n-a fost de Corneliu Porumboiu. Pentru mine e unul dintre cele mai bune filme romîneşti, de departe. Dialog mişto, actori mişto, poveste mişto.

Closer -Mike Nichols, de aici şi melodia The blower’s daughter a lui Damien Rice. O dramă interesantă realizată în 2004 cu Natalie Portman (she’s a beauty), Julia Roberts, Jude Law. Nu e o poveste de dragoste patetică cu happy end, o, ba din contră

Eternal sunshine of the spotless mind – v-am zăpăcit cu el.

Head in the clouds, atît spun: Charlize Theron şi Penelope Cruz: iubire şi răboi, moarte şi trădare. E must.

Katyn de Andrzej Wajda (filmul ăsta m-a făcut să simt de la oroare, panică, durere, dezamăgire şi pînă la nevoia de răzbunare, disperare, renunţare…)

şi cu steluţă: Crash din 2004 al lui Paul Haggis, Crimele părintelui Amaro al lui Carrera, Maşinistul de Brad Anderson, Everything is illuminated cu celebrul Frodo, după un roman al lui Jonathan Safran Foer, Frida, Hable con Ella al lui Pedro Almodovar, Jeux d’enfants – Marion Cottilard a reuşit să mă facă să-o iubesc, Lucia y el sexo de Julio Medem, Mar Adentro de Alejandro Amenabar (iar un film grozav), Malena de Giuseppe Tornatore, Non ti muovere, Memento, Un long dimanche de fiancailles al lui Jean-Pierre Jeunnet cu Audrey Tautou, Zavet de Kusturica.

Cam multe… aşa în mare…

hugs!


ce vă recomand cu drag

Am terminat interviul cu Federico Fellini de Giovanni Grazzini. Este o carte superbă.

FedericoFelliniFederico Fellini este printre regizorii mei preferaţi, după Nikita Mihalkov.

Şi vă recomand să vedeţi neapărat La strada, Nopţile Cabiriei, Amarcord şi Roma. Iar dacă vă place Amarcord sigur vă va place şi Malena a lui Giuseppe Tornatore.

Mi-a plăcut enorm de Giulietta Masina care pe lîngă rolul de soţie a lui Fellini a jucat şi rolurile Cabiriei şi Gelsominei, roluri pe care le-a redat spectaculos.Giulietta a murit la mai puţin de 5 luni după Federico.

Sunt sigură că neorealismul lui Fellini, umorul, Roma, poveştile vă vor intra în sînge.